Duminica Sfintilor Parinti

La aceasta datorie, se adauga si nevoia rugaciunii.

Fiindca, toate cate a facut Domnul nostru Iisus Hristos, le-a facut ,, lasandu-ne pilda, ca sa pasim pe urmele Lui”, de aceia si rugaciunea Lui care s-a citit astazi in Sf. Evanghelie este o pilda desavarsita si sfanta pentru rugaciunile noastre. De vom cerceta aceasta rugaciune, pe care Iisus, ca om, a adus-o lui Dumnezeu Tatal, vom gasi in ea cele trei parti ale rugaciunii: lauda, multumirea si cererea. Incepe cu lauda, prin cuvintele: ,, Ca si Fiul Tau sa Te preamareasca”; apoi, marturisind facerile de bine ale lui Dumnezeu pentru Dansul, ii aduce multumire, zicand:,, Ai dat Lui stapanire peste toata faptura”; iar dupa aceasta, adauga cererea Sa pentru Dansul, zicand:,, Si acum Ma preamareste Tu, Parinte”, apoi pentru ucenicii Sai, graind: ,, Eu pentru acestia Ma rog” si putin mai departe, si pentru toti cei ce vor crede intr-Insul:,, si nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede, prin cuvantul lor, in Mine”.
Aceste parti ale rugaciuni, le gasim si in psalmii proorocului David, pentru ca si el cantand, aduce uneori slava, zicand:,, Laudati numele Domnului”; alteori multumeste lui Dumnezeu, spunand: ,, Te voi inalta, Doamne, ca m-ai ridicat pe mine”; iar alteori cere, rugandu-se: ,, Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta”. Deci asemenea cantarilor proorocesti din psalmi si rugaciunilor domnesti rostite de Iisus, si-a alcatuit si Sfanta noastra Biserica Ortodoxa toate rugaciunile ei.
Cine a intins cerul albastru deasupra capului nostru si pamantul ca o temelie sub picioarele noastre? Cine a randuit soarele, pentru luminarea zilei si luna cu stelele, pentru luminarea noptii, ca niste faclii atat de trebuitoare lucrarilor mainilor noastre? Cine a fracut atatea roade, pentru hrana noastra si atatea flori, pentru desfatarea noastra? Cine a zidit trupul nostru si ne-a dat sufletul nostru si ne-a alcatuit5 pe noi cu ochi ca sa vedem, cu urechi ca sa auzim, cu gura ca sa vorbim, cu maini ca sa lucram si cu picioare ca sa umblam? Cine ne-a dat noua minte ca sa cercetam, intelegere ca sa cunoastem si intelepciune ca sa ne conducem? Cine a supus sub picioarele noastre oile si boii si toate dobitoacele campului, pasarile cerului si pestii marii? De unde avem hrana, sanatatea si viata? Cine s-a facut om , Dumnezeu fiind, ca sa ne faca pe noi una ca Dumnezeu; a patimit pe pamant, ca sa ne inalte pe noi la cer; a murit pe cruce, ca sa ne invieze pe noi si sa ne daruiasca Imparatia cea vesnica? Nimeni altul, decat numai Unul Dumnezeu. Daca ne vom gandi la toate acestea , este cu neputinta sa nu recunoastem ca avem o mare datorie, ca neaincetat, dupa cum zice Apostolul Pavel, rugandu-ne, sa aducem cantari de lauda si multumire Datatorului celui prea bun, Care revarsa asupra noastra atatea bunatati.
Aceasta datorie au cunoscut-o si au adus-o la indeplinire toti dreptii cei de peste veac. Intai cei mai inainte de Legea scrisa, data lui Moise. Astfel Avel, cel dintai slaveste si aduce multumire lui Dumnezeu, jertfind din oile cele dintai-nascute ale lui. Apoi lauda si multumeste lui Dumnezeu, aducandu-i jertfa din toate dobitoacele cele curate si din toate pasarile cele curate. Avraam , pentru lauda si multumirea lui Dumnezeu, a zidit jertfelnic, s-a rugat si a chemat numele Domnului. De asemenea, si Isaac, fiul lui; iar patriarhul Iacov a facut stalp si a turnat undelemn si a adus rugaciune.
A trecut insa umbra Legii si adevarul harului a venit. Au incetat toate jertfele de dobitoace, o data cu vestirea Sfintei Evanghelii, care a legiuit o singura jertfa, Jertfa cea fara de sange, jertfa laudei, a multumirii si a rugaciunii: Jertfa Trupului si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Prin aceasta jertfa laudam, binecuvantam, ne inchinam, slavim, multumim, slujim si ne rugam Dumnezeului nostru. A venit adevarul harului, a venit Mantuitorul lumii. El a legiuit intai, prin cuvant, rugaciunile, zicand:,, Privegheati si va rugati!”, invatandu-ne si chipul rugaciunii, spunand:,, Iar tu, cand te rogi, intra in camara ta si incuie usa ta, roaga-te Tatalui tau in ascuns”, dandu-ne El insusi, ca pilda, rugaciunea:,, Tatal nostru care esti in ceruri…”. Iar dupa aceea, s-a rugat uneori singur in munte, iar alte ori, in alte locuri, desi ca Dumnezeu nu avea trebuinta de rugaciune. In vremea Patimilor Lui, ridicandu-si ochii Sai la cer, s-a rugat, iar cand era spanzurat pe lemnul crucii, s-a rugat de asemenea, zicand: ,, Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac!” Prin toate acestea, Iisus ne-a invatat si ne-a aratat cat de mare este datoria rugaciunii pentru toti crestinii.
La aceasta datorie, se adauga si nevoia rugaciunii. In vremea necazului si a primejdiei, catre cine inaltam mainile noastre? Catre cer. La fiecare neputinta si durere, catre cine ridicam ochii nostri?Catre cer. In vremea nevoii, pe cine chemam? Pe Dumnezeu. Si ce rostim? Doamne, mantuieste-ne! Daca avem credinta, fratilor, orice vom cere de la Dumnezeu, vom lua, dupa cum Insusi Dumnezeu ne spune, zicand:,, Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi”. Ioachim si Ana s-au rugat catre Domnul, plangand si rugand sa dezlege neputinta lor, si Dumnezeu le-a dat lor batranete pe Sfanta Fecioara Maria. Ilie s-a rugat sa nu ploua si n-a plouat pe pamant trei ani si sase luni; dar iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a scos la iveala roada sa. Elisei a inviat prin rugaciune pe fiul sunamitencii; Daniil a astupat gurile leilor, iar cei trei tineri fiind aruncati in camin au stins vapaia focului. Zaharia si Elisabeta s-au rugat neincetat Domnului sa le dea un fiu si la adanci batraneti Elisabeta a nascut pe Sf. Ioan Botezatorul.
Trebuie stiut ca multa deosebire au insa rugaciunile noastre, de rugaciunea cea adevarata, caci multi vin ca sa se roage, aducand in biserica numai trupul lor, iar mintea lor o lasa acasa, in targ sau la lucrurile lor lumesti. Altii se roaga cu buzele lor zicand:,, Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”, Dar mintea lor se gandeste cum sa faca rau celor ce le-au gresit si cum sa umileasca pe vrasmasii lor. Gura lor se roaga, zicand: ,, Cine ne izbaveste pe noi de cel rau”, iar cugeltul lor gandeste cum sa savarseasca lucrurile cele rele, placute diavolului. ,,Inima curata zideste intru mine Dumnezeule”, dar din inima lor izbucnesc necuratiile pacatului. O astfel de rugaciune nu este rugaciune adevarata, ci fum, plin de miros urat.
Ascultati, iubitii mei, glasul Domnului Dumnezeului nostru, care ne invata pe noi cum trebuie sa fie adevarata rugaciune, zicand:,, Iata tu, cand te rogi intra in camara ta, si incuind usa ta , toaga-te Tatalui tau, intr-u ascuns:, adica sa inchidem usa grijilor noastre trupesti si sa atintim mintea noastra la Dumnezeu. Dar, poate vei zice ca este foarte greu acest lucru. Desi voiesti si te straduiesti ca mintea ta sa stea nemiscata si atintita la Dumnezeu, totusi ea, avand aripi, neancetat se misca, cu anevoie sta un minut, dupa aceia zboara indata incoace si in colo, se suie, coboara, fuge alearga, strabate peste tot locul si ajunge de multe ori chiar la ganduri rele.
Asculta crestine, sfatuirea inteleptului Sirah pe care, de o vei pazi, rugaciunea ta va fi bine primita si placuta lui Dumnezeu:,, Nu slabi in rugaciunea ta si nu indoi cuvantul tau”. Pentru ca sa intelegi ce invata acest sfant dascal, sa stii mai intai co orice om are doua cuvinte: pe cel din minte si pe cel din gura. Pe cel din launtru il zamisleste mintea, iar pe cel grait il naste gura. Cel din launtru, adica din minte, este ascuns si neauzit, iar cel grait este auzit. Cand cuvantul din minte se naste cu cel grait cand ceia ce gandeste mintea, aceiasi graieste si gura, atunci unul si acelasi este cuvantul tau; iar cand altul este cuvantul mintii si altul este cel grait, cand adica alta gandesti si alta graiesti, atunci ai doua cuvinte. Deci, cand te rogi, daca cuvantul pe care-l graieste gura ta, pe acelsi il gandesti si in mintea ta, atunci indoit este cuvantul tau, fiindca ai doua cuvinte, unul in gura si altul in minte. Deci cand te rogi, fii cu luare aminte si silinta mare ca sa auda urechile tale si sa simta sufletul tau tot ceia ce graieste gura ta. Atunci cu adevarat ai intrat in camara ta si ai inchis usa ta; atunci cu adevarat rugaciunea ta se ridica ca o tamaie inaintea Domnului si aduce din cer iertarea pacatelor tale si harurile cele mari ale Iubitorului de oameni Dumnezeu, in Hristos Iisus Domnul nostru, a Carui slava si putere este in vecii vecilor. Amin.
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian