Intru aceasta zi, invatatura despre ava Ilie pustnicul, cum a biruit patimile.

„Nu vei putea suferi ispitei satanei in pustie”.

Spuneau fratii, despre ava Ilie, ca, din pruncie, cu ostenelile se nevoia. Ca, de multe ori foc in san purta si invata pe frati spre smerenie, aratandu-le lor chip de nevointa si zicand: „Daca, cu adevarat, va osteniti, aratati-o cu fapte!” Iar, odinioara, fiind el in pustie, a poftit miere. Si indata a aflat sub o piatra miere, dar a zis: „Departeaza-te de mine, pofta rea, ca scris este: De traiti cu Duhul, pofta trupului sa nu o faceti”. Si lasand mierea, s-a dus. Dupa aceea, iarasi, trei saptamani postind, a aflat niste poame, aruncate in pustie, si a zis: „Nu voi manca, nici nu ma voi atinge de ele, ca sa nu smintesc pe fratele meu.” Caci scris este: „Ca, nu numai, cu paine, va fi viu omul”.
Deci il ruga pe el un oarecare frate, ca sa petreaca impreuna cu dansul in pustie, iar el zicea: „Nu vei putea suferi ispitei satanei in pustie”. Iar acela, mai mult II ruga, zicand: „Toate le voi rabda”. Si l-a primit pe el si intr-o alta pestera i-a poruncit lui sa petreaca. Iar, dupa ce a venit noaptea, au inceput dracii a-l supara cu ganduri spurcate, tulburandu-l pe el. Deci, acela, alergand, a spus lui ava Ilie ceea ce i se intamplase. Iar Sfantul, mergand acolo, a insemnat locul acela si i-a poruncit lui, ca, de acum, fara de frica, sa petreaca acolo.
Iar acestea, un sihastru din pustia din apropiere le spunea fratilor ce veneau la dansul.
(Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian