Duminica Samarinencei

Deci, crestine, tine seama si pazeste pentru totdeauna poruncile si sfintele invataturi.

Samarineanca a venit la putul lui Iacov, ca sa scoata apa, insa aici a aflat mantuirea sufletului sau. Ea n-a stiut mai dinainte si nici nu s-a gandit ca acolo va afla pe Mantuitorul lumii. Altceva a cautat si altceva a aflat. A cautat apa stricacioasa si a aflat Imparatie cereasca. Dumnezeu a vrut sa miluiasca pe swamarineanca, de aceia a randuit ca, in ceasul in care Cel Unul-Nascut, Fiul Lui, a ajuns la putul lui Iacov, sa vie si ea acolo, ca sa scoata apa, si, crezand in Iisus, sa se mantuiasca. A randuit Dumnezeu mantuirea ei, a chemat-o prin invatatura Fiului Sau si a facut-o dreapta si sfanta prin credinta si pocainta, slavind si inchinand sufletul ei, asa cum ne incredinteaza Apostolul Pavel ca Dumnezeu cinsteste pe toti cei alesi si chemati, zicand: ,, Iar pe cei care mai inainte i-a randuit, pe aceia i-a si chemat; si pe cei care i-a chemat pe aceia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe aceia i-a si preamarit”. Deci daca Dumnezeu randuieste mai dinainte, cheama, indrepteaza si preamareste; daca Dumnezeu pe unii ii face vase vrednice de mila Lui si ii pregateste pe dansii pentru viata cea vesnic, iar pe altii ii face vase de necinste, pregatite spre pierzare, pentru ce atunci invinuieste pe oamenii cei rai? Daca Dumnezeu a voit sa impietreasca inima mea si sa ma faca pe mine vas de ocara, vrednic de pierzare, pentru ce, dupa aceasta, ma osandeste pe mine? Cine sunt ca sa stau impotriva voii Lui? ,, Voii Lui cine a putut sta impotriva?”, se intreaba psalmistul.
Ii raspunde dumnezeiescul apostol, zicand:,, Omule, cine esti tu ca sa te certi cu Dumnezeu? Oare vasul, de lut va zice catre cel ce l-a facut: de ce mai facut asa? Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceiasi framantatura sa faca pe unul vas pentru intrebuintare aleasa, iar pe altul pentru intrebuintare de necinste?”. Deci in acest chip infruntand apostolul pe omul indrasnet si potrivnic, desleaga aceasta nedumerire prin pilda celor doua popoare, pagan si israielit, zicand: ,, Paganii, care nu umblau dupa mantuire, au dobandit mantuirea, insa mantuirea prin credinta; iar Israiel, care a urmarit Legea mantuirii, n-a ajuns la legea mantuirii, fiindca a urmarit-o nu prin credinta, ci prin faptele Legii. Din talcuirea apostolului, invatam ca Dumnezeu miluieste pe acela care voieste, dar nu la intamplare, ci cu socoteala; El voieste sa miluiasca pe cei vrednici de mila si impietreste pe aceia care au si mintea si inima impietrita; Dumnezeu face vase alese pe aceia care au o viata cinstita si vase necinstite pe aceia care sunt stapaniti de patimile cele de ocara. Mai dinainte randuieste, cheama, indrepteaza si preamareste, insa numai pe aceia pe care mai dinainte i-a cunoscut ca sunt vrednici, cum ne incredinteaza Sfanta Scriptura, zicand:,, Caci pe cei care mai dinainte i-a cunoscut, pe aceia mai dinainte i-a si randuit sa fie asemenea Fiului Sau”.
Cu adevarat Dumnezeu a voit sa mantuiasca pe samarineanc, fiindca ea era vrednica, de mantuire, pentru vointa si firea ei cea buna . Cand samarineanca a cunoscut pe Cel care I-a cerut apa era iudeu , daca ar fi stapanit-o obiceiul urat al vrajbei fata de iudei, ar fi refuzat sa-i dea apa , ar fi fugit indata si n-ar fi stat de vorba cu Iisus Hristos, fiindca nu numai iudeii hugeau de samarineni, ci si samarinenii mult mai mult se fereau de iudei. Ia insa n-a facut nimic din toate acestea, fiind lipsita de asemenea socotinte pagubitoare. Cuminte si inteleapta, dimpotriva, ea s-a mirat cum El iudeu fiind a cerut de la dansa apa si a ramas vorbind cu Iisus si ascultandu-l cu luare aminte cuvintele cele dumnezeiesti ale Lui. Cand a auzit ca Domnul are apa vie, iar cel care bea aceasta apa nu inseteaza in veci, ea nu s-a tulburat, nici nu s-a indoit si nici n-a socotit ca ar fi cu neputinta cele spuse de Domnul, ci indata crezand, a zis:,, Doamne , da-mi si mie aceasta apa , ca sa nu mai insetez, nici sa nu mai vin aici sa scot apa „., aratand astfel curatenia inimii ei.
Cand a auzit invatatura data de Mantuitorul, atata ravna si drgoste a aratat, incat a lasat vasul ei la put si a alergat grabita in oras, propovaduind numele lui Hristos celor de un neam cu ea. Iata cate fapte bune avea aceasta minunata femeie! Ea avea intelepciunea, bunatatea, smerenia, blandetea, cititul Dumnezeiestii Scripturi, nadejde in Hristos, ravna si dragoste pentru aproapele ei. Pentru aceste fapte bune si podoabe sufletesti, Dumnezeu a invrednicit-o harurilor Sale celor bogate.
Fie!, ar putea zice omul nesocotit. Daca sunt randuit de Dumnezeu pentru rai, este de prisos grija mea pentru faptele bune; iar daca sunt randuit pentru chinurile vesnice, este de prisos grija mea pentru pocainta. Aceasta insa ete o socoteala mincinoasa si amagitoare, pentru ca Dumnezeu randuieste dinainte mantuirea ta, pentru faptele tale bune. Dumnezeu randuieste dinainte mantuirea ta, sau chinurile de veci, dar in acelasi timp stie si libertatea vointei tale si cunoaste, de vreme ce ti-a daruit tie libertatea, ca astazi esti rau, dar maine, de vei vrea, te vei face bun; astazi savarsesti fapte bune, dar maine, de vei vrea, vei cadea in pacat. Dupa cum doctorul, neputand sa opreasca mersul bolii, stiind ca bolnavul moare, totusi nu renunta la folosirea doctoriilor vindecatoare pana la cea din urma suflare a bolnavului, tot asa si Dumnezeu, nevrand sa sileasca vointa omului pacatos, desi mai dinainte a randuit pedeapsa lui , foloseste totusi, pana la sfarsitul vietii acestuia, orice mijloace pentru indreptarea lui.
Pana la urma Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuisca si sa creada, dupa cum ne incredinteaza Apostolul Pavel, cand zice:,, Dumnezeu voieste sa se mantuiasca toti si la cunostinta adevarului sa vie”. Omul este stapan pe sine insusi si are libera vointa sa ca sa aleaga si sa faca , fie fapta cea buna, fie pacatul, dupa cum ne incredinteaza insasi Sfanta Scriptura, zicand:,, El din inceput a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau… a pus inaitea ta foc si apa si ori la care vei vrea, vei intinde mana ta”. Singura vointa lui Dumnezeu, nu ajunge pentru mantuirea omului, ci este nevoie sa fie unita cu vointa omului, dupa cum ne spune proorocul, zicand:,,De veti vrea, zice Dumnezeu, si ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca”. In ziua judecatii , Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, cum ne incredinteaza atat Sfantul Apostol si Evanghelist, cand zice:,, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”, cat si Mantuitorul zicand:,, Vor iesi cei ce au facut cele bune intru invierea vietii, iar cei care au facut cele rele intru invierea osandirii”. Fara indoiala acestea sunt atat de adevarate, atat de curate si atat de lamurite, ca toti le intelegem, de la mic pana la mare.
Deci, crestine, tine seama si pazeste pentru totdeauna poruncile si sfintele invataturi, ca sa poti zice si tu cu Sfantul Apostol Pavel: ,, Vrednic de incredere si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sant eu”… pentru aceasta:,, Imparatul veacurilor, nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, fie cinste si marire in vecii vecilor. Amin!”.

( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian