Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Nil, despre faptele cele bune ale trupului si despre patimi.
Cu acestea trei intunecandu-se mintea, adica ochiul sufletului, se lasa stapanita de toate patimile.
Faptele bune trupesti, iar, mai ales lucrarile care se fac pentru Dumnezeu, fara fatarnicie si lauda omeneasca, si care duc pe oameni, la smerenie si la nepatimire sunt acestea: infranarea, postul, rugaciunea, setea, privegherea, metaniile cele adeseori facute, a purta aceeasi haina, a lua putina mancare uscata, si pe aceea, numai seara, bautura de apa, culcarea pe pamant, saracia, necastigarea, neimpodobirea, neiubirea de sine, neiesirea din chilie, tacerea, lucrarea cu mainile si toata chinuirea, cea rea, si toate cele ce obosesc trupul, ca acestea sunt foarte trebuincioase si folositoare, celor ce se tulbura de patimile trupesti. Iar celui slab si neputincios cu trupul nu-i sunt atat de trebuincioase si folositoare ostenelile trupesti, pe cat ii sunt sfanta smerenie si multumirea catre Dumnezeu, care toate le implineste.
Iar patimile sufletesti sunt acestea: uitarea, trandavia si necunostinta. Cu acestea trei intunecandu-se mintea, adica ochiul sufletului, se lasa stapanita de toate patimile: inchinarea la idoli, credinta ratacita si, in scurt, toata erezia, hulirea, mania, iutimea, amaraciunea, ura de oameni, gandul rau, para, osandirea, intristarea neindreptatita, frica, spaima, cearta, invidia, slava desarta, trecerea cu vederea, fatarnicia, minciuna, neincrederea, nebunia, nedreapta socotinta, agonisirea nedreapta, lacomia, impatimirea, cugetarea pamanteasca, lenevirea, descurajarea, nemultumirea, iubirea de stapanire, lauda de la oameni si, mai ales, iubirea de placeri, iubirea de slava si iubirea de arginti, din care se naste tot raul. Dar, nu ar face omul nici o greseala, daca, mai intai, n-ar veni acesti trei uriasi – precum a zis cel, intre pustnici, prea inteleptul Marcu – si l-ar desparti pe el de Dumnezeu, ori prin uitare, ori prin lenevire, ori prin necunostinta. Pentru ca acestea nasc placerea si slavirea, ca sa iubim lauda omeneasca si mania. Iar pricina cea dintai a tuturor acestora si maica tuturor rautatilor, s-a spus mai inainte, ca este iubirea de sine, adica dobitoceasca iubire a trupului si impatimirea si abaterea mintii cu nebunesti cuvinte si cu spurcate vorbe. Iar mijlocitori, pentru multe rele, sunt indrazneala si rasul.
Iar patimile trupesti sunt acestea: preasatiul pantecelui, indracirea gatului, mancarea intr-ascuns, iubirea de felurite placeri, desfranarea, scarba, necuratia, sodomia, lepadarea de prunci, fapta de rusine, toate relele pofte peste fire, spurcatele patimi, furtul, furtisagul de cele sfinte, talharia, uciderea pentru ocara sau din manie, si toata trupeasca molesire si dezmierdarea voilor trupesti, care se adauga peste trebuintele trupului, descantecele, vrajile, iubirea de lume, impodobirile, schilodirile de sine, sulemenirea fetzelor, osandita desertaciune, preabuna parere de sine, iubirea trupului, viata care ingroasa mintea, facand-o pamanteasca si nelasand-o niciodata sa se ridice catre viata imbunatatita si catre Dumnezeu. Caruia I se cuvine slava in veci! Amin.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian