Pomenirea praslavitei minuni care s-a facut, in Colose, din Frigia, de Arhanghelul Mihail.

Si se tamaduiau neputintele oamenilor.

La locul ce se cheama Herotop, aproape de cetatea Colose, in Frigia, a fost din darul lui Dumnezeu, pe vremea Sfintilor Apostoli, un izvor de apa facator de minuni, dintru care multe tamaduiri primeau bolnavii, ca la scaldatoarea Siloamului, iar deasupra izvorului era o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Despre inceputurile acestui izvor, o foarte veche traditie spune ca, in vremea cand intunericul multimii idolilor stapanea lumea si cand singurul Dumnezeu adevarat, cu lumina cunostintei Sale, a vrut sa lumineze toata lumea si pe oamenii cei rataciti sa-i povatuiasca la calea cea adevarata, atunci au fost trimisi Sfintii Apostoli Ioan Teologul si Filip, unul in Efes, iar altul in Ierapole, sa propovaduiasca si in acele parti Evanghelia Domnului Hristos. Deci, aducand cetatile lor la sfanta credinta, inainte de a se duce la propovaduire in alte cetati, stand ei la Herotop, au proorocit ca peste tot locul acesta va straluci darul Sfantul Arhanghel Mihail, prin minunile ce se vor face acolo. Si, indata dupa plecarea Sfintilor Apostoli, a izvorat la locul acela, apa facatoare de minuni, dupa proorocirea lor. Si incepura a veni la locul acela multi credinciosi si necredinciosi pentru minunile ce se faceau, care ca niste trambite chemau la sine, cu mare glas. Si se tamaduiau neputintele oamenilor, primind sanatate, si multi se botezau in numele Sfintei Treimi.
Intre cei veniti a fost si un pagan din Laodiceea, a carui fiica era muta din nastere, chemat fiind printr-o stralucitoare vedenie de noapte, de Arhanghelul insusi. Si, dezlegandu-se limba fiicei sale, paganul in semn de multumire a zidit deasupra izvorului aceluia o prea frumoasa biserica, cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, cu toata buna podoaba infrumusetand-o, iar el s-a botezat in sfanta credinta.
Fapte ca aceste umpleau de pizma pe paganii inchinatori la idoli, din Colose, care chibzuiau ce ar putea face ca sa stavileasca navala celor credinciosi la aceasta biserica. Si ura lor se intrepta impotriva cinstitului slujitor al bisericii de acolo, preotul Arhip, un om cu viata sfanta, care inca din copilarie se afla in slujba acelei biserici si care acum era un minunat propovaduitor al dreptei credinte, aducand pe multi la Hristos. Drept aceea, in repetate randuri dusmanii credintei au incercat sa-l piarda, dar acesta s-a izbavit cu paza Arhanghelului. Deci, fiind cuprinsi de pizma pentru minunile ce se faceau la biserica Arhanghelului, paganii au pus la cale, in cele din urma, sa abata asupra bisericii raul care curgea pe aproape, ca sa inece biserica si sa piarda si pe Arhip, barbatul cel cinstit de acolo. S-a aratat insa dumnezeiescul Arhistrateg insusi si, poruncind lui Arhip sa se imbarbateze, a lovit cu un toiag piatra cea mare pe care se sprijinea altarul bisericii, deschizand o prapastie fara fund. Si facand cale apei printr-insa a izbavit astfel de la pieire si biserica sa si pe slujitorul ei. Si de atunci s-a numit locul acela „Hones”, adica „mistuire”, ca acolo de la minunea lucrarii Sfantului Arhanghel, apele se mistuie in piatra, fara sfarsit, veacuri de-a randul. Dumnezeului nostru slava!
( Proloage)

Postat in Minuni de Parintele Zisu Iulian