18 aprilie-Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Sava, de la Buzau (+372).

Sfantul Sava era crestin de tanar.

Sfantul Sava s-a nascut si a trait in partea de rasarit a tarii noastre, in stanga Dunarii, pe vremea cand la Constantinopol imparatea rau-credinciosul Valens, iar la Roma cea Veche, stapanea Valentinian, imparatul (364-375). Pe atunci tara noastra era, vremelnic, cucerita de goti. In vremea aceea, cei doi conducatori ai gotilor, Fridirgern si Atanaric, purtau razboi unul cu altul, Frigidern, invins de Atanaric, fugise la imparatul Valens, cerandu-i ajutor. Cu ajutorul crestinilor, condusi de Junius Soranus, Frigidern zdrobeste tabara lui Atanaric si acesta scapa in pribegie. In vremea aceasta, a inceput a se intinde si mai mult drepta credinta a crestinilor si in neamul cel paganesc al gotilor. Nu peste mult timp, insa, Atanaric s-a intors cu razboi si cu putere mare si, invingand pe Fridigern, a inceput o cumplita prigoana in tot cuprinsul stapanirii sale asupra crestinilor. In aceasta prigonire a avut loc si patimirea Sfantului Sava, de la Buzau.
Sfantul Sava era crestin de tanar. Primind din tinerete invatatura crestina si Botezul, prin faptele sale, s-a dovedit a fi barbat intreg si vrednic marturisitor al credintei, stralucind printre crestini, ca o stea in lume. Ca voind sa nimiceasca religia crestina din tara sa, regele Atanaric a poruncit ca supusii lui, care credeau in Hristos, sa fie prinsi si indemnati sa se lepede de aceasta credinta, jertfind idolilor, iar cei care s-ar impotrivi, sa fie ucisi. Prigoana incepand, poporul a fost silit sa manance din carnurile jertfite idolilor. Pe unii, care cautau o scapare rusinoasa, Sfantul ii mustra cu asprime, cerandu-le sa fie mandri ca sunt crestini si patimesc pentru aceasta, multi insa, indurand chinuri si moartea, nu se lepadau de credinta.
In anul urmator, prigonitorii au incercat alt mijloc, silind pe crestini sa jure, in fata altarului zeilor, ca nu sunt crestini. Venind randul Sfantului Sava, acesta a marturisit, cu indrazneala credinta sa. Dar, cand el a marturisit ca n-are alta avere decat haina de pe dansul, dregatorul, socotindu-l om de nimic, l-a lasat liber.
Dorind sa serbeze Pastele, care erau aproape, Sfantul Sava s-a dus la un preot, cu numele Sansala, dar, la trei zile dupa praznic, au fost prinsi amandoi, din porunca unui dregator Atarid, si supusi la chinuri. Si unul si altul au indurat, cu tarie, neomenia calailor, pana ce Atarid a hotarat ca Sfantul Sava sa fie dat mortii. Insangerat de rani, Sfantul a fost dus la malul unei ape numite Muzcon (Buzaul de astazi). legat cu o greutate de gat si inecat in apa. Trupul, scos la mal de ostasi, a fost luat de crestini, care l-au ingropat, in anul 372.
Junius Soranus, stapanitorul Scitiei, a ridicat moastele Sfantului Sava si le-a trimis in tara sa de nastere, Capadochia. Trimiterea acestor moaste a fost insotita de o scrisoare, in care se arata patimirea Sfantului Sava. Cuprinsul ei s-a pastrat pana astazi. Noi romanii laudam pe Dumnezeu, ca a binecuvantat tara noastra cu mucenicia acestui Sfant, Dumnezeului nostru, slava, in veci. Amin.
( Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian