Cazania duminicii a XIII – a dupa Pogorarea Sfantului Duh

Deci cand vedem un pacatos nepocait, moare fara nici o pedeapsa, si sa plangem fierbinte pentru el, ca a fost parasit de ajutorul lui Dumnezeu.

Pilda din Evanghelia pe care ati auzit-o astazi, ne-a aratat ca, dupa ce Mantuitorul Hristos a fost ucis de iudei, Dumnezeu si-a intors fata Sa de la neamul acesta, atat de iubit Lui pana atunci si in locul Lui a chemat in impartia Sa neamurile pagane, facand un singur popor din diferitele neamuri si din iudeii care au crezut in El. Acest popor, numit dupa numele Lui poporul crestinesc, este de acum inainte, poporul cel ales, poporul cel sfant. Fiindca in pilda pe care ati auzit-o astazi, vedem stralucind dumnezeiestile bunuri ale indelungii-rabdari, de aceea, am socotit ca este de folos sa vorbim azi despre indelunga-rabdare a lui Dumnezeu.
Indelunga-rabdare a lui Dumnezeu izvoraste din insasi dumnezeeasca fiinta, intocmai ca apa din izvor, si in acelasi fel ca si dragostea, milostivirea, dreptatea, pronia si toate celelalte insusiri ale lui Dumnezeu. Cand omul pacatueste, se aseamana, cu acela care indrazneste sa ridice mana sa asupra imparatului insusi. Deci, daca Dumnezeu n-ar fi indelung-rabdator, ci ar pedepsi, indata pe pacatos, chiar in ceasul in care intinde mana sa omoare pe fratele sau, frica, cutremurul si suspinul ar trebui sa-l cuprinda pe acesta, intocmai ca si pe Cain. In ceasul in care pacatosul osandeste pe fratele sau, el ar trebui sa fie indata cuprins de lepra, ca si Mariam sora lui Moise; daca ar minti, ar trebui sa se umple de lepra ca siGhiezi; daca ar defaima pe oamenii sfinti, ar trebui sa se despice pamantul si sa-l inghita ca pe Datan si pe Aviron; daca ar fura bunurile bisericesti ar trebui sa cada mort indata, ca Anania si ca Safira. Cum insa mijloceste indelunga-rabdare dumnezeiasca, pedeapsa pacatosului, zaboveste, Dumnezeu asteptand indreptarea lui.
Insa altceva este indelunga-rabdre, si altceva este milostivirea lui Dumnezeu, atunci cand ne pocaim si luand ieratrea pacatelor noastre, scapam de pedeapsa vesnica. Vedem aceasta din Sf. Evanghelie, caci Domnul i-a iertat intai pacatele slabanogului, zicand:,, Indrazneste, fiule, pacatele tale sunt iertate”!, si numai dupa aceasta i-a ridicat pedeapsa pentru pacat, adica slabanogirea, zicand: ,, Scoalate, ridica patul tau si dute la casa ta”. Indelunga-rabdare a lui Dumnezeu amana judecata si zaboveste pedepsirea; insa, de nu ne vom pocai nici de pacate nu ne vom curati si nici de munca vesnica nu ne vom izbavi. Amanarea si intarzierea pedepsei poate sa ne aduca mult folos, mai ales ca, in vremea acestei amanari, Dumnezeu randuieste diferite mijloace prin care ne cheama la pocainta. Daca insa noi vom continua sa pacatuim, in timpul cand Dumnezeu indelung-rabda, atunci pedeapsa se mareste, potrivit numarului pacateleor, si vremii in care Dumnezeu a randuit mijloacele spre indrepatrea noastra. De aceea, atunci cand vezi norii inaltandu-se pe cer nu te astepti decat la ploaie mare, grindina, fulgere, tunete si trasnete, tot asa si cand te gandesti la indelunga-rabdare a lui Dumnezeu fata de cel pacatos, nu te mai poti astepta la nimic decat la urgia, mania si asuprirea lui Dumnezeu fata de pacatos, care are ca urmare pedeapsa vesnica.
Pilda smochinului neroditor, adevereste intru-totul aceasta. ,, Iata sunt trei ani zice Iisus de cand vin, cautand roadele smochinului acesta si nu gasesc”. Iata indelunga-rabdare a lui Dumnezeu si cata vreme a asteptat! Trei ani. Iata cum Dumnezeu in vremea indelungii Sale rabdari, cauta in sufletul pacatosului roade bune! ,, Iata sunt trei ani de cand vin, cautand roadele smochinului acestuia”, zice El. Daca insa nu va afla roada nici dupa indelunga Sa rabdare atunci El va hotara osanda cea infricosata, ca si pentru smochinul cel neroditor zicand:,, Taie-l pe el; pentru ce sa ocupe un loc in zadar! ” Auzind acestea vierul, se roaga de Domnul asa cum se roaga si preotii bisericii pentru indelunga Sa rabdare a lui Dumnezeu fata de pacatosi, zicand:,, Doamne, mai lasa-l pe el si anul acesta; pana ce voi sapa inprejur sii voi pune gunoi”.
Preotii bisericii, ca si vierul cer amanarea pedepsei fagaduind silinta lor pentru indreptarea pacatosului, iar in cazul cand pacatosul, in timpul acesta nu se va indrepta sa fie pedepsit, iar de se va pocai si da roade bune sa fie iertat.
Mii de pilde vom afla in Dumnezeiestile Scripturi, care adeveresc si intaresc cele ce am aratat pana aici. Dar cea mai vestita pilda este cea a imparatului iudeilor, Manase. El a parasit inchinarea, Dumnezeului adevarat si s-a inchinat soarelui, lunii si stelelor, cum ne povesteste Sf. Scriptura. Si sa inchinat Manase la toata oastea cerului si a slujit lor. Iar Dumnezeu indelung-rabda. El a zidit sfesnice statelor in amandoua curtile casei Domnului. Iar Dumnezeu indelung-rabda. El facea tot chipul de vrajitorii si de fermecatorii; a pus un chip cioplit in Casa lui Dumnezeu si a amagit pe multi dintre iudei si i-a adus pe ei la inchinarea la idoli; a varsat sangele multor barbati sfinti care n-a voit sa se departeze de credinta in adevaratul Dumnezeu. Iar Dumnezeu, indelung-rabdand, in loc de pedeapsa aspra ce se cuvenea a trimis mai intai pe sfintii Sai prooroci, ca sa-l invete, sa-l sfatuiasca si sa-l infricoseze cu infricosari groaznice; mai pe urma insa Dumnezeu a grait si catre el si catre poporul lui, dar el ca un surd si ca un impietrit n-a vrut sa se pocaiasca.
Dar mai mult decat pilda lui Manase, este pilda neamului iudeilor care s-a citit in Evanghelia de astazi. Necredinta in Dumnezeu, cartirii impotriva lui, departarii de Dumnezeu, inchinarea la idoli si alte nenumarate faradelegi erau pacatele iudeilor care au iesit din Egipt. I-a rabdat Dumnezeu multe veacuri. Le-a dat Legea prin Moise, minuni mari a savarsit proorocii, multi a trimis la dansii. Atat de mult i-a rabdat Dumnezeu, incat si pe Cel Noul-Nascut Fiul Sau l-a trimis la ei ca binefacator, invatator si facator de minuni. Dar ei, in loc sa se pocaiasca si sa creada Intr-ainsul, au cazut in infricosatorul pacat al uciderii lui Hristos, caci au rastignit pe Domnul slavei, pe Izbavitorul si Mantuitorul lumii.
De aceea Dumnezeu i-a pedepsit lipsindu-i de toate harurile Sale cele dumnezeiesti si sctandu-i din pamantul Fagaduintei si din Sfanta Cetate, cum ii vedem pana astazi risipiti prin toate partile pamantului. Deci, frati crestini, cand veti vedea indelunga-rabdare fata de voi sa va indreptati si sa nu mai traiti in aceleasi pacate, ca sa nu adaugati in fiecare zi altele si sa inmultiti numarul pacatelor voastre.
Pedepsirea pacatosului in viata pamanteasca, cum a fos pedepsit Manase, arata mila lui Dumnezeu, care aduce la pocainta si sterge osanda cea vesnica. ” Certa-voi, zice Dumnezeu prin gura psalmistului David cu toiag faradelegile lor, si cu batai pacatele lor. Iar mila Mea nu o voi departa de la dansii”. Dumnezeu cearta pentru ca sa se vindece, si bate ca sa mantuiasca. Deci, cand vedem un pacatos pedepsit de Domnul sa nadajduim ca certarea Domnului este doctorie vindecatoare pentru ranile sufletului sau. ,, Certand, m-a certat Domnul, dar mortii nu m-a dat”, ne spune psalmistul. Iar Sfantul prooroc Iezechiil, ne zice: ,, Cel nelegiuit se va intoarce de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a facut si va pazi toate toate legiuirile Mele, zice Domnul, si va face ceia ce e mai bun si drept, va trai si nu va muri”.
Deci cand vedem un pacatos nepocait, moare fara nici o pedeapsa, si sa plangem fierbinte pentru el, ca a fost parasit de ajutorul lui Dumnezeu, pentru impitrita si nepocaita lui inima si pentru nesocotita indelung-rabdarii lui Dumnezeu. Facandu-se nevrednic de toiagul si certarea cea din viata aceasta si-a adunat manie cereasca, in ziua dreptei Judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian