Duminica Pastelui

Sa ne indeletnicim cu lucrurile cele duhovnicesti, folositoare sufletului.

Cel, dintai har si izvorul tuturor celorlalte haruri, din cate a primit neamul omenesc, prin venirea Fiului lui Dumnezeu, este harul infierii noastre prin Sf. Botez. Din pricina pacatului stramosului nostru, noi toti ajunseseram vrasmasi lui Dumnezeu si lipsiti de Imparatia Lui cea cereasca. Fiul lui Dumnezeu, facandu-se om, a sters, prin moartea Sa , pacatul cel stramosesc si a nimicit vrasba dintre Dumnezeu si om. Impacand pe om cu Dumnezeu, l-a facut din nou fiu si mostenitor al Imparatiei Sale cele vesnice. ,, Caci daca, vrasmasii fiind noi, ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau , cu mult mai vartos, dupa ce ne-am impacat, ne vom mantui intru viata Lui”, zice Ap. Pavel; afundandu-ne in scaldatoarea Sfantului Botez, ingropam acolo pe omul cel nou, fara de pacat , care este Hristos , caci: ,, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”. Acesta este un har ce ni s-a daruit noua,, nu din lucrurile cele dupa dreptate, pe care le-am facut noi, ci dupa mila Sa ne-a mantuit pe noi, prin baia nasterii celei dea doua si a inoirii Duhului Sfant”. Cu adevarat mare este harul acesta! Fara el nici un har dumnezeiesc nu putem primi, caci numai prin acesta ni se dau noua toate celelalte haruri ale lui Dumnezeu. Dar, ajunge oare numai singur acest har pentru mantuirea noastra? Insusi Apostolul Pavel , care zice ca ,, prin har sunteti mantuiti” , ne spune ca ,, Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”. Harul s-a dat noua, insa noi suntem mantuiti numai daca se va uni cu el si vointa noastra, spre savrsirea faptelor celor bune. Despre har si despre faptele cele bune, acelasi Apostol scrie: Aratatu-sa harul lui Dumnezeu cel mantuitor tuturor oamenilor, invatandu-ne pe noi sa lepadam necuratia si poftel cele lumesti, si cu intelepciune si cu dreptate si cu evlavie sa traim in veacul de acum” Prin aceasta noi invatam , ca pentru mantuirea noastra, se cuvine sa facem numai fapte bune, in toate zilele vietii noastre. In zilele sfantului post, care a trecut, unii crestini, infranandu-se de la faptele cele rele, au postit, s-au rugat au privegheat si au savarsit si alte lucruri placute lui Dumnezeu. Incepand cu ziua de astazi insa, odata cu incetarea postului , unii dezleaga si fraul rautatilor si se dedau la imbuibarea pantecelui , la betie, la jocuri la fapte fara randuiala , la cuvinte urate, la osandiri si la alte lucruri nedrepte si infricosat pacat! Sarbatoarea care trebuie sa fie prilej de fapte bune, unii o schimba in prilej de pacat. O, fratilor! Dumnezeu a randuit sarbatorile ca sa ne lasam intr-insele de lucrarea mainilor si sa lucram lucrurile sufletului, invatandu-ne:,, Tot lucrul trupesc nu veti face intr-insele, fara numai cate se vor face de tot sufletul, numai aceasta se va face de voi”. Aceasta este legea lui Dumnezeu, randuita pentru sarbatori: departarea de tot raul trupesc si savarsirea faptelor bune. Dar noi incetam lucrarea mainilor si, lenevindu-ne de lucrurile sufletului, facem voile trupului nostru. Noi asteptam sarbatorile ca sa incetam lucrarea mainilor, si lenevindu-ne de lucrurile sufletului , facem voile trupului nostru. Noi asteptam sarbatorile ca sa incetam lucrarea mainilor si sa ne daruim pe noi insine,nu la lucrurile sufletului, ci la lucrurile faradelegii.O,crestinilor,ne inselam!Acest fel de sarbatori nu-l iubeste Dumnezeu,ci-si intoarce fata Sa de la dansele.,,Sarbatorile voastre, zice Dumnezeu prin proorocul Isaia , le uraste sufletul Meu”, iar prin proorocul Amos ne spune:,, Urat-am , dispretuit-am sarbatorile voastre si nu voi avea placere de pe urma jertfelor din praznicelor voastre”.
Cand Dumnezeu a randuit evreilor sa savarseasca sarbatoarea cea dintai si cea mai mare, a Pastilor, a voit ca ei sa fuga, mai intai, din Egipt: ,, Caci Moise impreuna cu batranii poporului, ducandu-se inaintea lui faraon i-au zis:,, Acestea zice Domnul: lasa pe norodul Meu ca sa-Mi sarbatoreasca in pustie”. Pentru ce sa sarbatoreasca in pustie si nu in Egipt? In Egipt era tulburare si necuratie. In Egipt era robia lui faraon.
Sarbatoarea Dumnezeului nostru Celui adevarat inseamna nu numai nelucrarea mainilor, ci si nelucrarea pacatului. Nici un lucru trupesc sa nu faceti in transele, ” fara numai cate se va face din tot sufletul, numai aceasta se va face de voi”. De incetati lucarile mainilor voastre, incetati si rautatile, ca in zi de sarbatoare, cum invata apostolul Pavel, cu bun chip sa umblati, ” nu in ospetie si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si pisma”. Sa ne indeletnicim cu lucrurile cele duhovnicesti, folositoare sufletului, asa cum ne invata acelasi dumnezeiesc apostol, zicand:,, Iar roadele Duhului sant dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor”.
Dumnezeu voieste sa ne veselim cu adevarat, duhovniceste in zilele de sarbatori, zicand:,, Si te vei veseli in ziua sarbatorii tale, tu si fiul tau si fiica ta, sluga ta si slujnica ta , levitul si nemernicul, saracul si vaduva, ce sunt in orasele tale”.
Dar de care veselie este vorba? De veselia cea fara de pacat, adevarata si duhovniceasca; de bucuria si veselia pe care le aduc faptele cele bune. Rugaciunile, cantarile, citirile psalmilor, talcuirea dumnezeiestilor Scripturi, citirea cartilor bisericesti, sfatuirea cea duhovniceasca, mila de saraci si alte savarsiri de fapte bune, acestea sunt veselia cea adevarata; acestea fac o adevarata sarbatoare bineplacuta lui Dumnezeu; acestea sunt; mirosul de buna mireasma a sarbatorilor, pentru care a zis Dumnezeu: Din sarbatorile voastre sa faceti miros de buna mireasma”. Deci in chipul acesta sa ne sarguim, o, fratilor, sa sarbatorim aceasta purtatoare de lumina, zi a sfintelor Pasti si pe celelalte sarbatori cum ne invata dumnezeiescul Apostol zicand: vorbind intre noi in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti; Laudand si cantand in inimile noastre Domnului”. Pentru ca sa ajungem din aceste sarbatori vremelnice la sarbatoarea cea plina de veselie si vesnica, a Imparatiei Domnului nostru Iisus Hristos, caruia I se cuvine slava si stapanirea, in vecii vecilor. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian