DUMINICA A -X-A DUPA POGORAREA SFANTULUI DUH

Neamul diavolesc nu iese, fara numai cu post si cu rugaciune.

Oare , pentru ce Evanghelistul Matei a aratat in mod deosebit cum duhul necurat de multe ori il arunca pe cel lunatec in foc si de multe ori in apa ? Acest lucru nu l-a facut evanghelistul fara rost . Doua sunt izvoarele tuturor pacatelor :mania si pofta . Orice pacat izvoraste sau din manie , sau din pofta . Prigonirile,vrajmasiile , silniiciile , nemilostivirile , ocarile , clevetelile ,bataile , jicnirile , razboaele , uciderile , hulele , si mii de alte infricosate pacate au ca tata , mania . Furturile , nedreptatile,zavistiile,desfranarile ,betiile , nesaturile pantecelui si alte multe lucruri ale intunericului sint fiice poftei rele.
Pe cine robeste diavolul , il arunca de multe ori in foc adica in pacatele infocate ale maniei si de multe ori in apa.adica in mrejile poftei rele. Pentru aceasta pricina Evanghelistul Matei a aratat in mod deosebit ca duhul cel necurat arunca de multe ori pe cel indracit in foc si de multe ori in apa .
Dupa Patima de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, s-a slabit intr-adevr putere davolului, dupa cum insusi Domnul ne spune, zicand:,, Acum este judecata lumii acesteia; acum stapanitorul acestei lumi va fi scos afara”. Intr-adevar a fost scos afara, caci dupa intruparea lui Hristos vrasmasii si-au inchis gura lor, s-a stins slujirea idolilor, s-au imputinat indracitii si nici o putere nu mai are diavolul asupara celora carora li sa vestit Evanghelia. Pentru cei credinciosi si induhovniciti s-a deschis usa raiului, pe care o inchisese amagirea diavolului si s-a inchis gura iadului, pe care o deschisese.
Diavolului i-a mai ramas numai puterea ispitirii. Apostolul Petru spune ca,, diavolul umbla ca un leu racnind, cautand pe cine sa inghita”, iar Apostolul Pavel ne indeamna si ne sfatuieste, zicand: ,, Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si sangelui, ci impotriva domniilor, stapanitorilor intunericului veacului acestuia, impotriva duhurilor rautatilor, raspandite in vazduhuri”. Acelasi apostol ne arata ca diavolul are mestesugiri, are curse, are sageti infocate, si ajunge pana acolo, ca se preface ca un inger al luminii.
Diavolul este duh, iar fiindca si sufletul omului este duh, poate sa impartaseasca usor indemnurile lui cele viclene si sa nasca in suflet gandurile cele rele. Mai inainte de a pacatui, el iti arata pacatul usor si mic, ca sa cazi usor lesne in el; iar dupa ce pacatuiesti iti infatiseaza pacatul mare si greu, pentru ca sa nu te pocaieti, ci sa te deznadajduiesti. Aceasta este una din mestesugurile lui. Din punerea lui la cale , cind gasesti un lucru strain , el iti inlesneste sa-l furi si sa-l faci al tau . Aceasta este una din cursele lui , pe care ti-a intins-o . In vremea necazurilor iti rapeste nadejdia , ca sa ramai deznadejduit:in vremea bolilor , iti fura rabdarea ,pentru ca sa cartesti impotriva lui Dumnezeu;in vremea nenorocirilor,iti aprinde iutimea,ca sa ocarasti ,sa bati,sa ranesti,sa ucizi,sa hulesti;slobozeste fraul poftelor tale si-ti aprinde tulburarea , ca sa te faca ocara oamenilor , sa-ti strice trupul si sa-ti chinuiasca sufletu tau in veci ,acestea sunt sagetile lui cele aprinse . Preface de multe ori faradelegea in fapta buna. De aceea ocarasti si bati ca si cum ai indrepta pe cel gresit.Nedreptatesti ,cand esti judecator,socotind ca prin aceasta ajuti saracului.
Dar cine poate,frati crestini sa scrie cu amanuntu toate ispitirile,viclesugurile ,amagirle si inselaciunile satanei? Noaptea si ziua el ispiteste si impleteste curse, caci duh fiind , indata ajunge in orice timp si in orice loc si vicleneste pe cei drepti si pe cei pacatosi. Intra in case si pune la cale scandaluri intre barbat si femeie , intre tata si feciori, intre mama si fica , incaera intre iei chiar si pe cei mai buni frati . Alearga in targuri si seamana intre cei ce vand si cumpara, viclesugul, minciuna, juramantu. Intra in manastiri si tulbura linistea schivnicilor, intra pana si inauntrul altarului si face vrajba intre preoti. Noaptea cand dormi, te ispiteste ; dimineata cand te scoli, arunca asupra ta sagetile cele iuti; cu un cuvnt, dupa cum ne spune psalmistul:,, sta ascuns dupa gard si sugruma pe cel nevinovat la loc dosnic; ochii lui pandesc pe cel fara de ajutor. Pandeste din ascuns, ca leul din culcusul sau, pandeste ca sa-l arunce in latul sau”.
Dar oare, pentru ce Dumnezeu invoieste pe Satana sa aduca atatea ispite asupra bietului om? Pentru ca, dand el lupta , sa ramana biruit si sa se rusineze, iar noi, cei care ne luptam cu el, sa-l biruim si sa ne mantuim. Dar pentru ca sa nu ne infricosam de navlirile lui, Dumnezeu ne da indrazneala, prin glasul proorocului Sau, zicand:,, Nu te vei teme de naluca de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul cel ce umbla in intuneric, de intamplarea si demonul cel de amiaza-zi. Vor veni, cu adevarat, mii de-a stanga ta si milioane de-a dreapta ta, dar vor cadea si nu vor putea sa te vatame pe tine. Pentru ca ai zis: Doamne, Tu esti scaparea mea si ti-ai ales de liman pe Cel preainalt. De aceea nici un rau nu te va ajunge si raul nu se va apropia de coasta ta, caci a poruncit Dumnezeu ingerilor Sai, ca sa Te pazeasca in toate caile Tale si pe maini te vor ridica, pentru ca sa nu se loveasca de piatra piciorul Tau”. Te temi, omule, de ispitele diavolului si esti nedumerit pentru ce pricina i-a dat voie Dumnezeu ca sa te ispiteasca?! De vei citi istoria lui Iov, se va deslega nedumerirea ta. Vei vedea ca diavolul a cerut intradins voie de la Dumnezeu sa ispiteasca pe Iov; dupa ce a luat aceasta voie, el a intins asupra lui Iov toate cursele lui, a uneltit toate mestesugurile lui, a aruncat toate sagetile cele infocate, a pus toate puterile lui, si a prapadit toate avutiile lui Iov. Drept urmare cel mai bogat, dupa scurta trecere de vreme, s-a facut cel mai sarac.
I-a omorat toti feciorii si fetele lui si cel cu multi copii, dupa scurta trecere de vreme, a ramas fara ei. I-a ranit tot trupul prin bube pline de dureri, iar cel mai inainte era foarte sanatos, acum zacea pe pamant, plin de rani si de viermi. I-a trimis pe prieteni ca sa-i aduca in loc de mangaiere, amaraciune, si in loc de ajutor infruntari. Mai apoi a silit si pe femeia lui Iov, ca, prin cuvinte de ocara, sa deznadajduiasca si sa indemne spre cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu, zicandu-i:,, Te tii mereu in statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu si mori!” Dar ce a facut diavolul prin aceasta? Si-a ajuns scopul sau? Oare a gresit Iov? Nu ! Ci,, intru toate acestea ce s-a intamplat lui, Iov nu a gresit nici cu buzele sale inaintea lui Dumnezeu”, ne spune Sfanta Scriptura. Ce a facut, atunci? Diavolul si-a aratat neputinta sa si a ramas rusinat, iar Iov a luat de la Domnul bunuri indoite decat cele ce avusese mai inainte, si a fost slavit in tote marginile pamantului, si de atunci si pana azi, in veac, se mareste si se lauda rabdarea, barbatia, ascultarea si evlavia lui fata de Dumnezeu. Pe langa acestea , aflam insa ca Dumnezeu a dat voie diavolului sa vatame averile lui Iov, fiii lui si insusi trupul lui, insa nu i-a dat voie sa-i vatame si sufletul, caci a zis Domnul catre diavolul:,, il dau in puterea ta! Numai de sufletul lui sa nu te atingi!”
Deci daca satana nu are putere si nici Dumnezeu nu-i da voie sa vatame sufletul nostru; daca bunatatile pamantesti ce le strica Satana, se dau indoite si luptele lui cu noi ne aduc cununa nevestejita si slava vesnica, pentru ce sa ne temem e el? Cand noi avem credinta fierbinte, toate mestesugirile lui sunt sageti copilaresti. Avand apoi arme pregatite de Dumnezeu si date noua, prin care, de vom voi, il gonim departe de noi, pentru ce sa ne temem? Doua arme are el impotriva noastra; doua arme avem si noi impotriva lui. El ne ispiteste prin poftele trupului si prin desertaciunile lumii, iar noi, prin post si rugaciune, il scoatem afara. Nici el nu are alte arme si nici noi nu avem altele. Neamul diavolesc nu iese, fara numai cu post si cu rugaciune.
Postindu-ne trupul, toate poftele cele rele, venite din ispitirile diavolesti, slabesc si se potolesc. Adaugand postului nostru rugaciune noastra de chemare a lui Dumnezeu in ajutor, toate cursele placerilor lumesti se nimicesc prin ajutorul lui Dumnezeu, care ne-a spus:,, Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi”. Deci Dumnezeu, ascultand rugaciunea noastra, ne trimite harul Sau cel ceresc, care intoarce ochii nostri de la desertaciunea cea lumeasca, si necuratul fuge rusinat, iar noi ramanem nebiruiti si purtatori de biruinta, in Hristos Iisus Domnul nostru, a Carui slava si putere este in vecii vecilor. Amin.
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian