Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, pentru poruncile cele legiuite crestinilor.

Cine, dar, sa nu-i laude pe acestia.

Legea lui Hristos si poruncile Apostolilor Lui nu s-au dat numai calugarilor, ci si mirenilor. Si dovada este ca, atunci cand zice Pavel: „Privegheati intru toata rabdarea si rugaciunea si ingrijirea trupului sa nu o faceti pentru pofte”, aratat este ca nu catre calugari a scris si nici catre cei ce tineau viata pustniceasca si linistita, ci, a scris acestea, mai ales, catre toti cei ce vietuiesc prin cetati si prin sate, cu femei si cu copii. Au doara i se cuvine mireanului sa aiba ceva mai multa slobozenie decat calugarului? Ba nu. Fara numai atata iertaciune are mireanul, ca, impreuna cu femeia sa vietuiasca, iar alte iertaciuni nu are, ci, toate cate are calugarul sa le lucreze, aceea este legiuit si mireanului. Si nu fara primejdie mare va fi, adica, mireanului care calca poruncile. Drept aceea, putini sunt cei care au putut, prin multa sarguinta, sa scape de galcevile cele omenesti si sa fuga de strigatele cele din cetati, de viata cea desarta, de griji si de impatimiri; in afara de cei ce au iesit afara din galcevile lumesti si au ales viata calugareasca si au imbratisat-o.
Si s-au umplut de ei Egiptul si Libia, Etiopia si India, Mauritania si Tebaida. Apoi Siria si Cilicia, Galatia, Pontul si Armenia. Mesopotamia si Persia toata. De acestia s-au umplut Palestina si Arabia si Ciprul, precum si insulele cele dimprejur si tara grecilor toata. Inca si Roma si Spania si Galia si, pana la marginile pamantului, pline sunt locurile de manastiri si de pustnici si tot pamantul se blagosloveste si sfinteste.
Deci, aratat este ca David, intelegand aceasta monahiceasca randuiala, prin a sa cantare a psalmilor, cu o mai inainte cunostinta canta, zicand: „Iar eu am cinstit mult pe prietenii tai, Dumnezeule, si mult s-a intarit stapanirea lor. Si-i voi numara pe ei si mai mult decat nisipul se vor inmulti” (PS. 183, 17-18). Ca acestia stapanesc peste patimi si peste draci si, mai mult decat puternicii lumii, mai stapani, s-au aratat si mai intemeiati.
Cine, dar, sa nu-i laude pe acestia, care au scapat de mrejele cele mult impletite ale vietii si crucea purtand si lui Hristos urmand, in toata ziua si ceasul se roaga lui Dumnezeu, pentru neamul omenesc? Inca si Grigorie, preainteleptul, cel numit Teologul, laudandu-i pe acestia, le zice: „Cantand si slavind si invatandu-se in legea lui Dumnezeu, ziua si noaptea, si inaltarile lui Dumnezeu in gura lor purtandu-le, cu hainele isi smeresc inaltarea, cingatoare fara podoaba, impodobirile cele frumoase le micsoreaza, pasire au cu buna randuiala, ochi neratacit, zambire cuvioasa, cuvantul cu folos rostit, tacerea mai cinstita decat cuvantul, lauda cu sare dreasa, iar nu cu fatarie. Instrainarea de ras, certarea mai iubita decat lauda, masura umilintii si a zambirii, bogatia cea intru saracie, randuiala cea in pamant strain, slava, din necinste, puterea cea intru neputinte, fiii duhovnicesti, cei bine nascuti din neinsurare, smerenia cea mai presus de ceruri, nimic fiind in lume si mai presus de lume, in trup fiind, sunt afara din trup, saraci pentru imparatie, si a caror parte este Dumnezeu, iar, pentru saracia lor, imparatesc impreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeului nostru, slava! Amin.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian