Duminica Orbului

Patimirea ta este glasul lui Dumnezeu.

Cauza orbirii din nastere a orbului, despre care ne povesteste Sfanta Evanghelie de astazi, a aratat-o Domnul Iisus, spunand ca acesta s-a nascut orb, ca sa slaveasca Dumnezeu intr-ansul. Din intrebarea apostolilor: ,, Cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?”, noi vedem ca unele suferinte din viata aceasta sunt pedepse de la Dumnezeu, pentru pacatele noastre. Dar, asemenea pedepse, prin care vedem ca sunt pedepsii multi oameni, arunca in mare indoiala pe cei slabi in credinta, incat unii cartesc impotriva Proniei intelepte a Preaputernicului Dumnezeu, spunand ca ei vad ca sunt pedepsiti, deopotriva si dreptii si pacatosii; ca vad murind in liniste, in buna pace si nepedepsiti si pe pacatosi si pe drepti.
,, O, adanc al bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu,-scrie Pavel Apostolul, catre Romani-, cat sunt de nepatrunse judecatile Lui si cat de necunoscute caile Lui.. Caci cine a cunoscut gandul Domnului, sau cine a fost sfetnicul Lui?”. Noi citim in Dumnezeiestile Scripturi ca unii pacatosi au fost pedepsiti de Dumnezeu, iar altii au ramas fara pedeapsa. Astfel, Dumnezeu a pedepsit pe Cain, pe Faraon, pe Saul, pe Abesalom, pe Nabucodonosdor si pe altii multi pacatosi. Insa Roboam, Aviu si alti oameni rai si departati de credinta in Dumnezeu au murit in pace, fara sa fi suferit ceva.
Oare, pentru ce se intampla asa si nu cum gandim noi? Pentru, ca de ar fi pedepsit Dumnezeu in lumea aceasta pe toti cei ce pacatuiesc, faptele bune s-ar fi facut de frica si nu de buna voie. Atunci ar fi facut fiecare fapte bune, nu pentru ca sunt bune si folositoare, ci de frica, temandu-se de grabnica pedeapsa. Dumnezeu, dupa legile dreptatii Lui , nu ar fi putut sa incununeze pe cei cu fapte bune, fiindca nici pentru dragostea Lui, nici pentru dobandirea Imparatiei vesnice, nici pentru izbavirea de chinurile cele fara de sfarsit, nu ar fi facut ei fapte bune, ci numai de frica pedepselor din aceasta viata vremelnica. N-ar fi urmat nici o rasplata pentru faptele bune, fiindca atunci omul s-ar fi supus poruncilor dumnezeiesti, cum se supune calul in frau si boul in jug, temandu-se, unul de biciul, iar altul de boldul stapanului sau.
Deci, daca ar fi pedepsit Dumnezeu pe toti pacatosii in viata aceasta, Judecata viitoare ar fi fost de prisos, iar oamenii, vazand rasplatirile faptelor lor in aceasta viata vremelnica, ar fi socotit ca sunt muritor, si cu sufletul, nu numai cu trupul. Vazand noi ca unii pacatosi nu sunt pedepsiti in viata aceasta, si stiind ca Dumnezeu este prea drept, ne incredintam ca este o alta viata in care Dumnezeu va pedepsi pe pacatosii care au ramas nepedepsiti in aceasta viata. Dumnezeu pedepseste pe unii din cei ce calca poruncile Lui , ca sa arate ca poarta grija si vede faptele si cugetele oamenilor si nu lasa sa se inmulteasca pacatul.
Dar, oare, pe care pacatosi ii pedepseste Dumnezeu in viata aceasta si pe care-i lasa nepedepsiti? Lasa El lucrurile la voia intamplarii, sau numai neputinta noastra nu ne ajuta sa intelegem taina adanca a intelepciunii lui Dumnezeu? Noi citim Sfaintele Scripturi ca : ,, Domnul cearta pe acela pe care-l iubeste si ca un Parinte pedepseste pe fiul care-i este drag”. Din aceste cuvinte intelegem ca Dumnezeu nu inceteaza a-i iubi pe pacatosii pe care-i pedepseste in aceasta viata, caci prin pedeapsa ii cheama la pocainta si-i primeste ca pe fiii Lui, daca se vor pocai. Acest lucru ni-l arata Insusi Dumnezeu, prin gura psalmistului, cand zice:,, Voi certa cu toiag faradelegile lor si cu batai strambatatile lor; iar mila nu o voi departa de la dansii”. Pacatosii, care nu sunt pedepsiti in viata aceasta si nici nu vin la pocainta, isi aduna lorusi toata pedeapsa pentru viata cea vesnica, deoarece dispretuiesc bunatatea si dragostea lui Dumnezeu fata de ei.
Unii crestini zic ca si cu cei drepti la fel se intampla, adica, unii drepti sunt fericiti si slaviti in viata aceasta, iar altii patimesc sunt prigoniti. Iosif sade in Egipt in castel imparatesc, iar Iov zace pe cunoi, plin de rani. David este inaltat pe scaunul imparatesc, iar Ieremia este aruncat in groapa cu noroi. Daniil este cinstit de Nabucodonosor, Miheea este batut cu palme peste obraz de Sedechia. Pentru aceasta, frati crestini, sa nu va tulburati nicidecum, pentru ca sunt slaviti de Dumnezeu unii dintre drepti, in aceasta lume, ca, vazandu-i pe dansii, oamenii sa cinsteasca faptele bune si sa aiba ravna in savarsirea lucrurilor bune; iar altii dintre sfinti patimesc pentru Dumnezeu intru taria sufletelor lor cele bune si mari; sa dobandeasca cu mult mai multe rasplatiri si cununi, iar prin rabdarea lor sa se slaveasca Dumnezeu, Care pe drepti prin patimiri ii cearta.
In vremea de demult, Dumnezeu a dat multe pilde de pedepsirea pacatosilor. Iata cateva: Un om oarecare, sarac, a adunat in ziua sambetei, care era sarbatoare la evrei, putine lemne : pentru faradelegea lui, Dumnezeu a poruncit ,, ca omul acela sa moara; cu pietre sa fie ucis de catre toata obstea fiilor lui Israiel, afara din tabara”.
Cati din crestinii din ziua de azi nu fac aceiasi faradelege si nu iau in seama sarbatorile lui Dumnezeu! Multi crestini folosesc zilele sarbatorilor pentru hotii, nu pentru rugaciuni; in petreceri necuviincioase, nu in biserica! Unii asteapta sarbatorile nu pentru ca sa-si indrepteze sufletul lor, ci ca sa-si dezlege fraul necurateniei si sa faca fapte nelegiuite. Ozia, regele iudeilor, fiindca a indraznit si a intins mana sa asupra chivotului, in care era Legea evreilor, s-a ranit si a murit acolo, langa chivotul Legii Domnului, inaintea lui Dumnezeu.
Insa Dumnezeu intelept si drept cum este El, a dat diferite pilde de pedepse, si in timpul cand oamenii vietuiau fara sa cunoasca legea dumnezeiasca, si dupa ce au primit Legea cea scris, pri Moise, cat si dupa ce au crezut in invatatura Sfintei Evanghelii, ca sa arate ca El osandeste pacatul si pedepseste pe pacatosi, pentru ca sa intareasca poruncile legii sfinte si sa departeze pe calcatorii poruncilor Lui de la pacat, cum ne incredinteaza Sfantul Apostol Pavel, cand zice:,, Si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire”.
Deci crestine, cand te afli in nenorocire, sau te imbolnavesti sau de patimesti candva ceva, bucura-te, caci de esti pacatos, suferinta este alifia ranilor pacatului tau. Patimirea ta este glasul lui Dumnezeu, Care te cheama la pocainta, fiindca El pedepseste pe fiul care ii este drag”. Aceste suferinte si necazuri te izbavesc de chinurile cele vesnice, prin milostivirea lui Dumnezeu, cum Insusi graieste, zicand: ,, Iar mila Mea nu o voi departa de la ei”. De esti drept, crestine, patimirile tale impletesc cununa ta; necazurile tale iti gatesc bucurie negraita, iar ocara ta iti pregateste tie slava vesnica. Suferintele vremelnice nu sunt nimic fata de slava si bucuria cea negraita care te asteapta pe tine, cum spune si Sfantul Apostol Pavel ca ,, durerile ceasului de fata nu pot sa stea in cumpana cu marirea ce va sa se arate pentru noi”. De care ne invredniceste, Doamne Iisuse Hristoase, si pe noi, pacatosii, prin al Tau har si prin a Ta iubire de oameni . Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian