Intru aceasta zi, cuvant despre Gheorghe, egumenul muntelui Sinai.

A fost un egumen la muntele Sinai.

A fost un egumen la muntele Sinai, anume Gheorghe, foarte mare pustnic si foarte infranat. Deci, acesta, in Sambata cea mare, sezand in chilia sa, se gandea asa, zicand: „As fi voit sa fac ziua Sfintei Invieri in cetatea Ierusalimului si sa ma impartasesc cu Sfintele Taine in biserica Sfintei Invieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru”. Si a petrecut staretul toata ziua cu gandul acela. Apoi, dupa ce a inserat, a venit ucenicul lui, zicand: „Porunceste-mi mie sa am grija Impartasirii”. Iar staretul i-a zis lui: „Cand va fi vremea de impartasire, sa-mi spui mie ca sa viu, atunci, sa ma impartasesc si eu”. Si asa a petrecut staretul in chilia sa. Iar cand a fost vremea impartasirii in sfanta biserica, atunci s-a aflat staretul in Ierusalim, in biserica Sfintei Invieri si fericitul patriarh Petru i-a dat preotilor sai, Sfanta Impartasanie. Si, vazandu-l patriarhul a zis catre epitropul sau: „Cand a venit egumenul de la muntele Sinai ?” A raspuns epitropul, zicand: „Asa ma jur, ca nu l-am vazut pe el mai inainte, fara numai acum.” Iar patriarhul i-a zis lui: „Spune-i sa nu plece, ca voiesc, impreuna cu mine, sa manance bucate”. Si spunand epitropul staretului, acesta a zis: „Voia Domnului sa fie !”
Apoi, dupa ce s-a sfarsit Sfanta Liturghie, sarutand staretul Sfantul Mormant, indata s-a aflat in chilia sa. Si, iata, ucenicul lui a batut la usa, zicand: „Parinte, sa mergi sa te impartasesti”. Deci, staretul, mergand, s-a impartasit iarasi si intru aceasta biserica. Iar patriarhul Petru, al Sfintei cetati, mult s-a intristat, pentru ducerea si neascultarea lui.
Iar, dupa praznic, a trimis epistola catre episcopul Faranilor, Fontin si catre parintii Sinaiului, ca sa-l aduca pe egumen. Si, venind, trimisul a dat scrisoarea. Si a trimis si ava Gheorghe, egumenul, la patriarh, trei preoti: pe ava Stefan Capadochianul, pe marele parinte Zosima si pe ava Docletie. Si a scris patriarhul in acest fel: „Sa nu fie mie stapane, ca sa trec cu vederea pe fericirea ta, nicidecum.” Si ceea ce i s-a intamplat lui a scris. Si, a adaugat si aceasta, zicand: „Sa stie fericirea ta, stapane, ca dupa sase luni, amandoi, impreuna, vom intampina pe Stapanul Hristos, Dumnezeul nostru, si atunci ne vom vedea”. Iar aceia, mergand, au dat cartea patriarhului si au spus: „Saptezeci de ani are staretul, de cand n-a iesit din muntele Sinai”. Iar Sfantul Petru a adus martori episcopi si clerici, care vazusera atunci pe staret, si aceia au zis: „Noi toti l-am sarutat pe el”. Iar, dupa sase luni, a raposat staretul si patriarhul, cum proorocise staretul. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian