Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Tomaida, care a patimit pentru curatie.

Sfanta Tomaida s-a nascut in Alexandria.

Sfanta Tomaida s-a nascut in Alexandria, din parinti binecredinciosi, care au crescut-o in invatatura cartii si in bune obiceiuri. Iar cand a ajuns in varsta de cinsprezece ani, parinti au maritat-o cu legiuita nunta, dupa un tanar crestin. Si vietuia Tomaida, cea tanara in casa barbalului ei cu cinste, avand lauda pentru intreaga intelepciune, pentru blandete, pentru nerautate si pentru celelalte bune obiceiuri ale sale. Si vietuia intru aceeasi casa tatal barbatului ei, adica socrul ei. Acela, prin a satanei lucrare, gandea viclesuguri asupra nurorii sale, ranindu-se de frumusetea ei si aprinzandu-se de pofta trupeasca spre dansa. Si cauta vreme prielnica sa faca cu dansa pacatul, dar nu afia, fara numai ca in toate zilele, prin oarecare mangaiere, adeseori cuprinzand-o, o saruta pe ea. Iar tanara aceea, intreaga fiind la minte, nu i-a cunoscut sarutarea lui cea inselatoare, nici gandul cel viclean, ci socotea ca din dragoste parinteasca face aceasta si se rusina de el, ca de un tata.
Si era barbatul ei pescar. Si venind intr-o oarecare noapte alti pescari, l-au luat pe el, ca sa pescuiasca. Iar, dupa ducerea tanarului din casa, s-a sculat tatal lui asupra ei si a inceput a o sili pe dansa la pacat. Iar ea, indata, inspaimantandu-se de o rautate ca aceea neasteptata, a inceput a se impotrivi batranului celui fara de rusine si ii zicea lui: „Ce faci, tata ? Fa-ti semnul crucii asupra ta si te du, ca diavolesc este lucrul acesta”. Iar batranul nu se departa, silind-o cu cuvinte desfranate cu indrazneala si fara de rusine. Iar ea, foarte inteleapla fiind si plina de frica lui Dumnezeu, se apara de el cu putere. Si-l ruga si il sfatuia pe socrul ei, sa inceteze cu o necurata pofta ca aceea si fara de lege. Dar, pe cat aceea se apara, cu atata el mai tare o silea pe ea. Si era deasupra patului, la perete, o sabie spanzurata. Deci, batranul, ajungand cu mana sabia aceea si din teaca scotand-o, a inceput a o infricosa pe ea, zicandu-i: „De nu ma vei asculta pe mine, iata cu aceasta sabie iti voi taia capul tau.” Iar tanara a raspuns: „Macar si bucati de ma vei taia pe mine, eu nicidecum nu voi face aceasta faradelege”.
Atunci batranul, de mare manie umplandu-se, a lovit cu sabia pe fericita Tomaida si a ucis-o, taind-o in doua. Deci, ea si-a dat sufletul sau pentru legea lui Dumnezeu, voind mai bine sa moara, decat cu o faradelege ca aceea, sa manie pe Dumnezeu si sa-si spurce trupul ei si patul barbatului sau. Iar pe ucigasul acela indata l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu. Ca cel orbit cu sufletul a orbit si cu ochii si, aruncand sabia, cauta usile, vrand sa iasa din casa aceea si sa fuga fara de stire. Dar nu putea sa le afle si vreme multa s-a ostenit, pipaind peretii si cautand usile, insa neaflandu-le, a ramas in casa.
Au venit alti pescari, apoi, si, batand in usa, strigau pe fiul batranului sa mearga la lucrul sau. Iar tatal lui a raspuns, zicand: „Fiul meu s-a dus la pescuit. Aratati-mi mie usile casei mele, de vreme ce eu nu pot sa le aflu”. Iar aceia, deschizand, au intrat si au aflat pe batranul, avandu-si mainile pline de sange si, pipaind peretii, iar, pe nora lui, moarta, zacand la pamant, taiata in doua si scaldata in sangele ei. Aceasta vazand-o, s-au inspaimantat si intrebau ce s-a intamplat ? Cine, si pentru ce, a facut uciderea aceasta ? Iar batranul si-a marturisit pacatul sau si-i ruga ca sa-l duca pe el la divan si sa-l dea judecatii, ca sa-si ia pedeapsa, dupa faptele sale. Iar fiul, intorcandu-se si vazand ceea ce se facuse, s-a umplut de negraita jale si de rusine. Se tanguia pentru sotia sa, cea atat de inteleapta si se rusina pentru tatal lui, cel atat de faradelege, ca, nici de Dumnezeu temandu-se, nici de ale sale batraneti rusinandu-se, a facut unele ca acestea. Deci, l-au dat pe batran judecatii si si-a luat pedeapsa, prin sabie. Iar la trupul celei ucise s-a adunat multime de norod, din cetatea Alexandriei, mirandu-se de un lucru ca acela, strain si infricosator si fericind intreaga intelepciune a femeii.
Si s-a intamplat intru acea vreme, de era acolo Cuviosul Parinte Daniil Schiteanul. Acela a zis catre ucenicul sau: „Fiule, sa mergem sa vedem moastele Sfintei celei tinere”. Si, ducandu-se, le-a vazut si, intorcandu-se, s-a dus la manastirea care se numea Octodecat, adica a optsprezecea: si au intampinat monahii pe parintele, primindu-l cu cinste si cu dragoste. Si le-a spus lor parintele de patimirea Sfintei Tomaida si le-a zis: „Ducandu-va, aduceti aici cinstitele ei moaste, ca nu se cade ca trupul ei sa se aseze cu oamenii mireni, ci su Sfintii parinti”. Iar unii din frati au inceput a carti ca le porunceste sa aseze cu Sfintii parinti, trupul cel femeiesc. Iar Cuviosul le-a raspuns lor: „Acea tanara, pe care nu voiti sa o aduceti aici, maica imi este si mie si voua, de vreme ce, pentru curatie, a murit”. Atunci monahii, nemaiindraznind sa se impotriveasca Sfantului Parinte Daniil, ducandu-se, au luat acel trup si l-au ingropat cu cinste in gropnita manastirii, cu Sfintii parinti. Dupa aceasta, sarutand Cuviosul pe toti parintii, s-a intors cu ucenicul la Schit.
Si s-a intamplat ca era un frate foarte muncit de dracul desfranarii si, mergand la Cuviosul Daniil, si-a marturisit trupeasca patima, cea mare, a sa. I-a zis lui Cuviosul: „Mergi la manastirea Octodecat si, intrand in gropnita Sfintilor parinti, roaga-te zicand: „Dumnezeule, pentru rugaciunile Mucenitei Tomaida, ajuta-mi mie si ma izbaveste pe mine de rasboiul desfranarii”. Si nadajduieste spre Dumnezeu si te vei izbavi de ispita diavoleasca”.
Iar fratele, luand porunca parintelui, s-a dus acolo si a facut cum i se poruncise lui si a incetat razboiul trupului sau. Si, intorcandu-se la Schit, a cazut la picioarele Cuviosului Parinte Daniil, zicand: „Cu rugaciunile Sfintei Mucenite Tomaida si cu ale tale, parinte, m-a slobozit pe mine Dumnezeu de razboiul desfranarii.” Si l-a intrebat pe el staretul, cum a fost eliberat. Si a zis fratele: „Numai douasprezece rugaciuni am facut si m-am uns cu untedelemn din candela ce era la mormantul Sfintei Mucenite Tomaida, si am pus capul meu pe mormantul ei si am adormit. Si, iata, mi s-a aratat mie o tanara luminoasa, Sfanta Mucenita Tomaida, si mi-a zis mie: Parinte, parinte, primeste binecuvantarea aceasta si mergi cu pace la chilia ta. Si eu luand binecuvantarea, m-am desteptat din somn si m-am simtit pe mine cu totul eliberat din patimi”. Si a zis Cuviosul Daniil: „O indrazneala ca aceasta au, la Dumnezeu, cei ce se nevoiesc pentru curatie”.
Si a petrecut, dupa aceea fratele, neavand nici o suparare trupeasca, si proslavea pe Dumnezeu si cinstea pe Sfanta Mucenita Tomaida, tamaduitoarea patimilor sale. Si asa faceau dupa aceea si altii, care, de niste patimi ca acelea, se tulburau. Ca alergau la mormantul ei si castigau usurare si slobozire de razboaiele trupesti cu sfintele ei rugaciuni. Si slaveau, prin acea Sfanta, pe Cel proslavit Hristos Domnul, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.
( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian



v. 3.0 Copyright © 2004-2013 Catedrala Navigatorilor. Web design & development Dan Crăciun.