Intru aceasta zi, cuvant din Minunile Maicii Domnului, despre taina Euharistiei.

Iar preotul L-a cautat…

Era in Alemania un preot foarte imbunatatit, ce se numea Pelaghie, care avea atat de mare evlavie catre Pururea Fecioara Maria si un dor ca acesta, incat, nu citea alta Evanghelie si alt Apostol, cand slujea, fara numai ale Preasfintei. Dar, pentru evlavia lui, vrajmasul celor imbunatatiti i-a semanat in mintea lui un gand paganesc pentru credinta, caci avea indoiala in ce priveste trupul Stapanului, zicand acestea in mintea sa: „Cum este cu putinta, sa se faca painea Trupul lui Hristos, iar vinul, Sangele Lui ? Si, daca Fecioara a nascut numai un singur Fiu, Care, de voie patimind S-a ingropat si a inviat numai odata, cum se preface, iarasi, in fiecare zi, painea in Trupul lui Dumnezeu si patimeste patima ?”
Gandurile acestea chinuindu-l, Pelanghie, ca un om neinvatat si simplu ce era, avea multa tristete si nu indraznea sa intrebe pe vreun om, ci a alergat numai catre Preasfanta, spunandu-i ei si rugandu-se: „Stapana si Doamna a lumii, te rog pe tine, eu nevrednicul, robul Tau, fa-mi darul acesta, ca sa cunosc Taina Sfintei Liturghii, cum se schimba painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului nostru, ca nu pot sa inteleg taina aceasta desavarsit”. Asa, de multe ori rugandu-se Pelaghie, cu multe lacrimi, dupa ce s-a savarsit prefacerea celer Sfinte, iata, intr-o zi, la vremea cand a zis: „Mai ales pentru Preasfanta, Preacurata”, s-a facut nearatat, pentru ochii lui, Sfantul Trup, ca nu mai era pe disc. Iar preotul L-a cautat, ca nu cumva sa fi cazut jos, din neluare aminte si din uitarea Lui, dar n-a gasit nimic. Deci, ingrozit si ingrijorat, a plans cu amar, rugandu-se si zicand: „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, stiu ca, pentru putina mea credinta si indoire pe care am avut-o, catre Preasfantul Trup al Stapanului meu, s-a maniat pe mine Domnul si S-a departat de la mine, ca sa nu ma impartasesc cu El, eu nevrednicul. Ci, roaga-L pe Dansul, Cel ce este nepomenitor de rau, ca sa ma ierte, ca un milostiv, sa nu se manie pe mine, pana la sfarsit.” Acestea zicand, preotul cel evlavios a vazut inaintea Sfintei Mese, pe Imparateasa ingerilor cea preaslavita, care avea in bratele ei pe Domnul nostru Iisus Hristos, Prunc mic si preafrumos, si a zis catre Pelaghie: „Pruncul acesta este Facatorul si Ziditorul lumii, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu si Om desavarsit. Pe Acesta L-am zamislit din Duhul Sfant si L-am nascut fara stricaciune, ramanand fecioara. Acesta a patimit si a murit pe cruce, ca un om, pentru mantuirea lumii si a inviat si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui, ca unul ce este de o fiinta cu Dansul si impreuna pe scaun sezator, pentru aceasta, iarasi, va sa vie sa judece toata lumea. Acesta, si acum, in fiecare zi, pentru milostivirea Lui si pentru multa bunatate, Se pogoara, negrait si minunat, in chipul paini si al vinului, pentru multa dragoste, pe care o are catre voi, oamenii, si vi se da spre mancare si spre bautura si spre sfintirea suflelului vostru. Deci, pipaie-L pe Dansul si fara de frica il incearca, si sa cunosti, ca este adevarata vederea si nu nalucire, ci trup adevarat, cu carne si cu sange, dupa cum L-am nascut, si asa se face si painea si vinul, cu care slujiti Sfanta Liturghie. Dar, pentru ca firea omeneasca nu poate sa manance carne cruda, nici sa bea sange, pentru aceasta prea cu intelepciune, Cel milostiv si atotputernic Se schimba in paine si in vin, ca sa-L primeasca fiecare cu dorinta si cu dragoste. Impartaseste-te, dar cu Dansul, cu evlavie si cu credinta, ca acel ce se impartaseste cu vrednicie, cu dansul se face partas dumnezeiestii Lui slave”.
Acestea zicand, Stapana cea mult laudata, a pus pe dumnezeiescul Prunc pe Sfanta Masa si, inchinandu-se Acestuia, cu multa evlavie si smerenie, s-a facut nevazuta. Iar preotul, cu frica multa si cu bucurie, a luat in mainile sale pe Pruncul acela dumnezeiesc si sarutandu-L cu evlavie si cu smerenie, a cunoscut ca, dupa adevar, era un prunc cu trup viu. Apoi L-a pus pe Sfanta Masa cu multa bucurie si, cazand la pamant, a zis acestea cu lacrimi: „Cred, Doamne, si marturisesc ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nascut din Pururea Fecioara Maria si multumesc milostivirii Tale si Preacuratei Maicii Tale, de al carei dar m-am invrednicit, astazi, eu nevrednicul, si ma iarta pe mine, ca un milostiv, pentru nepriceperea mea cea mai dinainte. Si, dupa cum m-ai invrednicit a te vedea cu trupul, cu care Te-ai, nascut din Fecioara, asa, iarasi, pentru rugaciuniie Ei, invredniceste-ma sa ma impartasesc cu Tine, nu ca un Prunc, ci ca paine, precum a fost si mai inainte”. Asa rugandu-se, s-a ridicat si a vazut iarasi sfanta Paine, ca si mai inainte, si s-a impartasit, veselindu-se.
Dupa acestea, traind viata minunata si placuta lui Dumnezeu, s-a dus la imparatia cea cereasca, pe care, sa dea Dumnezeu sa o dobandim noi toti, in Iisus Hristos, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian