Intru aceasta zi, Cuviosul Parintele nostru David, care mai inainte a fost talhar.

„Vreau sa fiu calugar”.

Acest sfant si cuvios, Parintele nostru David, a fost mai inainte talhar, in pustie vietuind, multe rautati facand si pe multi ucigandu-i, ca sa zic asa cum nimeni altul acest fel de rau n-a facut. Ca avea sub sine insotitori, mai multi de treizeci, si cu dansii facea talharii. Iar o data, sezand cu dansii in munte, s-a gandit la viata sa si, temandu-se foarte de Dumnezeu, ca a facut atatea rautati, a lasat pe toti cei ce fusesera cu dansul si s-a dus la o manastire si, batand la poarta, a iesit portarul si i-a zis lui: „Ce voiesti?” Iar David i-a zis lui: „Vreau sa fiu calugar”. Deci, mergand portarul, a spus egumenului de dansul. Si, venind egumenul, l-a vazut pe dansul ca este om batran si i-a zis lui: „Nu vei putea rabda, de vreme ce fratii au multa osteneala si mare infranare, iar tu esti acum cu alte obiceiuri si poruncile manastirii nu le vei putea pazi”. Iar el se ruga, zicand: „Le voi face, numai primiti-ma pe mine”. Iar egumenul se lepada, zicand: „Tu nu vei putea”.
Atunci a zis catre egumen: „Sa stii, parinte, ca eu sunt David, mai marele talharilor. Drept iti spun tie ca pentru aceasta am venit la voi, ca sa-mi plang pacatele mele. Iar de nu voiti sa ma primiti, apoi cu juramant va spun ca ma voi duce la lucrul meu cel dintai si voi aduce impreuna cu mine pe talharii pe care ii am si pe toti va voi ucide si voi risipi manastirea voastra”. Deci, auzind aceasta, egumenul l-a luat pe el in manastire si l-a tuns pe el si i-a dat chipul ingeresc.
Si a inceput a se nevoi cu infranarea si a se tine pe sine cu smerenie si pe toti pe cei din manastire, saptezeci de calugari i-a ajuns si totdeauna pe toti acestia ii invata si tuturor spre sporire le era. Iar odata, sezand el in chilie, i-a stat inainte Gavriil Arhanghelul, zicandu-i lui: „Davide, te-a iertat pe tine Domnul de pacatele tale, si acum vei face minuni”. Iar David a raspuns catre inger: „Nu pot sa cred aceasta, ca m-a iertat pe mine de acele multe pacate ale mele, in atat de putina vreme, ca sunt pacate grele si mai multe decat nisipul marii”. Iar ingerul i-a zis lui: „Eu si pe Zaharia preotul nu l-am crutat, cand nu ma credea pe mine ca va avea un fiu si i-am legat limba lui spre certare, ca sa creada cele graite de mine, iar pe tine oare te voi cruta? Sa fii dar de acum fara grai!” Iar David s-a inchinat si a grait catre inger, zicand: „Cand, adica, in talharie eram si necuvioase lucruri faceam si mult sange varsam, atunci nu mi-ai legat limba, nici nu m-ai omorat pe mine, iar acum, cand vreau sa slujesc Domnului si sa-I aduc lauda, acum limba mea o legi, ca sa nu graiesc?” Deci, i-a zis lui ingerul: „Sa graiesti, cand pe Dumnezeu vei slavi si te vei ruga Lui, dupa randuiala, iar, afara de aceea, sa taci!”
Iar, mai pe urma, David multe minuni, cu puterea lui Dumnezeu, a savarsit, pe orbi a luminat, pe schiopi a umbla i-a facut, indraciti a vindecat si canta in biserica la rugaciune, iar alt cuvant nu-l putea grai. Iar cel ce mi-a spus mie, acela a zis: „Eu l-am auzit pe dansul si l-am vazut si ne-a fost tuturor de folos”.
( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian