Cazania duminicii a VIIa dupa Pogorarea Duhului Sfant

,, Luati aminte, ca faptele dreptatii voastre, sa nu le faceti inaintea oamenilor, spre a fi vazuti de dansii, altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru, Care este in ceruri”.

Ma gandesc la tacerea lui Iisus Hristos, din povestirea Evangheliei de astazi, cand cei doi orbi, in mijlocul drumului, prin multimea oamenilor, strigau cu glas mare:,, Miluieste-ne pe noi, Fiul lui David!” Aud si porunca pe care le-a dat-o lor, dupa ce le-a deschis si le-a luminat ochii lor, zicand:,, Vedeti, nimeni sa nu stie!” si socotind eu ca si tacerea si porunca lui Iisus voiau sa ascunda minunile, ma minunez si sunt nedumerit. Daca Domnul s-ar fi aratat asa numai fata de acesti doi orbi, nedumerirea mea ar fi lamurita. Dar deoarece am vazut ca ori de cate ori Domnul a facut mununi, intotdeauna a procedat la fel, pentru aceasta, nedumerirea mea nu se lamureste, ci creste si mai mult.
Iisus curateste de lepra pe leprosul care L-a intampinat si indata ii porunceste, zicand: ia aminte, inchide gura ta si nimanui sa nu arati minunea; vezi nimanui sa nu spui!. Opreste femeii curgerea cea de multi ani a sangelui, dupa aceia socoteste minunea facuta, nu prin puterea Lui, ci prin credinta bolnavei, zicand:,, Fiica, credinta ta te-a mantuit!”. Cand a tamaduit madularele slabanogite ale slugii sutasului, la fel a zis:,, Mergi, si asa precum ai crezut, fie tie!”> De asemenea, cand a izbavit de tirania diavolului pe fiica cananeiencii, i-a zis:,, O,femeie, mare este credinta ta, faca-se tie precum voiesti!”. Venind in casa lui Petru, a potolit frigurile soacrei lui Petru, a gonit demonii din cei indraciti care au fost adusi acolo, a vindecat pe toti bolnavii, care erau acolo, apoi vazand ca popor mult L-a impresurat, a plecat indata, asa precum ne spune Evanghelistul Matei zicand:,, Ca vazand Iisus multime multa de oameni impejurul Sau, a poruncit ucenicilor sa mearga de cealalta parte”. Cand a ridicat pe cel slabanog din pat, indata s-a dat in laturi, amestecandu-se cu poporul, ca sa nu fie cunoscut. Cand a saturat cu cinci paini si doi pesti, cinci mii de oameni, a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie si sa se duca acolo, iar cand a hranit, in muntele de langa Marea Galileii, cu sapte paini si putini pestisori pe cei patru mii de oameni, a plecat indata si a venit in hotarele Magdalei.
Cand a venit in casa mai marelui sinagogii, ca sa invieze pe fiica lui, cautand sa ascunda minunea, intai a zis catre cei ce stateau imprejur, sa se dea in laturi, caci copila n-a murit, ci doarme; dupa aceia a scos tot poporul afara si a inviat pe copila moarta. Cand, pe muntele Taborului a stralucit fata Lui ca soarele si hainele Lui s-au facut albe ca lumina si s-a auzit glas din nor, zicand:,, Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati”, Atunci a dat porunca tacerii ucenicilor Sai, zicandu-le:,, Nimanui sa nu spuneti vederea aceasta, pana ce Fiul Omului nu se va scula din morti!”.
Cea dintai din patimile care prind pe om, este patima slavei desarte. La copilul mic , cea dintai patima este slava desarta. Cand il cinstesti, da semne de bucurie, iar cand il lauzi se veseleste. De-l vei certa, se mahneste indata si plange. Patima dorintei de slava il urmareste pana la moarte, pentru ca si copiii si tinerii si cei ce sunt in varsta, si cei mai batrani doresc si cauta cinstiri si laude. Slava desearta urmeaza urmeaza de multe ori si dupa moarte. Ce sunt podoabele de inbracare cele atat de costisitoare, mormintele cele scumpe, statuile, inscriptiile de lauda de pe morminte, cum si altele pe care, fie noi, cat suntem in viata, fie rudele sau prietenii, dupa moarte, le pregatesc? Pentru acest fel de oameni, Psalmistul a zis:,, Oamenii socot ca locuintele lor sunt vesnice si casele lor vor dainui din neam in neam. Pana si tarinelor lor le dau numele lor”.

Frati crestini,

Atat de lamurit a grait Dumnezeu impotriva acestei patimi, zicand:,, Luati aminte, ca faptele dreptatii voastre, sa nu le faceti inaintea oamenilor, spre a fi vazuti de dansii, altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru, Care este in ceruri”. La fel a poruncit despre milostenie, despre rugaciune si despre postire, zicand ca cei ce se roaga sau postesc, aratandu-si aceste fapte bune inaintea oamenilor, aceia nici o plata nu dobandesc, afara de lauda oamenilor. Cand folosim fie frumusetea, fie bogatia, fie invatatura, fie faptele bune, ca sa fim slaviti si laudati de oameni, atunci Dumnezeu risipeste si ia de la noi bunurile acestea si ramanem goi si rusinati, dupa cuvantul psalmistului, care zice:,, Rusinatu-s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei”.
Cel slavit in desert se pedepseste pe sine, nedreptateste pe aproapele sau si indrazneste sa nedreptateasca pe Insusi Dumnezeu. Se nedreptateste pe sine, fiindca pierde Imparatia vesnica, pentru ca sa castige, fum si amagire vremelnica; nedreptateste pe aproapele sau, fiindca il iseala, fatarnicindu-se ca face fapte bune pentru slava lui Dumnezeu si fura in felul acesta cinstea si laudele celor din jurul sau. Incearca sa nedreptateasca si pe Dumnezeu, fiindca pretuieste mai mult slava si laudele oamenilor, decat slava si rasplatirea lui Dumnezeu. Numai lui Dumnezeu I se cuvine slava si multumire pentru faptele noastre bune, ,, de vreme ce Dumnezeu este Cel ce lucreaza in noi”.

Frati crestini,

Cata vreme suntem in valtoarea lumii acesteia si amagim pe oameni prin fatarnicie, primim cinstirea si lauda de la ei , deoarece, necunoscand scopul nostru cel ascuns, socotesc ca noi savarsim faptele bune spre slava lui Dumnezeu si spre folosul aproapelui. Insa va veni ziua in care se va rupe valul fatarniciei si se vor arata cele ascunse ale noastre si se vor vedea ca in icoana zugravita toate gandurile cele ascunse ale inimii noastre. Cata rusine va acoperi atunci fata noastra, cand toti oamenii cei din veac vor vedea rusinea slavelor si laudelor noastre desarte! Cata frica, cand Infricosatorul Judecator va mustra socotinta fatarnica a faptelor noastre, savarsite pentru slava noastra, nu pentru slava Lui!. Cata mahnire va cuprinde sufletul nostru, cand vom vedea pe cei ce au facut fapte bune pentru slava si lauda lui Dumnezeu incununati, preamariti si stralucind ca niste luminatori, iar pe noi ne vom vedea lipsiti de orice rasplatire si scosi afara din Imparatia dumnezeiasca! Cate suspine si lacrimi, cata cainta va cuprinde inima noastra, cand vom vedea ca am dat Imparatia cereasca pentru florile cele trecatoare din capmul acestei vieti pamantesti! Pentru ca toata slava si laudele oamenilor sunt ca iarba si ca florile campului! Dar atunci nici lacrimile nu vor mai pot mangaia si nici pocainta nu va mai putea fi de folos.
Sa lepadam deci, de astazi inainte, lucrurile intunericului, dorinta de slava desearta; sa lepadam stapanirea ei, care pe nesimtite ne rapeste mantuirea. Departe sa fie de minte, departe sa fie de suflet, orice dorinta si orice cautare dupa laudele si slava cea desarta a oamenilor. ,, Sa nu stie stanga ce face dreapta ta !”. Desi din motive binecuvantate esti nevoit sa faci o fapta buna, vazuta de oameni, tu sa cauti totdeauna nu slava ta, ci slava lui Dumnezeu. Atunci Tatal tau, Cel ce vede cugetul tau intru ascuns, iti va rasplati tie la dreapta Judecata. Atunci vei slavi, prin faptele tale cele bune, pe Dumnezeu si vei primi slava si rasplata pe care Dumnezeu a fagaduit-o celor ce il slavesc pe El, zicand:,, Eu proslavesc pe cei ce Ma proslavesc pe Mine”. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian