Întru aceastã zi, cuvânt despre viata ce va sã fie, dintr-ale Fericitului Augustin.

Deci, l-a intrebat ingerul….

Scrie Fericitul Augustin aceasta istorie, zicand: Fratele meu Ghenadie, doctorul cel slavit, s-a deprins din tinerete a fi milostiv si mult indurat catre saraci, precum insusi mi-a povestit. Si i-a venit lui o indoiala de la uratorul binelui, vrajmasul, gandind: „Oare mai este alta viata dupa moarte?” Si asa petrecea intristat. Insa, milostivul Dumnezeu, nevrand sa piara lucratorul faptelor bune, a iconomisit in acest chip: Odata, culcandu-se el pe patul sau, ca sa se odihneasca, i s-a aratat in somn un tanar preafrumos si i-a zis lui: „Vino dupa mine!” Si, mergand dupa dansul, l-a dus pe el intr-o cetate, unde se auzeau preaminunate cantari. Si a intrebat pe tanarul care il purta: „Ce este aceasta?” Si i-a raspuns lui: „Aceasta este cantarea si veselia sfintilor lui Dumnezeu”. Si dupa aceasta si-a venit in sine si s-a desteptat. Iar vrajmasul, iarasi, ii zicea, prin gand, ca acestea sunt niste naluciri. Deci, culcandu-se a doua noapte, intristat, iarasi i s-a arata lui acelasi tanar si l-a intrebat: „Oare ma cunosti?” Iar el a raspuns: „Tare bine te cunosc”. Si l-a intrebat: „Dar unde m-ai vazut?” Si i-a zis Ghenadie: „Nu de mult te-am vazut, ca m-ai dus si m-ai purtat intr-o cetate, unde se auzeau cantari dulci si veselii”. Si l-a intrebat: „In ce chip m-ai vazut, in somn sau aievea?” Si i-a raspuns: „In somn”. I-a zis tanarul: „Bine ai grait, ca si acum, in somn ma vezi”. Si a raspuns Ghenadie: „Stiu, cu adevarat, ca si acum in somn te vad”. Deci, l-a intrebat, ca si acum in somn te vad”. Deci, l-a intrebat ingerul: „Unde dar este acum trupul tau?” A raspuns: „In camara mea”. L-a intrebat iarasi: „Au stii tu ca acum ochii tai sunt inchisi si fara simtire in trupul tau si nu vad nimic?” I-a raspuns: „Stiu tare bine”. Iar el i-a zis: „Deci dar, cu care ochi ma vezi tu acum si privesti la mine?” Ghenadie sta uimit si nu stia ce raspuns sa dea. Ingerul a inceput a-l dojeni si a-l invata, zicand: „Ochii tai cei trupesti acum sunt nesimtitori si nu pot sa vada. Iar acestia, cu care privesti la mine, sunt alti ochi, si cand vei muri, atunci fara ochii cei trupesti ai sa vezi si ai sa vietuiesti si toata stiinta si cunostinta o sa ai. Iata, de acum, sa pui inceput bun si sa nu te mai indoiesti de viata cea de dupa moarte”. Si, zicand acest cuvant, ingerul s-a facu nevazut, iar el s-a trezit. Si de atunci pana la moartea sa, n-a mai avut nici o indoiala in inima sa.

Iarasi, asemenea acesteia, ne istoriseste Sfantul Augustin, zicand: Am auzit de la Mihail insusi ca i s-a intamplat a auzi aceasta de la unchiul sau, ce se cheama tot Mihail, care, iubind mult filosofia, se indeletnicea mult cu invataturile lui Platon si cu alte asemenea filosofii si castigase mare prietesug cu Marsilie, barbatul cel prea invatat si sporit in faptele cele bune. Si acestia doi, Mihail unchiul si Marsilie, de multe ori se indeletniceau cu vorbe adanci filosofesti. Iar odata, dupa obicei, intrand iarasi in noime adanci filosofesti si intrebandu-se, Marsilie a dus vorba si despre viata cea fara de sfarsit, ce are sa se descopere dupa mutarea cea de aici. Si din multa vorba ce a fost, au venit la atata neintelegere, ca au dat mana unul cu altul si cu juramant au intarit, ca oricare din ei va muri mai inainte, sa vie sa se arate celui ce a ramas, spre mai buna incredintare. Si a mers Marsilie la locul sau, in cetatea Florenta. Si a trecut vreme indelungata. Odata, Mihail, indeletnicindu-se in invataturile sale acasa, deodata a auzit o alergare de cal, care a stat langa usa lui. Si s-a auzit glas, strigand: „Mihaile, Mihaile, toate cele vorbite de noi sunt adevarate, adevarate” Si, sculandu-se, Mihail a deschis fereastra si a vazut pe un barbat imbracat tot in alb in calare; si cum l-a vazut Mihail, indata a intors calul si se ducea. Si a inceput a striga Mihail dupa dansul, zicand: „Marsilie, Marsilie”. Si s-a facut nevazut. Si Mihail s-a infricosat foarte de aceasta. Si, incepand a cerceta cu deamanuntul despre Marsilie, a aflat, ca in ziua si ceasul acela in care i s-a arata, Marsilie s-a fost mutat catre Domnul, in cetatea Florenta. Dupa aceea, Mihail lasand desarta filosofie, se ingrija de viata cea vesnica.
( Proloage)

Postat in Cuvinte pentru suflet de Parintele Zisu Iulian