Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre cei razvratiti si nemultumitori.

Drept aceea, va rog….

Vreti, oare, sa va arat voua, din Scripturi, de cate bunatati s-a indulcit poporul ales, de la Dumnezeu? Oare, nu toata faptura cea vazuta, era pregatita pentru primirea acestor bunatati? Ca minunat era si felul vietii lor; nici la targ nu umblau, nici nu cumparau si din toate se indulceau, ca nici cu plugul nu arau pamantul, nici seminte nu semanau, nici de ploi nu aveau trebuinta, nici la arie nu vanturau grau, nici la moara nu macinau, nici cuptoare nu zideau, nici foc, nici lemne nu duceau in casele lor, nici paine nu coceau, nici haine nu teseau, ci, toate, se faceau lor, prin cuvantul lui Dumnezeu si aveau masa indeslulata, fara de nici o osteneala, pentru ca asa ii hranea pe ei Dumnezeu, cu mana si nu le cerea lor nici o osteneala. Iar hainele si incaltamintea nu li se invecheau, nici nu se rupeau, nici firea cea trupeasca nu stia de boala. Si picioarele lor nu se vatamau, macar ca atat de lunga vreme au umblat. Iar de doctori si de buruieni nu se pomenea, fiindca orice boala se luase de la ei. „Si i-a scos pe ei, zice Psalmistul, cu argintul si cu aur, si nu era, in semintiile lor, bolnav” (Ps. 104, 36). Fiindca, dupa ce au plecat din Egipt, nu au simtit osteneala, nici zaduful soarelui nu a ars capetele lor, pentru ca norii aparau tot poporul. Iar noaptea, nu aveau trebuinta de lumanare, ci aveau stalpul de foc, care varsa lumina fara de masura, si le arata lor calea si, ca un povatuitor iscusit, ii ducea pe ei prin pustia cea mare. Si a umblat poporul, nu numai pe pamant, ci si pe mare, ca pe uscat, si ca pe o piatra tare a umblat. Iar, cand au intrat vrajmasii lor in mare, ceea ce stia sa faca apa, aceea a facut: poporului ales, i-a fost marea, ca o cale curata, iar vrajmasilor, mormant. Pe aceia i-a trecut bine, iar, pe egipteni, rau i-a inecat. Ca apa, fiind fara de pricepere, a implinit porunca, ca un om cuminte. Unora, ca un strajer, iar, altora, ca un pierzator le-a fost; in acea zi, doua lucruri potrivnice a implinit. Si ce ar putea sa mai zica cineva? Ca piatra, rauri de apa slobozea, si pasarile, ca niste nori, acopereau pamantul, pentru ei. Si, iarasi, ce sa zica, apoi, de minunile din Egipt, si de faptele cele preaslavite din pustie! Ca, fara de sange, ca si cum s-ar fi jucat, biruiau potrivnic, cu puterea Dumnezeului lor, supunandu-i fara de arme. Si, iarasi, trambitand si cantand, au invins pe imparatii vrajmasi. Ca aveau invatatura, iar nu arme. Si, era pentru ei doar ca o dantuire, mai mult decat razboi, cele ce faceau. Ca toate aceste minuni nu le facea Dumnezeu, numai pentru trebuinta lor si, prin aceasta, numai sa se laude, ci le facea, mai ales, pentru ca ceea ce ii invata Moise, sa se implineasca. Si, toata faptura, de pretutindeni le era lor ajutatoare, fiindca, iata, si marea striga, pe unii, adica, trecandu-i ca pe uscat, iar, pe altii, inecandu-i cu apa. Si apele Nilului, acelasi glas il slobozeau, prefacandu-le pe toate in sange, in multime de broaste, in lacuste, omizi si pucioasa. Si toate aceste proslavite minuni, ale lui Dumnezeu, tineau loc de carti, care niciodata nu se sterg, ci, in toate zilele, innoita aducere aminte erau. Si, dupa atatea daruri si dupa atat de mari minuni, si dupa mila cea negraita si dupa atatea invataturi date lui Moise, si dupa acele mari biruinte, dupa masa cea mare si dupa indestulata bautura de vin si dupa negraita slava, pe care au avut-o, mai presus decat toti oamenii, deci, dupa toate acestea, fiindca erau nesupusi si neascultatori, si-au facut un vitel si s-au inchinat capului de bou, dorind sa-si faca lor dumnezei si voiau sa aiba lege noua, uitand toate binefacerile de la Dumnezeu. Si la nimic nu le-a folosit lor invatatura lui Moise, fiind ei insisi necredinciosi.
Drept aceea, va rog, pe voi, fiilor, sa nu fim slabi in credinta, pentru ca, ratacind de la calea cea dreapta, sa nu cadem in rautate. Dumnezeului nostru, slava!
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian