Intru aceasta zi, cuvant al lui Isaia monahul, despre nerautate.
De ne-ar supara cineva pe noi, sau ne-ar ocara, sau ne-ar vorbi de rau, nu pe acela sa-l uram, ci pe diavolul, care nu inceteaza, niciodata, vrand sa ne desparta pe noi de Dumnezeu.
Aduceti-va aminte, fratilor, de Domnul, care zice: „De nu va veti intoarce si de nu veti fi ca pruncii, nu veti putea intra intru Imparatia Cerurilor.” Si Apostolul a zis: „Ca niste prunci, de curand nascuti, sa iubiti laptele cel duhovnicesc si, fara de inselaciune, ca, printr-insul, sa cresteti, spre mantuire.” Deci, in ce fel este fapta pruncului? Pruncul daca este batut, plange. Si, iarasi, trecandu-i supararea, cu cei ce se bucura, impreuna se bucura. Sau, daca cineva ar cinsti pe altul, nu-l invidiaza. Sau, de i-ar lasa lui parintii vreo mostenire, nu merge la judecata, nu se sfadeste, nici nu uraste pe cineva. Sau, de s-ar imbogati, nu se trufeste sau, de ar vedea vreo femeie frumoasa la fata, nu o pofteste pe ea si nu-si face griji. Pe nimeni nu intarata, pe nimeni nu insala si nici pe unul nu osandeste. Nu gandeste sa adune bogatie, nici nu iubeste sa aiba stapanire.
Drept aceea, fratilor, sa cunoastem, si cu credinta si intemeiere, sa petrecem in frica lui Dumnezeu, despartindu-ne, ca si pruncii, de toata rautatea. Sa ne ingrijim, fiecare, de a sa mantuire si unul, pe altul, socotindu-l a fi mai mare. De ne-ar supara cineva pe noi, sau ne-ar ocara, sau ne-ar vorbi de rau, nu pe acela sa-l uram, ci pe diavolul, care nu inceteaza, niciodata, vrand sa ne desparta pe noi de Dumnezeu. Cel ce petrece in dragoste in Dumnezeu, petrece si Dumnezeu intr-insul. Deci, cine nu se va teme, auzind acestea: „Si, cine adica, fiind intelept si voind sa-si mantuiasca sufletul sau, fara de osteneala, nu va cauta, ca nici o dusmanie, asupra aproapelui, sa nu aiba in inima sa, ca, pentru aceasta sa nu se lepede singur, de Imparatia lui Dumnezeu. Sa fiti, dar, facatorii cuvantului lui Dumnezeu si nu numai auzitorii lui. Asa, asteptand ca sa primiti Darul Sfantului Duh, ca, doar, va veni sa ne invete pe noi, sa petrecem, slujind cuvantul lui Dumnezeu, nadajduind, sa ne dea noua, in loc de vrajba, dragoste si pace, in loc de uraciune si de iutime, indelunga-rabdare, in loc de cele pamantesti, cele ceresti, noua si tuturor, celor ce-L iubesc pe El.
( Proloage)
Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian