Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre un frate ce nu credea in Sfanta Impartasanie.

Povestit-a ava Daniil Faranitul.

Povestit-a ava Daniil Faranitul, ca a zis parintele nostru, ava Arsenie, despre un schitiot ca era mare cu faptele, dar simplu cu credinta si gresea din nestiinta si zicea ca painea pe care o luam la Sfanta Impartasanie nu este cu adevarat trupul lui Hristos, ci o inchipuire. Si au auzit doi batrani ca el zice acest cuvant si, stiindu-l ca este mare la viata, au inteles ca, din nerautate si din nestiinta, zice acestea. Si au venit la el si i-au zis lui: „Ava, cuvant de necrezut am auzit despre cineva, cum ca zice, ca painea, cu care ne impartasim, nu este cu adevarat trupul lui Hristos, ci este o inchipuire a acelui trup.” A zis batranul: „Eu sunt cel ce a zis aceasta”. Iar ei il rugau, zicand: „Nu tine asa, ava, ci precum a invatat Biserica cea suborniceasca. Ca noi credem ca painea este trupul lui Hristos si in pahar este insusi sangele lui Hristos, cu adevarat, si nu ca o inchipuire. Ca precum la inceput, Dumnezeu tarina luand din pamant, a zidit pe om, dupa chipul Sau, si nimeni nu poate spune ca nu este chipul lui Dumnezeu, desi chipul acesta este cu anevoie de inteles, asa si painea, despre care a zis: Acesta este trupul Meu, credem ca este, cu adevarat, trupul lui Hristos”.
Si a zis batranul: „De nu ma voi incredinta din fapte, nu am semn desavarsit de intelegere”. Iar ei au zis catre el: „Sa ne rugam lui Dumnezeu o saptamana pentru taina aceasta, si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua”. Iar batranul, cu bucurie, a primit cuvantul. Si se ruga batranul lui Dumnezeu, zicand: „Doamne, Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci, ca sa nu ma insel pentru nestiinta, descoperindu-mi mie Taina, Doamne Iisuse Hristoase.” Mergand inca si batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei, zicand: „Doamne Iisuse Hristoase, descopera batranului Taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa”. Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile.
Si, implinindu-se saptamana, au venit ei Duminica la biserica si au stat impreuna, numai ei trei, pe o rogojina, iar la mijloc era batranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori. Si cand s-a pus painea pe Sfanta masa s-a aratat numai lor trei, ca un prunc, iar cand intindea preotul mana sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit, si a jertfit pe prunc si a turnat sangele lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucatele mici, si ingerul taia din prunc bucatele mici. Iar cand batranul s-a apropiat sa ia din cele sfinte, s-a dat numai carne cu sange. Si, vazand aceasta, s-a infricosat si a strigat zicand: „Cred, Doamne, ca painea este trupul Tau si, in pahar, este sangele Tau”. Si indata s-a facut carnea, cea din mana lui, paine, dupa taina, si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii: „Dumnezeu stie omeneasca noastra fire, ca nu poate sa manance carne cruda si, pentru aceasta, a prefacut trupul Sau in paine si sangele Sau in vin, la cei ce le primesc cu credinta”. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus toti trei, cu bucurie, la chiliile lor.
Inca si alt frate, cu aceleasi ganduri luptandu-se, ca si cel mai sus-zis batran, indoindu-se si necrezand despre Sfintele Taine, a fost luat de ceilaiti frati la slujba si povestea ca a vazut unele ca acestea, fiindca fratii, care il luasera pe el, se rugau cu deadinsul lui Dumnezeu, ca sa i se arate lui, de la Domnul, adevarul lucrurilor si sa lepede gandurile necredintei. Deci, dupa ce s-a sfarsit slujba, le-a povestit lor fratele, zicand: „Dupa ce s-a citit Apostolul, indata ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evanghelie, am vazut acoperamantul bisericii deschis si cerul deasupra, iar pe diacon inconjurat de foc din toate partile. Apoi, dupa ce s-au adus darurile si s-au pus inainte, am vazut cerurile deschizandu-se si, peste dumnezeiestile daruri, foc pogorandu-se, si, dupa foc, multime de ingeri, si, in mijlocul lor, un prunc si alte doua fete, a caror frumusete nu este cu putinta a o spune, ca era stralucirea lor ca fulgerul. Si ingerii aceia stateau imprejurul mesei, iar pruncul sedea pe masa. Si, dupa ce s-au apropiat preotii sa franga painile punerii inainte, am vazut pe cele doua minunate fete, ca s-au apropiat si au tinut mainile si picioarele pruncului si, cu cutitul pe care-l tineau, l-au injunghiat pe prunc si sangele lui l-au turnat in pahar. Apoi, au taiat bucatele trupul lui si l-au pus pe paini. Si indata s-au facut painile trup. Iar cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a dat mie trup curat si, neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si am auzit un glas, graindu-mi in urechile mele: Omule, pentru ce nu te impartasesti ? Nu este aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis: Milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa mananc trup. Si iarasi glasul a zis: Cunoaste, dar, ca, de putea omul sa se impartaseasca cu trup, trup s-ar fi aflat, precum si tu vezi. Dar nu poate sa manance trup si, pentru aceasta, Domnul Dumnezeul nostru a randuit ca punerea inainte sa fie paine. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu. Iar eu am zis: Cred, Doamne. Si aceasta zicand eu, s-a facut indata trupul, pe care-l aveam in mana mea, paine, si, multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit.
Iar, dupa ce s-a sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut, de asemenea, acoperamantul bisericii deschis si pe dumnezeiestile si cerestile puteri iarasi la ceruri inaltandu-se. Acestea auzindu-le, de la fratele cel ce le povestea si umilindu-se pentru atata dar al lui Hristos, fratii, s-au dus, multumindu-I si slavindu-L pe El. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian