Duminica slabanogului
Sa indraznim si sa nu desnadajduim.
Oare, numai unul era pacatul slabanogului din Evanghelia de astazi, sau mai multe? Si, de era unul, oare, ce fel de pacat era acesta? Cand zice sfantul evanghelist:,, Iata ca te-ai facut sanatos, de acum nu mai pacatui, ca sa nu ti se intample ceva si mai rau”, inseamna, ca slabanogul a fost pedepsit treizeci si opt de ani pentru pacatele lui. Dar care erau pacatele lui, evanghelistul nu ne-a spus, ca sa intelegem ca nu numai pentru pacatele pe care le-a facut slabanogul, ci si pentru ori ce alt pacat, Dumnezeu pedepseste pe pacatosul care nu se pocaieste.
Pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu, iar la calcarea Legii vedem trei lucruri : pe Datatorul Legii, Legea si calcarea Legii. Cu cat cercetezimai mult pe fiecare dintre ele, cu atat mai mult intelegi cat de rau este pacatul. Datatorul Legii este Acela care, dintru nefiinta a facut cerul, pamantul , marea si toate cele dintr-ansele.
Acela, luand tarana din pamant, a zidit pe om, a suflat in fata lui suflare de viata , l-a facut pe el dupa chipul Sau, l-a pus in raiul desfatarii, l-a asezat domn si imparat a tot pamantul si a supus toate sub picioarele lui. Si tot Acela, pentru mantuirea sufletului omului, celui ce a gresit, s-a pogorat pe pamant, s-a intrupat din Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om, a ptimit ca un vinovat si a murit rastignit pe lemnul crucii. Datatorul legii noastre crestinesti este Acela , Caruia ii slujesc ingerii , i se supune faptura, se infricoseaza de El stihiile si tremura demonii. Acela este Datatorul legii noastre, care numai prin cuvant preface cerul si pamantul, cele de sub pamant si toate cele vazute si cele nevazute. Datatorul legii crestinesti este Dumnezeu, Judecatorul cel prea drept si prea milostiv, Care fagaduieste imaratia vesnica tuturor celor ce pazesc legea Lui, si chinurile vesnice, celor ce o calca.
Iar legea crestineasca, pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, este intru totul spre folosul lor. Ea este faclie si lumina, cum ne spune Sfanta Scriptura, cand zice: ,, Facliile picioarelor mele este Legea Ta si lumina cararilor mele”. Ca o faclie lumineaza mintea omului, ca sa vietuiasca bine, si ca o lumina il povatuieste pe om, pe drumul mantuirii. Deci iata ce dobandesc in lumea aceasta vremelnica cei ce pazesc poruncile legii lui Dumnezeu, si cat de mult pagubesc cei ce nesocotesc legea Lui. In cine are lumea evlavie si incredere? In talhari si in rapitori? Sau in cei ce pazesc dreptatea si nu ravnesc la bunurile altora? Cui iti poti incredinta argintul tau? Talharilor, ucigasilor si martorilor mincinosi? Sau celor ce nu fac rau nimanui si celor ce fac bine aproapelui lor si urasc minciuna? Pe cine laudam ? Pe omul care nesocoteste si ocaraste pe parintii lui, sau pe acela care cinsteste pe tatal si pe mama sa? Toata lumea, frati crestini, cinsteste pe pazitorii poruncilor lui Dumnezeu, ii lauda, ii imprumuta si in tut chipul ii ajuta, iar pe calcatorii legii, pe pacatosi, ii nesocoteste si fuge de dansii.
Deci oamenii cei imbunatatiti, oamenii cei buni au in lumea aceasta, cinstirile si pretuirile semenilor lor, ca o arvuna a rasplatirii ce va sa fie, iar dupa aceasta viata vremelnica ii asteapta bucuria cea negraita, lumina cea neanserata, Imparatia cerurilor si viata cea vesnica, dupa cuvantul Domnului, Care a zis:,, Daca vrei sa intri in viata vesnica, pazeste poruncile”.
Dumnezeu a intocmit toate poruncile Sale, din legea crestineasca, pe temelia netarmuritei Sale dragoste fata de oameni , socotind ca iplinirea poruncilor legii este dragostea. In chipul acesta, legea crestineasca este nu numai folositoare, ci si usoara, dupa cum ne incredinteaza Insusi Domnul Hristos, cand zice: ,, Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara”. Intr-adevar , ce freutate sau ce sarcina are porunca dragostei? Cand se va sadi si se va inradacina in inima noastra acest cuget al dragostei, dat de Dumnezeu, el va rodi in sufletele noastre, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea si alte fapte bune. Deci legea crestineasca a lui Dumnezeu este folositoare in viata aceasta si mantuitoare in cea viitoare.
Ascultati acum cine este calcatorul legii crestinesti.
Calcatorul legii crestinesti este cel nesocotit, este pacatosul. Si fiindca defaimarea legii crestinesti se ridica pana la Insusi Datatorul legii, cel ce pacatuieste defaimeaza cu adevarat pe Dumnezeu. Deci, o, omule pacatos! tu cel zidit, indrasnesti impotriva Ziditorului tau? Indraznesti, impotriva Mantuitorului tau? Indraznesti, imptriva Judecatorului tau? De aceia pe buna dreptate, se manie Dumnezeu atat de mult asupra pacatosilor, si pedepseste cu atata asprime pe cei ce pacatuiesc, implinindu-se cuvantul proorocesc, care spune:,, De pedepsesti pe om cu mustrari pentru pacate, piere frumusetea lui ca mancata de molii”.
Dar se vor intreba unii crestini, pentru ce multi pacatosi, nu numai ca nu primesc nici o pedeapsa in viata aceasta, ci traiesc chiar mai bine si cu mult spor? Aceiasi intrebare framanta si pe marele prooroc Ieremia, care nedumerit zicea:,, Pentru ce calea necredinciosilor este cu izbanda si pentru ce toti calcatorii de Lege sunt in fericire? Dar tot el si-a deslegat nedumerirea, zicand:,, Aproape esti tu numai de buzele gurii lor insemnand bunatatile cele vremelnice, pe care Dumnezeu le ingaduie lor, iar prin inima lor, insemnand bunatatile cele vesnice de care pacatosii sunt departe, din cauza pacatelor lor. Iubitorul de Dumnezeu, Apostolul Pavel , mustra cu asprime pe pacatosul care nu este pedepsit de Dumnezeu ca pe un defaimator al bunatatii si rabdarii lui Dumnezeu , care nu vrea sa inteleaga, ca pri aceasta bunatate, Dumnezeu il cheama la pocainta. Deci daca unii pacatosi raman nepedepsiti in lumea aceasta, se datoreste bunatatii lui Dumnezeu, care ii cheama la pocainta. Dar vai lor, de li se va impietri inima si nu se vor pocai!
Fiindca Dumnezeu este prea drept, fara indoiala, El pedepseste deopotriva pe toti calcatorii poruncilor legii Lui. Dar de vreme ce suntem chemati sa traim nu numai o viata, ci doua: una vremelnica, aici pe pamant, iar alta vesnica, dincolo de mormant, pentru aceasta Dumnezeu ii pedepseste in viata aceasta pe aceia care au greseli mai usoare, ca, , vazand noi pedeapsa si temandu-ne de mania si urgia cea dreapta a lui Dumnezeu, sa fugim de pacat. Pe cei ce pacatuiesc mai greu , avand pacate mai grele, ii lasa nepedepsiti, pentru ziua Judectii in care isi vor primi, atunci, pedeapsa meritata.
Deci crestine, dupa sfatul psalmistului ,, nu ravni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea, caci ca iarba curand se vor usca, si ca verdeata ierbii degrab se vor trece”, ci urmeaza cu credinciosie Legea lui Dumnezeu si te bucura de implinirea poruncilor Lui, caci, dupa cuvintele aceluisi psalmist, dreptilor le este dat,, sa se bucure si sa se veseleasca inaintea lui Dumnezeu”. Iar daca tu insusi pacatuiesti si nu ai luat inca o pedeapsa de la Dumnezeu, sa stii ca esti asteptat de bunatatea , blandetea si indelung-rabdarea lui Dumnezeu, Care te cheam in fiecare zi, zicandu-ti:,, Vino pocaieste-te! Iar de va ramane inima ta impietrita si nu te vei pocai, este vai de tine, caci iti aduni asupra ta mania lui Dumnezeu, in ziua drepte judecati. Pentru nepocainta ta, Dumnezeu nu te pedepseste cu pedeapsa vremelnic, in aceasta viata, ci iti pregateste pedeapsa vesnica, in viata viitoare.
Fratilor, osanda pentru pacat poate fi amanata dar nu vom scapa de ia. De nu vom fi pedepsiti in viata aceasta vremelnica, vom fi pedepsiti, pe urma cu pedeapsa vesnica. Ce se cuvine dar sa facem? Sa indraznim si sa nu desnadajduim, caci avem mare nadejde si mare scapare in nemarginita milostivire a lui Dumnezeu catre cei ce se pocaiesc. Prin pocainta si marturisirea pacatelor, nu scapam numai de osanda pacatului, ci dobandim si iertarea pacatelor, cum ne incredinteaza psalmistul, zicand:,, Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea nu am ascuns-o impotriva mea. Zis-am : marturisi-voi faradelegea mea Domnului! si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu”. asa ajuta, Doamne, si noua pacatosilor, la vremea pocaintei noastre. Amin!
( Cazania)
Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian