Duminica Tuturor Sfintilor

,, Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor sai”.

Prin cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi: ,, Insutit va lua si viata vesnica va mosteni”, Domnul ne-a aratat noua ca cei ce savarsesc fapte bune, in lumea aceasta sunt pretuiti si laudati, iar in veacul viitor sunt de trei ori fericiti. Omul cu fapte bune nu cauta nicidecum cinstirile si laudele lumii acesteia, insa lumea il primeste si-l pretuieste, oriunde s-ar gasi si in ori ce stare s-ar afla si s-ar intampla. Cinstea si lauda alearga pe urma lui, in tot timpul si tot locul, dupa cum alearga umbra noastra, cand fugim.
Multi socotesc ca rasplatirile oamenilor pentru faptele lor bune sunt numai ceresti si ca oamenii cei buni se cinstesc si se slavesc numai in cer si in viata vesnica. Se inseala insa pentru ca Dumnezeu, Care este Stapanul celor ceresti si al celor pamantesti, cand a zis:,, Insusi va lua si viata vesnica va mosteni”, a fagaduit nu numai rasplatiri pamantesti ci si ceresti. Acest lucru il arata mai lamurit Evanghelistul Marcu, zicand:,, Si raspunzand Iisus lui Petru, a zis: Adevarat graiesc voua, nimeni nu este care sa-si fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie,sau copii, sau tarine pentru Mine si pentru Evanghelie, si sa nu ia insutit acum, in vremea aceasta, plina de necazuri, case si frati si surori si tata si mama si copii si tarine, iar in veacul ce va sa vina viata vesnica”.
Aceiasi cinste si slava vedem ca se da pana in ziua de astazi tuturor celor ce fac fapte bune. Cel care in vremea de acum, isi opreste limba sa de la orice minciuna si are totdeauna in gura sa adevarul, cel care este prieten al dreptatii, vrasmasi al nedreptatii, indragitor al smereniei, potrivnic al mandriei, intelept la minte si curat la suflet, cuvantul unui astfel de om este lege si fagaduinta lui crezuta mai mult decat ori ce act scris; adunarea lui cu altii este o cinste; sfatuirea lui este o lumina pilda virtii lui este un dreptar pentru toti. Spuneti-mi cine nu cinsteste pe un astfel de om? Faptele lui bune le lauda si vrasmasii lui. Pe langa slava si cinste, Dumnezeu rasplateste pe omul cel bun si cu darul pacii dupa cum spune Apostolul Pavel romanilor, zicand:,, Slava, cinste si pace orisicui serveste binele”. Multi sunt in pace cu altii, dar au razboi neincetat cu constiinta lor. Mustrarea constiintei este bici randuit de Dumnezeu spre pedeapsa pacatului, dupa cum graieste psalmistul zicand:,, Cu mustrari pentru faradelegie ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau”. Lasa-ma ca sa ma odihnesc, mai inainte de a ma duce si de a nu mai fi”. Intradevar cat de chinuitoare, este mustrarea cugetului! Neplacuta este bogatia, cand adancul cugetului tau te mustra pentru nedreptate si furt. Amara este frumusetea vietii, cand cugetul tau te chinuieste ca pe un desfranat. Cu un cuvant, mustrarea cugetului preface in amaraciune insasi placerile lumii acesteia. Pacatul aduce mustrarea cugetului, tulburare si tristete. Cand in locul pacatului se va savarsi fapta ce buna, atunci cugetul se linisteste si in sufletul omului bun se salasluieste harul ceresc al pacii. Un om ca acesta a dobandit impacarea cu sine si traieste in pace cu toti ceilalti oameni, in tot timpul si in tot locul, dupa cuvantul Evanghelistului, care zice :,, Fiti in pace unul cu altul”; are pace cu sine insusi , dupa indemnul Sf. Apostol Pavel, care zice:,, Traiti intre voi in buna pace „, fiindca, cugetul lui ramane liber si linistit de mustrarea pacatului. Pacea este unul din harurile date omului pentru faptele lui bune, fiindca ia naste o bucurie necontenita si curata. Cand vor veni ispitele diavolului cu clevetirile, vrasmasirile si prigonirile lor, ele vor cauta sa tulbure linistea si bucuria pacii din suflet, dar nu vor putea, caci omul avand cugetul lui curat, va fi multumit de marturia propriului sau cuget si se va bucura in aceste suferinte, ca unul ce patimeste pentru Hristos. De vor sufla , alteori asupra lui vanturile desertaciunii, cautand sa smulga bucuria din inima lui, ele nu vor putea nimic, pentru ca vor fi gonite si slabite de harul cel atotputernic al lui Dumnezeu. Totdeauna omul cel bun se bucura , neancetat se roaga, in toate multumeste, are pe Hristos cu sine si simte linistea, pacea si bucuria cereasca a unei fericiri vesnice.
Frati crestini
Fapta cea buna isi are inceputul ei de la Dumnezeu. Fiinta Dumnezeirii este izvorul din care izvoraste si radacina din care odrasleste orice fapta buna. Dragostea, dreptatea, bunatatea, indelunga-rabdarea, mila si toate celelalte fapte bune sunt roduri ale firii dumnezeiesti. Pentru aceasta, cand omul savarseste faptele bune, atunci se face cu adevarat icoana vie si asemenea lui Dumnezeu, precum a si fost zidit de El. Daca omul este plin de iubire, drept, bun, indelung-rabdator, milostiv si daca va savarsi numai fapte bune, atunci el va fi asemenea chipului lui Dumnezeu, atunci omul se va face Dumnezeu dupa har, asa cum graieste psalmistul, cand zice:,, Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui preainalt”.
Dumnezeu pentru faptele cele bune, voieste sa ridice pe om la inaltimea slavei si a stralucirii, pentru ca cunoaste in amanunt cata este primejdia si cata este osteneala sfintilor, in calea faptelor bune. Pentru aceasta El porunceste ca sa nu-i supere nimeni si nici sa le faca lor vrun rau, zicand, prin gura psalmistului:,, Nu va atingeti de unsii Mei si nu vicleniti imporiva proorocilor Mei”. Le da curaj, zicand prin gura proorocului Zaharia:,, Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor sai”. Iisus ne indeamna sa ascultam de dansii ca si cum am asculta de El, zicand:,, Cine asculta de voi de Mine asculta si cine va nesocoteste pe voi pe Mine ma nesocoteste”. Ca sa scoata din inima lor ori ce teama, le fagaduiete ca le va trimite pe sfintii ingeri, ca sa-i pazeasca in lucrul lor de toata primejdia si sa-i tina pe mainile lor ca sa nu se spurce de intinaciunea pacatului, precum ne incredinteaza psalmistul, zicand:,, ca ingerii Sai va porunci pentru Tine ca sa Te pazeasca in toate caile Tale; pe maini te vor ridica, ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul Tau”. Nu va indoiti deci ca toate puterile ingeresti se trimit de Mine spre slujba si ajutorul vostru, caci voi sunteti, mostenitori ai fericirii vesnice, dupa cum va incredinteaza Apostolul Pavel, zicand:,, Ingerii, oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimisi ca sa slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?”. Oamenii drepti aduc ingerilor cinstirea si ascultarea care se cuvine lui Dumnezeu, iar ingerii le aduc slujba si purtare de grija.
Insa prin toate acestea cine se mai ingrijeste astazi de savarsirea faptelor bune? Noi cunoastem folosul faptelor bune, dar ne intoarcem fata de la savarsirea lor, din nesocotinta si din usuratate.
Frati crestini
In calea faptelor bune a aflat Avraam aurul si argintul, Iacov inmultirea turmelor, Iosif inmultirea Egiptului, Iacov miile de oi, de camile, de boi si de catari. Ce cautam, crestinilor, in lumea aceasta? Cautam slava! Dar unde socotim ca se gaseste ia? Unii dintre noi socotim ca slava se gaseste in cetatile imparatesti, la curtile bogatilor, in palatele imparatilor; pentru aceia o cautam acolo, dar ne inselam pentru ca acolo este numai o umbra a slavei: nestatornica, dusmanita de invidie si prigonita de cei ce vor s-o cucereasca. Insa dulcetile poftelor trupesti aduc neputinta, boli mari, stricaciuni trupului si de multe ori chiar moartea”. Daca voiesti bucurie adevarata, infrange-ti patimile tale, pentru ca numai atunci te vei bucura mai mult decat comandantul, care a biruit tabara cea puternica a vrasmasilor. Daca voiesti placere neschimbata, intinde mainile tale spre facerea de bine catre sarman, vaduva, saraci si cei ce sunt nedreptatiti, caci atunci sufletul tau va simti o multumire nespus de mare. In fapta cea buna cauta fericirea, desfatarea, cinstea, slava; fii curat, iubitor de dreptate, indurat , bland, smerit si ridica pe umerii tai jugul cel usor al Domnului tau, care ne indeamna pe toti zicand:,, Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre”. Atunci vei afla bucuria cereasca si fericirea dumnezeiasca. Cat de nebun si nepriceput este omul acela, care cauta aurul si argintul, nu in vaile si in sanurile pamantului, ci in mare, sau in puturi, sau in lacuri! Cat de nebun si nepriceput este omul acela care insetand, nu merge la izvoare, puturi sau fantani, ci in locuri fara apa! Cu mult mai nebuni decat acestia suntem noi, fiindca dorim, slava, bogatie si fericire, dar nicidecum nu ne sarguim spre savarsirea faptelor bune, care sunt izvoarele a toata fericirea, ci alergam dupa pacat, care este inceputul tuturor primejdiilor si nenorocirilor.
Mare eti Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Tu ne-ai spus, Dumnezeule, sa savarsim faptele cele bune, prin care vom afla toate bunatatile lumii. Tu ne-ai invatat, Dumnezeule, ca de vrem slava, desfatare si fericire, sa avem o singura grija si o singura sarguinta: savarsirea faptelor bune. Tu, Doamne Iisuse Hristoase, ne-ai spus sa cautam Imapratia Ta, si savbarsirea faptelor bune si Tu ne vei da noua toate bucuriile si fericirile dorite de noi, sfatuindu-ne si zicand:,, Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua”. De aceasta slavita Imparatie invredniceste-ne si pe noi, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, cu al Tau har si cu a Ta iubire de oameni. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian