Duminica a dousprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh

Frati crestini, bogatia singura, de sinesi, nu este nici buna, nici rea. Ia se face buna sau rea dupa vrerea omului, ca si limba lui.

Cuvintele Domnului Iisus, spuse tanarului bogat: ,,daca voiesti sa fii desavarsit, du-te si vinde averea ta si da-o saracilor”, ne fac sa credem ca saracia inalta pe om la desavarsire si ca saracul se face desavarsit prin fapte bune, pe cad bogatil nu savrseste niciodata asemenea fapte. Intr-adevar, vedem ca bogatul se prabuseste mai lesne in pacatele acelea, in care saracul cade mai anevoie. Bucatele alese si de multe feluri, multimea bunatatilor, odihna trupeasca si desfatatrea, aprin infocatele pofte ale trupului bogatului. Mancarea uscata si bautura de apa, suferintele si ostenelile trupesti sting vapaia poftelor trupului saracului. De aceia cade saracul usor in pacatele trupului, iar saracul cu greu. Ingamfarea bogatiei, odihna, laudele si magulirile oamenilor ridica valurile mandriei. Pentru aceasta bogatul devine cu usurinta mandru, iar sarac mandru cu anevoie vei afla.
Inima bogatului are legaturi multe si mari: o leaga pofta banului; o leaga stralucirea pietrelor scumpe si a podoabelor stralucitoare; o leaga rodirea holtelor si a viilor; o leaga pacatele mari si slujba slusnicilor. Inima saracului nu are nici o legatura si nici un stapan, fiindca nu are nimica care sa poata s-o lege sau s-o robeasca. Dragostea bogtului este lipsita si robita de bogatia lui. Dragostea saracului este libera. Pentru aceasta, cu greu isi aduce inima sa la Dumnezeu si cu anevoie il iubeste cu dragostea cea desavarsita.
Saracul iubeste pe Dumnezeu cu mare usurinta si din tot sufletul si cu tot cugetul. Fiindca unde lipseste dragostea, acolo lipseste savarsirea faptelor bune, de aceea bogatul foarte greu se face desavarsit, iar saracul se usuca mai cu inlesnire la desavarsirea cu putinta oamenilor. Deci pentru aceasta a zis Domnul nostru tanarului bogat:,, Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta si da-o saracilor”.
Frati crestini, bogatia singura, de sinesi, nu este nici buna, nici rea. Ia se face buna sau rea dupa vrerea omului, ca si limba lui. Cu limba lui, cand vrea omul graieste multe lucruri bune: safatuieste de bine, se roaga, mareste si se lauda pe Dumnezeu, talcuieste dumnezeestile Scripturi, propovaduieste Evanghelia, invata pe altii dogmele credintei si intoarce pe pacatosi. Cu aceiasi limba insa omul savarseste si infricosatoare pacate. Indeamna la faradelegi si la nedreptati, osandeste, oacaraste, cleveteste, spune minciuni, vinde pe aproapele sau, huleste pe Dumnezeu. Omul porneste limba lui, asa cum vrea: si la fapte bune, si la pacate. Acelasi lucru se intampla si cu bogatia. Cel ce va folosi bogatia bine, acela va savarsi multe si mari fapte bune, saturand pe cel flamand, imbracand pe cel gol, purtand grija de cel sarman, ajutand pe vaduva, rascumparand pe cel robit, liberand pe cel din inchisoare, zidind altare lui Dumnezeu si impodobind Biserici. Iar cand bogatul va folosi rau bogatia, atunci el va cadea in infricosatoare pacate, Facandu-se mandru, slujitor pacatului, desfranat, lacom, iubitor de bani. Un astfel de bogat chinuieste pe neputincios, asupreste pe cel sarman si pe vaduva; rapeste lucrurile bisericesti, vicleneste in toate chipurile si face rau, fara nici o sfiala. Iata, cum, binele sau raul bogatiei este dupa vrerea omului.
Un exemplu bun de dat ar fi doi drepti, sfinti, slaviti in cer si pe pamant: Avraam si Iov. ,, Si Avraam era foarte bogt, avand dobitoace, argint si aur”. Dar cine nu stie faptele cele bune ale lui Avraam? Era iubitor de straini incat si pe ingeri i-a primit. Era iubitor de dreptate, incat nimic nu a luat din lucrurile imparatului Sodomei. Era ascultatorul lui Dumnezeu, incat si pe fiul sau cel iubit a voit sa-l aduca jertfa. Atat era de credincios lui Dumnezeu, incat credinta lui a fost socotita ca o savarsire a tuturor faptelor bune. Dintre toti oamenii nu s-a aflat nimeni mai vrednic decat Avraam, cand a fost ales, prin Sfanta Fecioara, neamul sau, din care sa ia trup omenesc Cel Unul- Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru desavarsitele sale fapte bune si pentru slava pe care o are el in cer, Dumnezeu a numit locul veseliei si odihnei vesnice, sunt al lui Avraam.
Ascultati acum ce marturiseste insusi Dumnezeu despre Iov, care era foarte bogat, foarte fericit, de bun neam, dar in el straluceau faptele bune, adica adevarul, curatenia, dreptatea, cinstirea lui Dumnezeu, departarea de orice lucru rau:,, Te-ai uitat la robul meu Iov, a zis Dumnezeu catre Satan, ca nu este niciunul ca el pe pamant, fara cusur si drept si temator de Dumnezeu, si care sa se fereasca de ce este rau? Atat de mult straluceau in el faptele bune, adica barbatia sufletului, intelepciunea, rabdarea inimii, recunostinta fata de Dumnezeu si ascultarea cea desavarsita, incat Dumnezeu l-a numit pe el rob al Sau si l-a aratat ca este mai inalt in fapte bune decat toti oamenii de atunci.
Vazand Dumnezeu curatia sufletului lui, i-a dat puterea harului Sau, care l-a intarit atat de mult incat nu numai ispitele bogatiei, si nici macar atacurile cele cumplite ale diavolului n-au putut sa vatame cumva sufletul lui Iov. Dumnezeu apara sufletul lui, pentru cugetul lui cel bun. ,, Iata, a zis Domnul catre diavol, il dau in mana ta, numai nu te atinge de sufletul lui”.
Dar si pilda tanarului, povestita de Evanghelia de astazi, arata ca desi l-a impiedicat bogatia de a primi harul lui desavarsirii, insa n-a putut sa-l impiedice de a pazi poruncile lui Dumnezeu, din copilarie, dupa cum insusi spune: ,, Toate acestea le-am pazit din copilarie”. Deci fratilor, pe drept invinuim bogatia, socotindu-o ca ea ar duce pe om in chinurile iadului. Bogatia, nici nu mantueste, nici nu duce pe om in suferintele iadului, ci folosirea bogatiei, pentru fapte bune, mantuieste, iar folosirea ei in rele, osandeste pe om, la chinurile vesnice. De aceea in vrerea omului, iar nu in bogatie sau in saracie, sta mantuirea sau chinurile vesnice, fiindca Dumnezeu da totdeauna harul Sau ajutor, omului care il cauta si-l doreste, prin savarsirea numai de fapte bune si bineplacute lui Dumnezeu.
Sa rugam si noi pe Bunul Dumnezeu sa caute cu milostivire la ravna noastra, nu pentru desavarsirea dorita de tanarul bogat, caci nu suntem vrednici, ci pentru pazirea poruncilor dumnezeiesti, trimitandu-ne harul Sau, ajutator nevointelor noastre, pentru mostenirea vietii vesnice. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian