Luna aprilie in 11 zile: pomenirea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, facatorul de minuni (+1868).

In manastirea Cernica a vietuit Sfantul Calinic patruzeci si trei de ani.

Acest fericit Parinte Calinic s-a nascut in orasul Bucuresti, in ziua de 7 octombrie 1787, din parinti romani, tematori de Dumnezeu, si a primit, la Sfantul Botez, numele de Constantin. Cand avea varsta de 2O de ani, tanarul Constantin, din indemn launtric, si-a indreptat pasii catre manastirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste parinteasca de staretul Timotei. Dupa un an de ascultare duhovniceasca si de curate osteneli, a fost tuns in calugarie, schimbandu-si numele in Calinic. Peste o luna, apoi, s-a invrednicit a fi hirotonit ierodiacon.
In manastirea Cernica a vietuit Sfantul Calinic patruzeci si trei de ani, nevoindu-se, zi si noapte, in post si in rugaciune, in munca si smerenie, in rabdare si in dragoste. Drept aceea, dupa cinci ani de slujire in treapta diaconiei, a primit si sfintitorul dar al preotiei, iar, dupa alti cinci ani, cu glas de obste a fost ales, de sobor, staret al chinoviei de la Cernica, pe care a carmuit-o, cu multa iscusinta, timp de 31 de ani, savarsind multe fapte vrednice de lauda.
In anul 185O, Preacuviosul Calinic a fost ales si sfintit episcop al Ramnicului, unde a savarsit mari fapte si a implinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusa ravna si osteneala, a zidit din temelie biserica Episcopiei, impodobind-o cu zugraveala si odoare scumpe si a dat viata noua tiparnitei bisericesti, scotand la lumina multe carti de slujba si de zidire sufleteasca. Dorul de viata schimniceasca l-a indemnat, atunci, sa zideasca o biserica la schitul Frasinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adapostirea parintilor dornici sa petreaca o viata sihastreasca, dupa pravila calugarilor din muntele Atosului statornicita aici de acest fericit ctitor.
Sfantul Calinic a pastorit in scaunul de la Ramnic vreme de peste 16 ani, dupa care, simtindu-se slabit de batranete si bolnav fiind, a venit iarasi, la manastirea Cernica, unde a mai trait aproape un an, mutandu-se catre Domnul, in ziua de 11 aprilie 1868. A fost ingropat, dupa a sa dorinta, in tinda bisericii Sfantul Gheorghe.
Cat timp a vietuit pe pamant, Sfantul Calinic a dus o viata duhovniceasca placuta lui Dumnezeu. Calugar fiind, s-a supus, intru toate, randuielilor vietii manastiresti, traind in saracie si in aspra infranare. Cei ce l-au cunoscut spun ca avea trup firav si era senin la fata. Umbla mereu cu capul plecat, vorbind domol si linistit, iar la fire era nespus de bun, milos si darnic de toti.
Acest fel de viata a facut din el un vas ales al Domnului, impodobit fiind si cu darul facerii de minuni, precum se arata in Viata sa, tamaduind bolnavi, cunoscand gandurile ascunse ale oamenilor, sfarsitul lor si chiar pe al sau. A fost mangaiere pentru saraci si vaduve, iar tot ce a agonisit, a impartit, cu milostivire, in faceri de bine. Inca si azi, mult ajutor si mare folos sufletesc dobandesc cei ce cu credinta, alearga catre acest vas ales al Domnului. Cu ale carui sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
(Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian