Luna aprilie in 10 zile: pomenirea Sfintilor Mucenici Terentie, Africanul, Maxim, Pompius si alti treizeci si sase (sec. III)

Acesti Sfinti Mucenici, africani, de neam.

Acesti Sfinti Mucenici, africani, de neam, au trait in anii imparatiei lui Decius si a lui Fortunian dregatorul, in Africa, stapanita de romani. Deci, indata dupa inscaunarea sa, Decius a dat porunca in toata imparatia, ca nu este ingaduit sa fi crestin. Orice cetatean, banuit a fi crestin, trebuia sa se lepede de credinta in Hristos, aducand, pe fata, jertfe idolilor. Cine se impotrivea era pedepsit cu temnita, cu chinuri si cu moarte. Si mult au primit cu curaj cununa muceniciei dar au fost si multi slabi in credinta.
Aceasta vazand-o, dreptcredinciosii Terentie, Pompius si toti cei impreuna cu dansii, patruzeci fiind toti, s-au unii a sta impotriva barbateste, intarindu-si si vitejia sufletului si a trupului, pentru marturisirea lui Hristos, aducandu-si aminte de cuvantul Domnului, Care indeamna pe ucenicii Sai spre marturisire, zicand: „<>Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida” (Matei 1O, 28).
Deci, stand in fata dregatorului Fortunian, tinerii acestia propovaduiau puterea lui Hristos si neputinta idolilor, fara de simtire, ce se cinsteau de pagani, iar dregatorul a poruncit sa fie aruncati in temnita. Si a trimis dregatorul sa aduca pe sotiile fericitilor Zenon, Alexandru si Teodor si ele ii indemnnau sa se desparta de credinta in Hristos si sa se inchine la idoli, ca sa ramana in viata. Iar ei, prin cuvintele lor, impotrivindu-se din porunca dregatorului, au fost batuti cu toiege cu ghimpi si cu vine de bou, si atat i-a zdrobit, incat se rupea carnea de pe ei. Deci, le-au strapuns spinarile cu tepusi de fier, inrosite in foc, turnand peste rani otet amestecat cu sare. Si, cu cat chinurile erau mai cumplite, cu atat credinta lor era si mai mare, rugandu-se neincetat lui Hristos sa ii intareasca in credinta.
I-au dus, apoi, din nou, in temnita, i-au legat cu lanturi grele de gat, de maini si de picioare, i-au silit sa se culce pe tepi de fier sub dansii si i-au tinut mai multe zile nemancati si fara apa, dar ei toate le-au rabdat, ramanand tari in credinta, primind indulcirea ajutorului de la Dumnezeu.
Deci, pierzand orice nadejde de a-i intoarce, de la Hristos, la idoli, dregatorul a poruncit sa le taie capetele. Si aza, primind cununa biruintei, s-au mutat la Domnul.
(Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian