Intru aceasta zi, cuvant despre o fecioara, care a facut mila cu cineva, care voia sa se spanzure pentru datorii.

„Spune-mi mie pricina si, de se va putea, iti voi ajuta tie.”

In Alexandria Egiptului, in zilele lui Pavel patriarhul, o fecioara oarecare, ramanand fara parinti, avea multa avere, insa era nebotezata. Iar intr-una din zile, plimbandu-se prin via sa, care ii ramasese de la parinti, a vazut pe un om, pregatindu-se sa se spanzure si, alergand, i-a zis lui: „Ce faci, omule?” Iar acela a raspuns ei: „Fecioara, lasa-ma pe mine, ca in mare necaz sunt.” Zis-a lui fecioara: „Spune-mi mie pricina si, de se va putea, iti voi ajuta tie.” Iar el a zis: „Cu multa datorie, sunt dator si ma chinuiesc cei carora le sunt dator si mi-am dorit moartea, mai bine decat sa traiesc o viata rea.” Deci, i-a zis lui fecioara: „Sa vii dupa mine si, tot ce am, sa iei si sa dai pentru tine, datoria, ca sa nu te pierzi pe tine insuti, ma rog, tie.” Si, mergand, asa au facut. Dupa aceea, fecioara saracind, si neavand pe cineva ca sa se ingrijeasca de ea, fiindca nu avea parinti, s-a dedat la desfranare, iar, dupa un an, s-a imbolnavit; deci, venindu-si in sine, s-a umilit si zicea catre vecinii ei: „Pentru Dumnezeu, faceti mila cu sufletul meu si rugati pe patriarh, ca sa ma boteze si sa ma faca crestina.” Insa nimeni nu o lua in seama, zicand: „Cine sa vorbeasca pentru aceasta desfranata?” Iar ea se intrista mult si se ruga lui Dumnezeu. Si, iata ingerul Domnului a venit, in chipul omului aceluia, cu care facuse ea mila, pe care de la spanzuratoare il scapase, si i-a zis ei: „De ce te mahnesti, stapana mea ?” Iar ea a zis: „Doresc sa ma botez si nimeni nu voieste sa vorbeasca pentru mine cu patriarhul”. Si i-a zis ingerul: „Oare cu adevarat, doresti ?” Iar ea a raspuns: „Cu adevarat, voiesc”. Apoi i-a zis ei ingerul: „Nicidecum sa nu te mahnesti, ca eu voi aduce pe cineva si te vom duce pe tine la biserica”.
Deci, a adus la dansa si pe alti doi ingeri, si luand-o au dus-o la biserica. Apoi, s-au inchipuit si alte fetze cinstite, din palatele imparatesti, care, stiind randuielile bisericii, au chemat pe clerici, adica un preot si un diacon, randuiti pentru aceasta, si le-au grait lor, ca sa o boteze pe dansa. Si acestia ziceau catre ei: „O veti lua oare pe ea in chezasie ?” Si au zis : „Cu adevarat, noi vom fi chezasi pentru dansa”. Apoi, asa, au botezat-o pe ea. Si, in haine albe imbracand-o, au mers la casa ei, cu chezasii sai. Si, ajungand acolo, s-au facut nevazuti. Iar vecinii, venind, au vazut-o pe ea imbracata in haine albe si i-au zis: „Cine te-a botezat ?” Ea le-a spus lor: „Au venit niste oameni si m-au dus la biserica si, poruncind preotilor, m-au botezat”. Si au grait ei: „Cine sunt ?” Si, daca n-a putut spune cine sunt, au mers si au spus patriarhului. Iar el, chemand pe cei randuiti ca sa boteze, a zis lor: „Ati botezat-o, oare, voi pe dansa ?” Iar ei au zis: „Noi stapane, am botezat-o, fiind rugati de cineva din palatele imparatesti.” Si, patriarhul, chemand pe cei de care i se vorbise, din palatele imparatesti, i-a intrebat pe ei daca au luat-o in chezasie. Iar ei au zis: „Noi nici nu o stim, nici n-am vazut-o pe ea”. Si atunci a cunoscut patriarhul, ca din dumnezeiasca putere, s-a facut lucrul acesta.
Dupa aceea , chemand pe fecioara, i-a zis ei: Spune-mi mie, fiica, ce bine ai facut ?” Ea a raspuns: „Ce bine sa fac eu, o desfranata saraca ?” Zis-a iarasi ei: „Oare, deloc, nicidecum, nu te stii pe tine sa fi facut vreun bine ?” Atunci, a zis ea: „Nimic, stapane, n-am facut, fara numai ca, vazand pe un om, care vrea sa se spanzure, fiindca il asupreau datoriile, i-am dat lui toata averea mea si l-am izbavit pe ea.” Si aceasta zicand, fecioara, indata, a murit. Deci, asa, patriarhul, si cei ce erau cu dansul, au proslavit pe Dumnezeu si au zis: „Drept esti, Doamne, si drepte sunt judecatile Tale, Slava Tie pentru toate”
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian