Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.

Cum voi castiga umilinta….

Un frate l-a intrebat pe ava Siluan, zicand: „Ce voi face ava, cum voi castiga umilinta, ca mult sunt suparat de trandavie, si de somn ? Si cand ma scol din somn, ma lupt mult la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic fara de glas”.
Si i-a raspuns lui staretul: „Fiule, a zice tu psalmi cu glas, intai este mandrie, ca iti pui in minte ca tu canti, iar fratele tau nu canta. Al doilea, iti si impietreste inima si nu te lasa sa te umilesti. Deci, de voiesti umilinta, lasa cantarea. Si cand iti faci rugaciunile tale, sa caute mintea ta intelesul stihului si sa socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a Celui ce cere inimile si rarunchii. Iar cand te scoli din somn, mai inainte de toate, sa slaveasca gura ta pe Dumnezeu, apoi citeste Crezul si Tatal nostru si, apoi, incepe canonul tau, incet suspinand si aducandu-ti aminte de pacatele tale si de osanda intru care vei fi pedepsit.”
Zis-a fratele: „Eu ava, de cand m-am calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala celor opt glasuri, le cant”. A raspuns batranul: „Si pentru aceasta, umilinta si plansul fug de la tine. Ca pune in minte pe parintii cei mari, cum ei, nefiind slujitori bisericesti si nestiind ei de glasuri, nici tropare, in afara de cativa psalmi, in lume, ca niste luceferi, au stralucit; precum au fost ava Pavel cel simplu si ava Pamvo si ava Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si mortii au inviat, si mari minuni au facut si putere asupra draciior au primit, nu cu cantari si tropare si cu glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima zdrobita si cu post. Ca, prin acestea si frica lui Dumnezeu nelipsita se face din inima si se intareste plansul, care curateste pe om de tot pacatul si mintea mai alba decat zapada o face. Iar cantarea cea de veselie pe multi la cele mai de jos ale pamantului i-a pogorat, nu numai mireni, ci si preoti, fiindca i-a molesit si in desfranare si in alte patimi de rusine i-a prapastuit. Deci, cantarea este a mirenilor, pentru aceasta se si aduna poporul in biserici. Pune in minte fiule, cate cete sunt in ceruri si nu este scris, pentru nici una dintre ele, ca, dupa randuiala celor opt glasuri, canta. Ci, o ceata canta neincetat Aliluia, alta, Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot; alta, Bine este cuvantata slava Domnului, din locul si din casa Sa. Tu, dar fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi umilinta in vremea rugaciunilor, pazind mintea pe cat poti, neraspandita. Iubeste smerenia lui Hristos si, oriunde mergi, nu te arata pe tine istet si dascal, ci ca om simplu si ucenic. Si Dumnezeu iti va da tie umilinta”.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian