Intru aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodora fecioara si Didim ostasul (+3O4).

Iar dregatorul, sezand la judecata in Alexandria, a poruncit sa aduca inaintea sa pe Teodora, fecioara crestina, care nu de mult era prinsa si pazita in temnita.

Pe vremea imparatiei lui Diocletian si Maximian-Galeriu (284-311), mai mare in Alexandria era dregatorul Eustratie. Si au dat imparatii porunca impotriva crestinilor, ca ori sa jertfeasca zeilor, ori, sa fie schingiuiti. Iar dregatorul, sezand la judecata in Alexandria, a poruncit sa aduca inaintea sa pe Teodora, fecioara crestina, care nu de mult era prinsa si pazita in temnita. Deci, fiind adusa inaintea lui, i-a zis judecatorul: „Fecioara, de ce credinta esti tu ?” Ea a raspuns: „Sunt crestina”. Judecatorul zise: „Esti libera sau roaba ?” Raspuns-a Teodora: „Ti-am spus ca sunt crestina, ca Hristos venind, m-a eliberat de pacat si sunt nascuta din parinti slaviti si liberi, in aceasta lume desarta”. Dregatorul, cautand spre judecatorul cetatii, care se numea Luchie, i-a zis: „Stii pe fecioara aceasta ?” Luchie a raspuns: „Da, o stiu, cu adevarat, ca este de neam bun si cinstit.” Zis-a dregatorul catre fecioara: „Daca esti fecioara de neam bun si cinstit, de ce n-ai voit sa te mariti dupa barbat ?” Raspuns-a fecioara: „Pentru Hristos, m-am lepadat de nunta, ca Domnul nostru Iisus Hristos, venind in lume, prin nasterea Sa din Preacurata Fecioara, maica Lui, ne-a mantuit din stricaciune si ne-a fagaduit viata vesnica; iar eu, crezand intr-insul, am voit sa petrec in feciorie, pentru dragostea Lui, pana la sfarsitul meu”. Zis-a judecatorul: „Imparatii nostri au poruncit ca, pe voi, fecioarele, care voiti sa va paziti fecioria voastra totdeauna sa va aducem la inchinarea zeilor, iar, de nu veti voi sa va inchinati zeilor, sa va dam in case de desfranare”. Raspuns-a fecioara: „Mi se pare ca tu stii bine ca Dumnezeu cauta la vointa inimii, de vreme ce este stiutor de inimi. El stie cugetele noastre si scopul nostru il primeste. El stie vointa mea, care este sa-mi pazesc fecioria neintinata. Si chiar de vei porunci, precum te lauzi, sa ma necinsteasca cu sila, aceea nu va fi necuratia trupului meu, ci silire si patimire. Daca mi-ai taia capul, sau mana, sau piciorul, si de-mi vei lua fecioria cu sila, tot mucenita a lui Hristos ma voi face, iar nu desfranata. Deci, Stapanul meu este puternic, ca fecioria mea, cea fagaduita Lui, s-o pazeasca intreaga, ca pe o parte a Sa, precum va voi”.
Zis-a judecatorul: „Nu dori sa-ti necinstesti neamul tau cel bun, nici sa te dai spre batjocura si ras, de vreme ce esti fiica de parinti cinstiti si slaviti, precum se spune despre tine”. Raspuns-a fecioara: „Preamaresc pe Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce mi-a dat neam bun si cinstit si nadajduiesc spre Dansul, ca va pazi intreaga pe roaba sa”. Zis-a judecatorul: „Pentru ce te amagesti, crezand in Omul cel rastignit, ca intr-un Dumnezeu ? Oare te va izbavi El din mainile celor ce vor sa te ia spre desfranare ? Sa nu socotesti ca, daca, te vei duce la desfranare, vei iesi curata de acolo”. Teodora a raspuns: „Cred in Hristos, Cel ce a patimit pe vremea lui Pontiu Pilat, ca ma va izbavi din mainile necuratilor si va pazi nespurcata pe credincioasa roaba Sa”.
Dupa acestea, judecatorul i-a dat trei zile, timp ca sa se gandeasca, dar ea voia indata sa patimeasca chinuri, spunandu-i ca, dupa trei zile si dupa mai multe, scopul si dorinta ei nu vor fi altele, decat numai sa moara pentru Hristos, Dumnezeul sau.
Deci a trimis-o, iarasi, in temnita si, dupa trei zile, a scos-o si a pus-o din nou, de fata, la judecata. Si dregatorul, vazand-o pe ea neschimbata, petrecand in sfanta credinta, a poruncit sa o dea spre batjocura, unde, dusa fiind, s-a rugat Domnului, zicand: „Hristoase, Dumnezeule, Cel ce ai imblanzit necuvantatoarele fiare, inaintea fetii Sfintei Tecla, imblanzeste pe aceste fiare cuvantatoare, care sunt mai salbatice si mai fara rusine si care s-au adunat ca sa strice curatia trupului meu. Cel ce ai izbavit pe Suzana din mainile desfranatilor batrani, izbaveste-ma si pe mine, roaba ta, de acelasi fel de desfranati. Nu lasa sa se spurce trupul meu, biserica Duhului Sfant. Cel ce ai gonit de la mine pe nevazutii vrajmasi, care, de multe ori, talhareste si in taina, se sileau sa fure vistieria fecioriei mele, goneste si acum, ma rog, pe acesti nelegiuiti, care s-au pregatit sa rapeasca bogatia mea, talhareste. Doamne, Dumnezeul meu, vino spre apararea mea si fa, cu atotputernica Ta tarie, sa ies curata si neatinsa de mainile acestor necurati si voi preamari preasfant numele Tau”.
Pe cand Sfanta Teodora se ruga astfel, spurcatii profitori sedeau afara din casa si se certau intre ei, care sa intre mai intai la fecioara. Atunci, un oarecare tanar voinic, imbracat ostaseste, a venit la dansii si, impingandu-i pe toti, a intrat in casa la fecioara, inaintea tuturor, neindraznind nimeni sa-l impiedice sau sa-l intrebe. Acela era unul din fratii de credinta, cu numele Didim, care, fiind indemnat de Dumnezeu, a venit acolo intr-adins, in chip de ostas, nu pentru fapta de pacat, ci, spre apararea fecioarei. Deci, vazandu-l, Sfanta Teodora s-a inspaimantat. Atunci, fericitul Didim a zis catre dansa: „Nu te teme, sora, ca, desi ma vezi lup pe dinafara, pe dinauntru sunt mielusel si frate cu tine in sfanta credinta. Eu am venit aici sa te izbavesc pe tine, care esti roaba si porumbita Dumnezeului meu. Deci, sa schimbam hainele: tu te imbraci intr-ale mele si eu intr-ale tale, ca asa, acoperita cu hainele mele, sa duci, de aici, fecioria ta intreaga, iar eu, in imbracamintea ta, voi intra in nevointa muceniceasca, sa arat ca sunt adevarat ostas al lui Hristos. Deci, sfanta fecioara s-a invoit la aceasta, ca a cunoscut ca acel ostas a fost de la Dumnezeu trimis, la dansa.
Dupa ce si-au schimbat imbracamintea, adica, fecioara s-a imbracat cu hainele cele barbatesti si ostasesti, iar tanarul intr-ale fecioarei, acesta a zis catre fecioara: „Cand vei iesi de aici, sa-ti acoperi fata, ca si cum te-ai rusina, ca toti, rusinandu-se, vor iesi de aici si astfel nu te vor cunoaste, avand fata acoperita”. Fecioara facand asa, a iesit in haina ostaseasca cu fata acoperita si s-a dus intr-ale sale, laudand pe Dumnezeu pentru purtarea Lui de grija, ca, intr-un chip ca acesta, a izbavit-o din mainile necuratilor poftitori, ca pe o pasare, din lat si, ca pe o oaie, de lupi. Dupa iesirea Sfintei Teodora, a intrat in casa aceea un alt tanar, cuprins de pofta desfranarii si a gasit barbat in loc de fecioara. Atunci, s-a inspaimantat si a strigat, zicand: „Ce este aceasta ? Oare fecioara s-a prelacut in barbat ? Am auzit ca, odata, Hristos al lor a prefacut apa in vin, acum vad ca tot Acela a prelacut partea femeiasca in barbateasca”. Deci, iesind degraba din casa, a strigat catre insotitorii sai: „Sa fugim de aici, sa fugim, mai inainte de a nu ne preface Hristos in femei”. Si, alergand, au vestit aceasta judecatorului.
Deci, trimitand dregatorul, a adus pe Didim la judecata si l-a intrebat: „Cine esti tu ?” Didim a raspuns: „Sunt robul lui Iisus Hristos si ma numesc Didim”. Atunci, judecatorul a zis: „Pentru ce nu te vad pe tine imbracat in haine barbatesti, ci, in haine femeiesti ?” Didim a raspuns: „Le-am luat de la Teodora, iar pe ale mele le-am dat ei, ca sa nu fie cunoscuta de acei barbari, carora ai dat-o s-o necinsteasca si, astfel, am scapat-o din mainile lor”. Judecatorul a zis: „Cine ti-a poruncit sa faci astfel ?” Didim a raspuns: „Iisus Hristos, Dumnezeul meu, m-a invatat si m-a trimis ca sa scap oaia Lui, intreaga si nevatamata, din dintii fiarelor”. Judecatorul i-a zis: „Unde este Teodora acum, sa ne spui, mai inainte de a incepe sa te pedepsim”. Raspuns-a Didim: „Cu adevarat, nu stiu unde este ea acum, decat aceasta stiu, ca este roaba buna si credincioasa a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si marturiseste preasfant numele Lui. Pentru aceea, a iubit-o El pe ea si a pazit-o neintinata, ca pe o mireasa a Sa”. Deci, stapanitorul, umplandu-se de manie, a poruncit ca sa-i taie capul cu sabia, iar trupul sa i-l arunce in foc.
Auzind porunca de moarte, Sfantul Didim s-a bucurat si a strigat catre Dumnezeu, zicand: „Bine esti cuvantat, Dumnezeule, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce n-ai trecut cu vederea rugaciunea mea si mi-ai implinit dorinta. Ca pe roaba Ta, Teodora, ai pazit-o nevatamata, iar, pe mine, ma invrednicesti de cununa muceniceasca”. Dupa aceasta, au luat pe SfantuI si l-au dus ca sa-l taie.
Deci, afland de aceasta, Sfanta Teodora a alergat dupa Sfantul Mucenic Didim si, ajungandu-l la locul unde aveau sa-l taie, cauta, ca si dansul, cununa cea muceniceasca, zicand: „Macar ca ai aparat fecioria mea de stricaciune, eu nu te-am rugat, insa, sa ma aperi si de moarte, eu am fost prinsa, cercetata si judecata. Deci, lasa-mi mie sfarsitul mucenicesc, ca eu sa fiu taiata, iar tu du-te liber oriunde vei voi. Destul iti este plata de la Domnul, ca ai pazit fecioria mea, eu nu vreau sa mori pentru mine. Nu vreau sa fiu pricinuitoarea mortii tale, ci eu sa mor singura si, astfel sa-mi platesc acea datorie. Am cap, care sa fie taiat pentru Hristos, iar sangele meu, sa se verse pentru Domnul nostru. Eu n-am voit Si nu voiesc sa fiu intinata, dar am dorit si doresc sa sufar pentru Hristaos. Deci, nu-mi lua cununa, pe care, inainte de tine, am inceput s-o impletesc; mie mi se cade sa merg, mai intai, sub sabie, iar tu, dupa mine, poti sa fit mucenic al lui Hristos. Deci, tu sa ramai dupa mine, iar nu eu dupa tine, de vreme ce, de la tine nu pot sa-ti ia curatia, iar pe mine pot sa ma necinsteasca. Asa cum m-ai scapat curata de la desfranare, asa si acum, sa ma trimiti curata inaintea lui Hristos”. Sfantul Didim a zis catre dansa: „Iubita sora, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce te-a pazit pe tine nebatjocorita. Acela puternic este de a te pazi totdeauna curata, iar, pe mine, cel judecat spre moarte, sa nu ma opresti a muri pentru Hristos si, cu sangele meu, sa-mi spal pacatele mele !”
Astfel, intrecandu-se ei pentru marea dragoste a lui Hristos, s-a poruncit ca sa-i taie pe amandoi. Deci, Sfanta Mucenita Teodora a pus mai intai capul sub sabie, apoi si SfantuI Mucenic Didim, iar trupurile lor au fost aruncate in foc. Si asa, si-au luat cununile biruintei de la Hristos, Domnul nostru, Caruia se cuvine cinste si slava, in vecii vecilor ! Amin.
( Din Proloage)

Postat in Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian