Intru aceasta zi, cuvant despre faptul cum Sfantul Epifanie a luat, cu mestesug, de la Ioan, episcopul Ierusalimului, argint si l-a impartit, ca milostenie, la saraci si la scapatati.

Deci, venind si rugandu-ne, ne-am dus la Episcopie.

Oarecand a venit un diacon de la Ierusalim si a spus lui Epifanie, episcopul Ciprului, cele despre Ioan, episcopul Ierusalimului, ca, adica, este iubitor de argint si banii, adunandu-i, nu-i da celor ce sunt in nevoie. Si Ioan aceasta locuise in manastirea marelui Harion, cand Epifanie vietuise cu dansul. Deci, Epifanie a scris epistola lui Ioan sa miluiasca pe cei ce sunt la nevoie; dar Ioan nimic n-a facut din cele scrise in epistola.
Si, nu dupa multa vreme, a zis Epifanie catre mine: „Vino, dar, fiule, sa mergem la Ierusalim si, inchinandu-ne, ne vom intoarce.” Si, plecand din Cipru, am plutit cu corabia in Cezareea lui Filip si, de acolo, ne-am suit in Ierusalim. Deci, venind si rugandu-ne, ne-am dus la Episcopie. Si a vazut Ioan pe Epifanie si s-a bucurat cu bucurie mare. Si a zis Epifanie lui Ioan: „Da-mi mie, frate, o casa, pentru a petrece aici cateva zile.” Si ne-a dat noua prea buna locuinta. Deci, in fiecare zi, Ioan chema pe Epifanie la masa, si bucate si bauturi scumpe si de multe feluri ne aducea noua la masa, si, nici din acestea, saracii nu aveau parte.
Deci, odata, a zis Epifanie catre Ioan: „Da-mi mie, o, parinte Ioan, argint cu imprumut, caci am sa hranesc pe niste barbati ciprioti. Sa ma falesc, zicea, inaintea acestora, cu argintul tau. Cele preabune din casa ta da-le, dar, robului tau spre slava ta si voi fi laudat pentru lucrurile tale. Numai tine minte tot ceea ce imi dai, ca sa ti le intorc pe urma”. Si a adus Ioan, inaintea lui Epifanie, mult argint. Si a zis Epifanie catre Ioan: „Mai este la tine si alt argint spre pastrare, parinte?” Si a zis Ioan catre Epifanie: „Destul iti este tie acum acesta, pentru trebuinta ta, parinte.” Si a zis Epifanie catre Ioan: „Adu-l si pe acela, parinte, ca sa fim de mirare la oaspeti.” Iar el, aducand si pe celalalt, a zis Epifanie catre Ioan: „Da-mi mie tot ceea ce face faima, celor slobozi.” Si a zis Ioan catre Epifanie: „Toate cele ce desfata pe oamenii tai, primeste-le si fa placere celor pe care ii ospatezi.”
Si Epifanie, luand argintul, greu ca la o mie cinci sute de livre, am mers in casa cea data noua de catre Ioan, unde eram gazduiti. Si era un oarecare cumparator de argint, cu numele Asterie, care venise de la Roma la Ierusalim, pentru negutatorie. Pe acesta, chemandu-l si aratandu-i argintul si tocmindu-se si facand targ cu dansul Epifanie, i l-a vandut lui, luand pe la dansul aur. Si Epifanie, luand aurul, noaptea si ziua, il impartea celor ce erau in nevoie. Si trecand cateva zile, a zis Ioan catre Epifanie: „Da-mi mie argintul, pe care l-am dat tie imprumut.” Si a zis Epifanie catre Ioan: „Ingaduie-ma putin, frate, ca am sa hranesc pe oaspeti si toate ti le voi da.” Deci, trecand alte cateva zile, a zis Ioan catre Epifanie, pe cand stam noi in biserica, unde este Lemnul cel mantuitor: „Si acum, zic tie, da-mi mie argintul, pe care ti l-am imprumutat.” Deci, Epifanie a zis lui Ioan cu liniste: „Ti-am spus tie, parinte, ca ti-l voi da.” Deci, Ioan, de multa manie umplandu-se, l-a apucat si l-a tinut de rasa pe Epifanie si a zis catre dansul: „Nu vei iesi, nu vei sta, nu vei fi in pace, pana nu-mi vei da mie argintul, pe care l-ai luat de la mine, facatorule de nedreptate, Epifanie. Da Bisericii cele ale Bisericii.”
Pentru toate acestea nu s-a tulburat Epifanie. Ci, era aceeasi liniste intr-insul. Si a petrecut Ioan vreme de doua ceasuri, tinand si ocarand pe Epifanie. Si toti cei care erau de fata nu mai puteau asculta cuvintele cele aspre ale lui Ioan. Deci, Epifanie, deloc mahnindu-se, a suflat in fata lui Ioan si, indata, acesta a orbit si frica a cazut peste toti cei ce stateau de fata. Deci, a cazut Ioan inaintea lui Epifanie, ca sa se roage lui Dumnezeu, ca iarasi sa vada. Iar acesta i-a zis: „Du-te si inchina-te cinstitei Cruci si iti va da tie ceea ce ceri.” Dar el sta neclintit, rugandu-se lui Epifanie. Si, invatandu-l, Epifanie si-a pus pe dansul mana sa si s-a deschis atunci ochiul lui cel drept. Deci, il ruga Ioan si pentru ochiul sau cel stang. Ei a zis Epifanie catre Ioan: „Nu este al meu, fiule, lucrul acesta, ca, Dumnezeu l-a inchis, Dumnezeu l-a deschis. Si a facut aceasta dupa cum a voit, ca sa ne inteleptim.”
Iar Ioan, dupa ce a fost pedepsit si certat pe Cel Drept, s-a facut cuvios intru toate, si milostiv pentru saraci si lipsiti. Dumnezeului nostru slava!
( Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian