Duminica a doua din post.

Credinta in Hristos da darul infierii si face pe om, fiu al lui Dumnezeu.

Frati crestini,

Sfantul Ap. Pavel, ne spune ca credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. Adevarul acestor cuvinte apostolice il intelegem mai de seama din spusele Evangheliei care s-a citit astazi. Minunea ce s-a facut cu slabanogul, a avut o mare putere sa incredinteze pe toti care au vazut cu ochii lor, ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat. Cine altul cunoaste pacatele cele ascunse, sau intelege gandurile cele din adancul inimii, care numai printr-un cuvant poate sa intareasca madularele slabanoage si neputincioase, afara de Cunoscatorul inimilor, Atotputernicul Dumnezeu? Insa carturarii iudei spuneau ca Iisus Hristos este un om hulitor, iar poporul de rand zicea ca este numai un facator de minuni. Multimea oamenilor nu a vazut si celelalte minuni, nici pe aceasta ci numai prin cuvintele evanghelice a auzit povestirea minunilor si a crezut ca Iisus Hristos Care, le-a facut, este Dumnezeu desavarsit. Zadarnic cauta unii sa vada minuni spre luminare, intarirea si cresterea credintei lor, pentru ca celor vrednici de credinta le ajunge auzul si cuvantul lui Dumnezeu care intra prin auz in sufletul nostru. Acesta lumineaza, intareste si creste cunoasterea lui Dumnezeu cea adevarata si credinta in Hristos. Deci, frati crestini, pregatitiva cu luare aminte si cucernicie, caci vom aduce in auzurile voastre cuvantul lui Dumnezeu, cel sfintit si adevarat al Sfintei Evanghelii ce s-a citit astazi care spune:
– ,, In vremea aceia, dupa cateva zile, a intrat Iisus in Capernaum si s-a auzit ca este in casa si in data s-au adunat multi, ca nu mai era loc deloc si le graia lor cuvantul”.
Gherghesenii alungasera pe Iisus Hristos din hotarele tinutului lor, Gherghesa ce se gasea langa marea Tiberiadei, in partea dinspre rasarit a ei. Pentru aceasta intrand Iisus in corabie, a trecut marea Tiberiadei si a venit in Capernaum. Ev. Matei numeste orasul acesta cetatea lui Iisus Hristos, fiindca in aceasta Domnul Hristos avea locuinta Sa, precum marturiseste acelasi evanghelist, zicand: Si lasand Nazaretul venind, a locuit in Capernaum care este langa mare. Cand s-a auzit ca Iisus este in casa, indata s-au adunat multime de oameni, in casa aceia incat nu mai era loc nici pe langa usa si nici inauntru. In timpul cand Iisus Hristos invata despre invatatura lui Dumnezeu, ” au venit la El aducand un slabanog pe care il purtau patru insi, si neputand sa se apropie de El din pricina multimii au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si prin spartura a lasat patul cu slabanogul. Atunci, vazand Iisus credinta lor i-a zis slabanogului:,, Fiule iata-ti-se pactele tale”! Doi slabanogi a vindecat Iisus: pe unul la scaldatoarea oilor, despre care a scris Ev. Ioan, iar pe altul in Capernaum, despre care scrie numai Ev. Marcu, cum am auzit in Evanghelia de astazi, si Matei si Luca. La locuinta Sa din Capernaum a adus un slabanog. Slabnogul acesta de avea putina putere sa-si miste picioarele lui, ar fi venit singur la Iisus; iar daca altii ar fi putut sa-l miste de pe patul lui l-ar fi adus sprijinindu-l sau rezemandu-se el de dansii.
Pentru ca a crezut l-a numit pe el fiu, iar daca nu credea slabanogul in Iisus, nu l-ar fi numit pe el fiu; si daca nu ar fi crezut cei ce l-au adus pe slabanog, nu ar fi luat patul lui, nici nu s-ar fi suit pe acoperisul casei, nici nu descoperea casa sa coboare inaintea Mantuitorului Hristos. Iisus, cunoscand crdinta lor, a zis slabanogului: ,, fiule, in ceasul acesta se desleaga si se iarta pactele tale” ne arata ca slabanogul nu numai ca a crezut in Iisus Hristos ci s-a si intors de la pacatele lui, fiindca nu se numeste fiu al lui Dumnezeu un necredincios, si nici un nepocait nu dobandeste ertarea pactelor lui.
Credinta in Hristos da darul infierii si face pe om, fiu al lui Dumnezeu, cum ne incredinteaza Ev. Ioan zicand:,, Iar cati l-au primit pe El, le-a dat lor puterea sa fie fii ai lui Dumnezeu, adica lelor care cred in numele lui”. Pocainta cea adevrata aduce iertarea pacatelor. Pentru aceasta a zis Domnul ca trebuie sa se propovaduiasca in numele Lui. Nu numai pocainta ci si ertarea pactelor, care se da prin pocainta.
Carturarii, adica invatatorii Legii lui Moise fiind orbiti de ura socoteau ca Hristos este numai om nu si Dumnezeu. De aceia dupa ce au auzit ei ,, Fiule iarta-ti-se tie pactele tale”, au socotit ca Iisus huleste rapind stapanirea lui Dumnezeu si facandu-se pe sine Dumnezeu. Asa sunt de multe ori gandurile si judecatile oamenilor clevetitori, care osandesc fapta buna ca pe o rautate si numesc lumina intuneric. Deosebirea insa intre carturari si clevetitori este ca ei nu au indraznit sa graisca gandurile lor impotriva lui Dumnezeu. Nici sa spuna ca Iisus a fulit, iar clevetitorii nu numai ca gandesc in inima lor, ci si gura deschid si limba pornesc, graind de rau si osandind pe vecinul lor. Gandurile cele ascunse viclene si hulitoare ale carturarilor, nu au putut ramne ascunse caci: ,, Indata cunoscand Iisus pe Duhul Sau ca asa gandesc ei intre sine le-a zis: de ce cugetati acestea in inimile voastre?”
De stiut este ca iertarea pactelor este un lucru nevazut. Vindecarea slabanogului o vedea oricine cu ochii. Deci Iisus prin videcarea slabanogului arata puterea Sa cea dumnezeiasca si nevazuta a iertarii pacatelor. Astfel minunea cea vazuta arata harul cel nevazut, smerindu-se Iisus Hristos, vorbeste la persoana a treia, numindu-se pe sine Fiu al Omului, fiindca s-a nascut din Sfanta Fecioara, fiica lui Adam, zicand: Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului, a ierta pacatele pe pamant am sa va aduc o dovada inaitea ochilor vostri si intorcandu-se catre slabanog, i-a zis: scoalate, iati patul si umbla.
Prin aceste cuvinte ca Dumnezeu adevarat a dat din nou sanatate trupului slabanogului dupa ce iertase pacatele, din cauza carora el era bolnav, prin cuvintele: ,, pe pamant are putere Fiul Omului a ierta pacatele” Ne-a aratat ca iertarea pacatelor se da numai in viata aceasta, nu si in viata viitoare, dupa judecata si osanda. Care nu s-a ingrijit in viata aceasta sa-si dobandeasca prin pocainta sincera si adevarata iertarea pacatelor, pentru ca unul ca acesta dincolo de moarte nu mai este cu putinta nici un fel de pocainta si pentru ca sa fuga de lauda oamenilor Iisus a poruncit slabanogului ca sa se duca la casa sa, zicandui: ,, scoalate, ridica-ti patul tau si umbla”! ,, Si s-a sculat indat si luandu-si patul a iesit afara, inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si preamreau pe Dumnezeu zicand ca niciodata nu au vazut asa.” Cuvantul dumnezeiesc a dat miscare Duhului, vietuitor din slabanog, a invartosat vinele, a intarit trupul si a imputernicit toate madularele.
Cel care zacea pe pat s-a sculat, slabanogul s-a miscat; cel nemiscat s-a ridicat cu patul pe umerii sai si cu patul in spate, pornind s-a dus la casa sa. multimile oamenilor care stateau imprejurul casei, vazand minunea, s-au mirat si au slavit pe Dumnezeu, insa nu cum se cuvenea, pentru ca n-au slavit pe Iisus Hristos ca pe un Dumnezeu care a savarsit minunea cu puterea dumnezeirii Sale, ci a slavit pe Dumnezeu care pe Cel care a dat lui Iisus puterea de a face minuni socotindu-L pe Iisus numai ca pe un om, caruia i-a dat Dumnezeu aceasta putere. Au slavit spune Sf. Ev Marcu, multimile acelea, pe Dumnezeu care a dat putere oamenilor, adica lui Iisus Hristos, ca sa scoale pe slabanog din pat si sa-l videce pe el. Acest fel de credinta nu este desavarsita, insa aceasta credinta i-a pregatit pe iudei ca sa creada mai pe urma ca acest Iisus Hristos este Dumnezeu desavarsit asa cum credeam si noi, cu ajutorul si harul Domnului nostru Iisus Hristos caruia se cuvine lauda, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!
( Cazania)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian