Duminica a doua dupa Pogorarea Sfantului Duh

In Sinai frica si cutremur; In Galileia iubire si pace.

Pronia, adica purtarea de grija si iubirea de oameni sunt doua insusiri ale marelui Dumnezeu, si Ziditorul fapturii. Domnul nostru Iisus Hristos, Care este stralucirea slavei lui Dumnezeu Tatal, are impreunate si nedespartite aceste doua insusiri. Oriunde este Pronia Lui, acolo este si iubirea Lui de oameni; si oriunde este iubirea Lui de oameni acolo este si Pronia Lui, pentru ca in toate lucrarile Lui cu iubire de oameni a purtat grija si cu purtarea si cu purtarea de grija a aratat iubirea de oameni. In tot lucrul lui Dumnezeu vedem, asadar, si Pronia si iubirea Lui de oameni. Aceasta invatatura folositoare de suflet ne-o arata Evanghelia ce s-a citit astazi, caci lucrul dumnezeiestii Pronii este alegerea Sfintilor Apostoli, dupa cum spune Mantuitorul, zicand:,, Eu v-am ales pe voi din lume”. Pe cei mai vrednici dintre oameni ii alege dascali a toata lumea, pentru invataturile celei mai inalte credinte. Aceasta alegere, din purtarea de grija a lui Dumnezeu, este plina de dumnezeiasca iubire de oameni, caci scopul propovaduirii credintei nu este nicidecum altul decat mantuirea oamenilor.
Insasi minunile si vindecarile tuturor bolilor si tuturor neputintelor, savarsite de Iisus Hristos, dupa alegerea si chemarea Apostolilor, sunt facute din iubirea Lui cea cu purtare de grija fata de oameni. Sa deschidem dar, frati crestini, urechile sufletului nostru, ca sa ascultam aceasta sfanta invatatura desprea alegerea Sfintilor Apostoli, pe care ne-o istoriseste Sfanta Evanghelie, astfel:
,, Pe cand umbla Iisus pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simeon, ce se numeste Petru si pe Andrei fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari”.
Marea Galileii, se mai numeste si Marea Tiberiadei si lacul Ghenizaretului. Prin ia trece raul Iordanului. Pe tarmul acestei mari, umbland Domnul nostru a vazut pe cei doi frati, pe Simon, ce se numeste Petru si pe Andrei fratele lui, care fiind pescari, isi aruncau mreaja in mare, pentru pescuit. Dar nu din intamplare umbl Iisus pe acolo, ca sa-i cheme la propovaduirea Evangheliei. Dupa ce a spus evanghelistul ca-si aruncau mreaja in mare, a adugat cuvintele:,, caci erau pescari”, ca sa nu se indoiasca cineva ca cei dintai ucenici ai lui Hristos au fost pescari, adica oameni saraci si neanvatati. Deci sa nu se laude nici imparatii, ca prin frica si putere au adus pe oameni la credinta; nici bogatii, caci prin aur si argint au dobandit cugetele si inimile; nici intelepti, caci prin amagiri si mestesugul cuvintelor au inselat mintile.
Nici o putere omeneasca nu poate sa se laude ca a raspandit credinta in Hristos, fiindca asa cum scrie Sf. Apostol Pavel corintenulor:,, pe cele nebune ale lumii si-a ales Dumnezeu, ca sa-i rusineze pe cei intelepti; si pe cele slabe ale lumii si-a ales Dumnezeu, ca sa dea de rusine pe cele trei; si pe cele de neam prost ale lumi si nebagate in seama si pe cele ce nu sant si-a ales Dumnezeu, pe cele ce sunt sa le strice ca sa nu se laude nici un trup inaintea Lui”. Toata lauda se cuvine lui Dumnezeu, pentru ca toata lucrarea este a dumnezeiescului har. Doi frati a chemat Stapanul tuturor sa-i fie cei dintai ucenici ai Lui, ca sa arate ca toti crestinii urmeaza sa fie frati intre dansii, avand dragoste frateasca unul catre altul, asa cum au fratii intre ei.. De aceia a si zis Iisus alta data, ucenicilor Sai: ,, in aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenici ai Mei daca veti avea dragoste intre voi”. Dar oare pentru ce i-a chemat Iisus in ceasul cand isi aruncau mrejele in mare? Pentru ca sa ne arate ca lucrul apostolului si al propovaduitorului este, nu ca sa mantuiasca pe cei ce asculta, ci numai ca sa intinda mreaja invataturii Lui. Propovaduitorul cand propovaduieste, si parintele duhovnicesc cand sfatuieste si indeamna, savarsesc lucrul lor cel apostolic. Iar cel ce a auzit, de nu se va intoarce din pacatele sale, propovaduitorul isi are plata sa, pentru osteneala propovaduirii, iar ascultatorul isi ia osanda pentru impietrirea inimii sale. Pentru ca lucrul apostolului sau parintelui duhovnicesc este ca sa invete si sa sfatuiasca, iar datoria credinciosilor este ca sa asculte si sa se indrepteze. Cand Dumnezeu a randuit ca sa se afle doi oameni, frati dupa trup, saraci dupa avere, neinvatati, pescri dup mestesug, aruncandu-si mreaja lor in Marea Galileii, atunci Fiul Lui, Cel Unul-Nascut, venind acolo, a zis lor:,, Veniti dupa Mine si va voi face pe voi vanatori de oameni”. ,, Iar ei lasandu-si mrejele lor , in clipa aceia, au mers dupa Dansul”. Andrei si Petru, chemati fiind de Hristos pentru predicarea Sfintei Evanghelii, au lasat in ceasul acela mrejile lor si au mers dupa Dansul. De aici ne invatam graba pe care suntem datori s-o avem la chemarea lui Dumnezeu. Dupa cum atunci Domnul a chemat pe Apostoli, zicand:,, Veniti dupa Mine, tot asa in fiecare zi El ne cheama pe noi toti zicand:,, Veniti la Mine toti!”. Apostolii au lasat indata mrejele cu care prindeau peste. Tu, lasa indat mrejile in care te-au prins poftele tale trupesti. Ei au lasat indata panzele si carma corabiei; tu lasa indata ambitia de slava desarta si mandria. Ei au lasat indata corabia si au mers dupa Iisus; tu, lasa indata rautatea ta si pazeste poruncile Domnului. Cand te striga Dumnezeu, nu sta pe loc, ci indata urmeaza-I porunca. Dupa ce Petru si Andrei au lasat toate si au mers dupa Domnul, Iisus s-a dus de acolo in alta parte, ca sa cheme, ca apostoli si ucenici ai Sai, si pe alti pescari, cum ne spune Sfanta Evanghelie mai departe, zicand: ,, Si de acolo mergand mai inainte, a vazut doi frati: pe Iacov a lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele, si i-a chemat”.
Doi Apostoli, din cei doisprezece se numesc Iacov. Unul este fiul lui Alfeu, pe care Evanghelistul Marcu il numeste Iacov cel mic; iar altul este acesta, fiul lui Zevedeu si frate cu Ioan Evanghelistul. Evanghelistul Matei n-a zis pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, ci pe Iacov fiul lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui, ca sa arate, dupa cum cei dintai ucenici alesi erau frati asisderea si cei de al doilea tot frati si deci ca toti cei ce vor crede, in Iisus au datoria sa se iubeasca intocmai ca niste frati. ,, Iar ei indata lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa Dansul”. Si cu toate aceste a strabatut Iisus toata Galileia, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind ori ce boala si ori ce neputinta in popor”.
Sinagogile erau locurile in care se adunau evreii si unde citeau si talcuiau dumnezeiestile Scripturi. In unul si acelasi orasi erau mai multe sinagogi. Deci in sinagogile din Galileia, invata Domnul nostru, pentru ca toti sa auda invatatura Lui si nimeni sa nu poata sa-L invinuiasca pe El ca invata impotriva Legii si a proorocilor. Pentru aceasta mai inainte de rastignire, pe cand era judecat de farisei El a zis lui Caiafa:,, Eu de fata am grait lumii; Eu totdeauna am invatat in sinagoga si in templu, unde toti iudeii se aduna, si in ascuns n-am grait nimic”. Si invata Stapanul tuturor si propovaduia Evanghelia Imparatiei Lui, adica vestea ca s-a deschis oamenilor Imparatia cerurilor. Pentru aceasta zicea:,, De acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se peste Fiul Omului”.
Propovaduia Evanghelia Imparatiei, adica dogmele mantuirii, tainele credintei, invataturile faptelor bune, prin care omul se ridica de pe pamant la cer si se face fiu si mostenitor al vesnicei Imparatii a lui Dumnezeu. Cata deosebire intre cele intamplate cand Dumnezeu a dat oamenilor Legea prin Moise si cand a propovaduit Evanghelia Imparatiei! In muntele Sinai, unde s-a pogorat Dumnezeu ca sa se dea Legea, erau fulgere si tunete, foc arzand si trambite rasunand tare, muntele fumegand si nor des. In Galileia, unde Fiul lui Dumnezeu a venit si a inceput a propovadui Evanghelia, este chemare calda de Invatator, minuni cu iubire de oameni si vindecari de orice boala in popor. In Sinai frica si cutremur; In Galileia iubire si pace. In Sinai judecata si osanda; in Galileia mila si indurare. Prin Moise s-a dat Legea; prin Iisus Hristos ni s-a dat harul si adevarul, de care sa rugam pe Milostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca si pe noi, cei ce marturisim si credem invataturile Evangheliei Sale. Amin.
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian