Intru aceasta zi, cuvant pentru cei ingamfati de trufie.

Ce ne-a folosit noua mandria noastra si la ce ne-a ajutat noua bogatia cea cu mandrie?

Nu te inalta, omule, ca sa nu cazi si sa dai pierzarii sufletul tau. Urat este, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, tot omul cel mandru. Pentru ca, inceputul pacatului omenesc este mandria si cel ce se tine de ea este urat tuturor. Iar sfarsitul mandriei este caderea de la Dumnezeu, pentru ca inima celui mandru nu are umilinta. O, sarmane om, de ce te inalti, fiind pamant si cenusa? Ca cine este mai nebun, decat cel mandru? Trufasul, cu mandria umflandu-se este ca o basica de apa ce scoate glas fatarnic. O, maretule, cunoaste-ti firea ta, ca din fire este muritor, iar tu, cu mandria, te socotesti a fi vesnic. Chiar de ai zbura inalt cu gandul, ca un vultur, si de acolo de voi surpa, zice Domnul; pentru ca El, mandrilor, le sta impotriva. Atunci, cei mandri, caindu-se vor zice: „Ce ne-a folosit noua mandria noastra si la ce ne-a ajutat noua bogatia cea cu mandrie? Toate acelea au trecut ca o umbra si la chinurile vesnice ne vor duce.” Din care, sa ne izbaveasca pe noi Domnul; Dumnezeul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian