Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Teodor Studitul, ca, intru nevointa si cu grija, sa traim toata viata noastra.

Si stiti ca gandurile rele, ca niste serpi ne musca.

Fratilor si parintilor, fiindca ne-am invrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a petrece praznicul Sfintelor Pasti, pentru aceea sa ne apropiem, iarasi, de lucrul nostru. Intai, sa ducem mai departe nevointa noastra, iar, al doilea, sa avem de-a pururea inaintea ochilor nostri mantuitoarele Patimi, Rastignirea, Ingroparea si Invierea. Ca, prin indeletnicirea cu ele, neprinsi si nebiruiti sa fim de patimi. Iar, chiar daca am fi prinsi si robiti, candva, din neluare aminte, indata sa privim in sus, la Iisus cel rastignit si Domnul slavei si, indata, va rasari vindecarea sufletelor nostre, fiindca, de demult, si Israel, cand era muscat de serpi, cautand la sarpele cel de arama, s-a tamaduit.
Si stiti ca gandurile rele, ca niste serpi ne musca si varsa venin si otrava in sufletul nostru. Pe acest venin, se cuvine, cu toata puterea si sarguinta noastra, indata ce se va ivi, sa-l varsam, ca, daca zabovim, sa nu se faca mai cumplita rana. Vedeti ca primavara este nascatoare si inmultitoare de viata. Trupul pofteste impotriva duhului si duhul impotriva trupului. Si sporirea unuia se face celuilalt scadere. Deci, sa cautam masurata hrana, bautura si somn si toate celelalte trupesti lucruri sa le iconomisim, ca nu cumva pe suflet sa-l silniceasca si sa-l stapaneasca, ci, el sa aiba biruinta asupra trupului. Cel ce alearga in arena de lupta nu se numeste biruitor, daca alearga numai unul sau doua stadii, ci daca va savarsi toata alergarea. Deci, si noi, nu numai cand vom savarsi postul cel de patruzeci sau cincizeci de zile, vom putea sa scapam de cursele diavolului, ci, de vom avea grija si nevointa, toata viata noastra. Ca, pentru biruinte, plata vom lua.
Pentru aceea, o, fratilor, sa ne nevoim, nevointa cea buna, si, inca sa asudam pentru fapta cea buna, sa trudim si sa necajim trupul, sa robim pe omul cel dinafara, sa supunem si sa biruim patimile, totdeauna, Jertfa Domnului Iisus, in trupul nostru purtand-o, si ceasul mortii in noi avandu-l. Ca acum si noi, negresit, vom muri, precum si parintii si fratii nostri, si ne vom muta din lumea de aici, si ne vom duce in locuri straine si vom vedea lucruri pe care niciodata nu le-am vazut. Ca infricosator, si plin de toata spaima, pentru cel ce are minte, este cuvantul ce se graieste din Scriptura. Drept aceea, cutremurati si infricosati de-a pururea sa fim, infranandu-ne simturile de la auzirea desarta, de la vederea vatamatoare si de la toata mestesugirea cea rea, daruindu-ne cu toata fiinta noastra Sfantului Dumnezeu. Ca, bine placandu-I, mostenitori sa ne facem si vesnicelor bunatati, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si stapanirea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian