Intru aceasta zi, invatatura pentru mantuirea sufletului.

Cei ce sunt tulburati de patimile sufletesti au trebuinta de un povatuitor.

Daca nu toti cei botezati se mantuiesc, ci numai cei ce fac voia lui Dumnezeu, apoi, aratat lucru este, ca nici cei ce se calugaresc nu se vor mantui, ci, numai cei ce vor pazi cele randuite calugariei. Ca parintii au numit cantarea, arma, iar rugaciunea, zid de aparare si lacrimile cele fara prihana, botez, iar fericita ascultare, au socotit-o mucenicie, fara de care, nimeni din sfinti, n-a vazut pe Dumnezeu.
Si dovedit lucru este ca, fara ascultare, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, macar ca multi, neavand cui se supune, au placut lui Dumnezeu, precum Maria Egipteanca si multi altii. Ca zic Scripturile: „Cela ce-si supune trupul sau duhul si face din cugetul sau un judecator, acela, mai inainte de implinirea ascultarii, s-a facut iscusit in sporirea cea nevazuta si tainica, cea catre ascultarea dumnezeiestilor porunci. Ca avem si pe marele Antonie si pe cei ce de la dansul s-au luminat, care au scos din aceasta ascultare multa si tainica cunostinta, iar cei ce una ca aceasta n-au castigat, ci, inca sir de patimi sunt tulburati, apoi, aceia, fara de ascultare, nu vor placea lui Dumnezeu.
Caci, ce oare, Maria Egipteanca si altii, nesupunandu-se nimaniu nu au vazut pe Dumnezeu? Deci, zicem: Ca nu se vorbeste, aici , numai de supunerea cea trupeasca, ci, si de cea sufleteasca. Ca, pe nimeni din Sfinti nu-i aflam, sa nu-si fi supus trupul lor duhului. Iar cela ce trupul lui l-a supus duhului si mustrarea cugetului o are, ca judecator, acesta ascultator al dumnezeiestilor porunci facandu-se, mai inainte de a umbla in ascultarea cea vazuta, a ajuns la ascultarea cea gandita. Multi supunandu-se parintilor celor trupesti, sufletul lor l-au facut rob dezmierdarilor si dulcetilor si nu s-au folosit cu nimic dintru asemenea supunere. Iar supunerea cea dumnezeiasca, pe cea trupeasca o inareste. Si cei ce n-au pe cea dintai sunt tulburati de patimi trupesti, ca, fara de cea gandita, a spori nu se poate. Deci, bine au zis Parintii, ca, fara ascultare, nici unul nu poate sa vada pe Dumnezeu.
Iar patimi sufletesti, au socotit pe acestea: marirea desarta, mania, scarba, trufia, trandavia si cele ce se nasc din acestea. Iar patimi trupesti sunt acestea: nasatul, betia, iubirea de argint, desfranarea. Deci, zic asa. Cei ce sunt tulburati de patimile sufletesti au trebuinta de un povatuitor, om intelept, putin ingaduitor la cele trupesti, ca nu cumva, in zadar si mai mult sa se mandreasca, ca sunt infranati. Iar cei ce se lupta cu patimile trupesti au trebuinta de un povatuitor, care sa aiba viata ingereasca si fara de trup, adevarat infranat si nepatimas, care cu postul, sa omoare miscarile cele trupesti. Si se aseamana, unii ca acestia, cu cei ce au fugit din Sodoma si au fost povatuiti la viata de un inger. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian