Luna aprilie in 14 zile: Pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Martin Marturisitorul, papa al Romei

Sfantul Martin a trait pe vremea imparatului Constantin, nepotul lui Iraclie imparatul, si era din Toscana Italiei.

Sfantul Martin a trait pe vremea imparatului Constantin, nepotul lui Iraclie imparatul, si era din Toscana Italiei. Deci, stralucind intre clericii din vremea sa, dupa sfarsitul fericitului papa Teodor, a luat el scaunul Bisericii din Roma. Era vremea cand imparatii din Constantinopol mai stapaneau inca Roma cea veche, dar, mai ales, era vremea cand se raspandea in tot Rasaritul erezia monotelitilor, adica erezia acelora care marturiseau ca este numai o singura voie in Hristos Domnul nostru, impotriva dreptei credinte, care invata ca in Domnul nostru, Dumnezeu intrupat fiind El, sunt doua firi si doua vointe, firea si vointa Lui de Dumnezeu si firea si vointa lui de om, fiecare avandu-si voia ei deosebita, dar amandoua aceste puteri fiind puse in slujba unei singure persoane, Hristos Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care a lucrat El mantuirea noastra.
Trecand de partea ereticilor, imparatul din Constantinopol, a sens o epistola, prin care indemna toata crestinatatea sa imbratiseze mincinoasa invatatura. Si o astfel de scrisoare a fost trimisa si Sfantului Martin din Roma, dorind imparatul ca si noul papa sa intareasca aceasta erezie. Deci, fericitul Martin, cu sfatul Sfantului Maxim Marturisitoiul, care in aceea vreme se afla la Roma, a adunat un sinod (649), chemand pe cei 1O5 episcopi ai Apusului si, punand inaintea lor ratacirea monotelita si scrisoarea imparateasca, numita Tipos, le-a osandit pe amandoua, ca fiind niste erezii, indemnand pe credinciosii din toata lumea sa ramana in dreapta credinta.
In mania sa, imparatul a trimis la Roma pe capetenia ostirilor sale, Olimpiu, ca sa prinda pe Martin si sa-l aduca in fata judecatii, la scaunul imparatesc din Constantinopol. Dar Olimpiu nu a izbutit si atunci imparatul a trimis pe Teodor Caliopi, o alta capetenie de oaste, care, cu toata impotrivirea credinciosilor, a smuls pe sfantul papa din Roma, in ziua de 18 iunie 653, l-a urcat intr-o corabie si, dupa trei luni de calatorie pe mare, a ajuns in insula Naxos din Ciclade, unde a trait un an de mari lipsuri, suferinte si batjocuri. Ajuns la Constantinopol la 17 septembrie 654 si acolo a fost aruncat in temnita. Fiind judecat si despuiat de semnele demnitatii sale, a fost condamnat si purtat in lanturi pe ulitele cetatii. Intre timp, Pavel, patriarhul Constantinopolului imbolnavindu-se si mustrat fiind de constiinta pentru invoirea sa cu erezia monotelita, a rugat pe imparat, inainte de a muri, sa inceteze batjocura impotriva acestui pastor neinduplecat, papa Martin. Dar acesta a fost, totusi tinut inca un an in temnita si in cele din urma a fost surghiunit in Cherson
Cu trupul istovit de suferinte si cu suflelul intristat de faradelegile pamantului, Sfantul Martin si-a dat sufletul, ca un marturisilor al dreptei credinte, la 16 septembrie 655. Moastele lui s-au adus, din Cherson, la Roma, in acelasi an.
( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian