Duminica a XI-a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Desradacineaza din inima noastra ura cea stricatoare.

Fiindca scopul pildei din Evangheliea de astazi priveste numai pe aceia care nu iarta niciodata niciodata greselile fratilor lor, socotim ca este foarte potrivit sa vorbim acum despre pacatul iertarii greselilor fratilor nostri, care este un pacat atat de mare si de neplacut lui Dumnezeu, incat cel ce nu iarta pe fratele sau, nu mai are nici o nadejde de mantuire.
Cand eu urasc pe fratele meu, pentru ca m-a pagubit de avutul meu, sau m-a dusmanit pentru cinstea mea, sau a omorat pe cineva din neamul meu, sau s-a dovedit vanzator al vietii mele, atunci ura mea are o pricina trupesca si lumeasca; dar cand urasc pe fratele meu pentru ca a mustrat greseala mea, a scapat din gura lui un cuvnt greu, sau din neluare aminte a facut vreo amenintare, sau numai pentru o banuiala care s-a nascut in gandul meu, atunci ura mea nu are nici o pricina, cel ce uraste pe fratele sau totdeauna doreste sa-i faca rau, insa de multe ori isi ascunde vrasmasia, pentru ca ori nu poate, ori se teme sa treaca la fapta. Altul insa, urand pe fratele sau si fiind puternic si fara frica, il vrasmaseste si-i face tot raul, artandu-i pe fata ura inimii lui si ca ii este vrasmasi. De aceea sa fugi, cat poti, de sagetile lui cele ucigase. Cel mai rau este insa acela care isi ascunde ura in adincurile inimii sale, si fatarnicind, prietenia, iti pregateste curse, ca sa te doboare prin transele. Dar ura cu pricina, ca si cea fara pricina, cu inima sau cu fapta, pe fata sau in ascuns, sau in ori ce chip va fi, indeparteaza definitiv nadejdea mantuirii pentru ca toata Legea veche, cu toate proorociile si toata Evanghelia sant intemeiate pe temelia dragostei. De aceia, nici un lucru nu este bun si nici nu foloseste la ceva, cand ii va lipsi dragostea. ,, De voi da de mancare saracilor toata averea mea, zice Apostolul Pavel, si daca mi-asi da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosete…Dragostea nu se aprinde de manie, nu pune la socoteala raul”. Intr-adevar, ori ce pacat intuneca dragoste, dar ura o smulge din radacina. Dupa cum acolo unde lipseste lumina este numai intuneric, tot asa si acolo unde lipseste dragostea este numai ura. Si dupa cum de unde patrunde lumina fuge intunericul, tot asa si de unde infloraste dragostea ura dispare cu desavarsire. Caci intunericul si lumina nu stau niciodata impreuna. Ura si intunericul nu salasluiesc niciodata laolalta. De aceea,, cel care uarste pe fratele sau este intuneric si in intuneric umbla. Cel ce uraste este lipsit nu numai de dragostea fata de proapele sau, ci si de dragostea catre Dumnezeu, caci,, daca cineva zice: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca”.
Deci frati crestini, cei ce sunteti lipsiti de dragoste si stapaniti de ura, ascultati cele hotarate de Dumnezeu, cand zice:,, De veti ierta oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta voua. Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru cel ceresc nu va va ierta voua greselile voastre”. Chiar daca voi va socotiti drepti si fara pacte, si credeti ca nu aveti trebuinta sa va ierte Dumnezeu pacatele voastre, sa iertati totdeauna, din dragoste, greseala fratelui vostru. Dar daca este greu de purtat sarcina pacatelor voastre, cum veti mai putea nadajdui iertare de la Dumnezeu, daca voi nu veti voi, la randul vostru, sa iertati din toata inim greselile fratelui vostru?
Noi nadajduim, ziceti voi, sa schimbam hotarare lui Dumnezeu, aducandu-i daruri scumpe, jertfe si prinoase la Sfantul Lui altar. Insa va amagiti, caci iata ce zice Dumnezeu despre acestea:,, Iar de vei aduce darul tau la altar, si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului si mergi de te impaca intai cu fratele tau, si apoi veninde, adu darul tau”. Daca Dumnezeu isi intoarce fata Sa de la cele de la ele, cand noi vom avea ura asupra fratelui nostru! Desi inima noastra este plina de rautate, noi nadjduim sa imblanzim pe Dumnezeu, ori rugandu-ne, ori cerand mila Lui; dar ne inselam amarnic, pentru ca cea dintai rugaciune, temelia tuturor rugaciunilor, este rugaciunea:,, Tatal nostru”, pe care ne-a dat-o noua Insusi Domnul nostru Iisus Hristos. In aceasta sfanta rugaciune, rugandu-ne, zicem:,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Rugam astfel pe Dumnezeu ca, pornind de la pilda noastra, de iertare a fratilor nostri, asa si El sa ne ierte greselile noastre ,, precum si noi iertam gresitilor nostri” adica fratilor nostri. Acestea le graiesc buzele noastre si cugetul vrasmasiei se invarteste in inima noastr, nadajduind totusi ca rugaciunea noastra sa se suie la cer si sa ne pogoare noua iertarea pacatelor noastre. Fratii mei, sa nu ne inselam! Aceasta nu este rugaciune, ci indrazneala nerusinata si vorbire desearta. Cat timp nu iertam greselile fratilor nostri, sa nu rostim niciodata rugaciunea ,, Tatal nostru”, pentru ca ne osandim pe noi insine. Sa nu nadajduim vreodata iertarea gresealelor oamenilor, semenilor nostri! ,, Daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru cel ceresc nu va va ierta voua gresealele voastre”. Gura Domnului Iisus Hristos a grait acestea iar cuvantul Domnului este adevarul!
Dar cum voi ierta, zici tu, pe cel ce m-a batut? Dar cum voi ierta pe cel ce m-a barfit, m-a vandut, m-a nedreptatit? Sa nu faci aceasta, fiindca singur Dumnezeu este rasplatitor. El va pedepsi pe cel ce te-a nedreptatit. ,, Eu voi rasplati”, zice Domnul”. Deci sa nu faci nici un rau, nici sa urasti pe cel ce ti-a facut tie strambatate, ci sa-l ierti, iubindu-l si facandu-i bine, cum te indeamna acelsi Safat Apostol Pavel, zicand:,, Daca vrasmasul tau este flamand, dai de mancare; daca-i este sete, dai sa bea, caci facand aceasta vei gramadi carbuni de foc pe capul lui. Nu te lasa biruit, ci biruieste raul cu binele”.
Ca sa inveti cum sa ierti pe cei ce te-au indreptatit, sau ce sa faci atunci cand vine semanatorul pacatului si cauta sa semene in inma ta neghinele urii, deschide odata ochii sufletului tau si priveste pe Iisus Hristos incepatorul si plinitorul credintei. Fariseii L-au clevetit, zicand ca domnul demonilor scoate pe demoni. Iuda, ucenicul lui,L-a dat la moarte pentru 30 de arginti. Cand iti vine gandul razbunarii deschide ochii inimii tale si vezi patimirile Domnului Iisus Hristos cu palmuirile, bataile, scuiparile, Haina cea mohorata peste umerii Sai, cununa cea de spini pe cap si trestia din dreapta. Cand vei voi sa te razbuni asupra celor ce te-au nedreptatit, inalta mintea ta catre dealul Golgotei. Acolo vei vedea ca domnul Iisus rastignit in mijlocul a doi talhari si ranit de la cap pana la picioare. Acolo vei vedea sangele curgand din rani pe ucenicul Lui cel iubit stand alaturi, si Maica Lui rupandu-si inima, tanguindu-se si plangand. Acolo vei vedea fierea si otetul. Acolo insa vei vedea si cum se razbuna, Domnul Iisus Hristos asupra celor ce l-au ocarat, clevetitorilor, tradatorilor, batjocoritorilor, chinuitorilor, si rastignitorilor Lui. Deschide urechile tale si asculta chipul razbunarii rostit de Hristos:,, Parinte, iartale lor, caci nu stiu ce fac!”.
Iisus Hristos, zici tu, nu era numai om, ci era si Dumnezeu adevarat. Asa este. ,, Dar El a patimit, zice Apostolul Petru, pentru voi lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui”. Dar pentru acesta nu ai numai pilda Domnului IIsus ci ai si pildele Apostolilor, care erau oameni, dar care, ocarati fiind, binecuvantau, goniti fiind rabdau, huliti fiind, mangaiu. Oamenii erau multimea cea multa a mucenicilor, dar ei au iertat pe cei cel chinuiau cu chinuri cumplite, omorandu-i fara mila. Om era Stefan, intaiul mucenic, cand si-a plecat genunchii si s-a rugat pentru cei ce-l ucideau cu pietre, zicand:,, Doamne nu le socoti lor pacatul acesta! Si graind acestea, a adormit”. Daca pildele acestea le vei avea totdeauna inaintea ochilor tai vei ierta cu usurinta pe cei ce te nedreptatesc.
Apostolul Pavel cunoscand ca ura, cu cat trece vremea se intareste mai mult si stiind ca ceasul mortii vine pe neasteptate, a poruncit sa ne impacam cu cei ce ne-am suparat, inainte de apusul soarelui din ziua in care ne-am suparat zicand:,, Soarele sa nu apun peste mani voastra”. Dar cel stapanit de ura, niciodata nu are grija sa se impace cu cel ce l-a suparat, ci ura creste si se intareste in inima lui. Daca moartea ii va da vreme de pocainta, el totusi nu va putea, in ceasul morti, sa desradacineze ura din sufletul lui, iar daca moartea il va lua pe neaseptate, moare in rautatea lui si neiertat de celelalte pacate ale lui, caci, dupa spusele Apostolului dragostei ,, Cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte”. Frica ne cuprinde pe noi cand citim hotararea lui Dumnezeu, prin cele scrise de Sfantul Apostol Ioan, cand zice: ,, Ori cine uraste pe fratele sau, este oamorator de oameni si stiti ca ori ce oamorator de oameni nu are viata vesnica, dainuitoare intru el.”
Doamne al milei, miluiestene pe noi! Desradacineaza din inima noastra ura cea stricatoare de suflet si sadeste dragostea Ta cea mantuitoare, cu milostivirea cea catre fratii nostri, prin care ai zis ca vei curati pacatele noastre si ne vei invrednici slavei si fericirii Tale celei fara de sfarsit, spunandu-ne:,, Daca veti ierta oamenilor greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta voua greselile voastre”. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian