Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.

Sa nu deznadajduiesti, pentru dreptatea ta, nici sa te mahnesti.

De vom voi sa graim si sa aratam toate despre acest mare staret (Antonie) intru multime multa se vor intinde cele scrise, pentru ca multe altele si infricosatoare povestiri sunt despre darurile si feluritele lui nevointe, dintre care spunem si pe aceasta: „Mergand eu, candva, pe cale, era impreuna cu mine, un calugar. Si, mergand noi mai inauntru, la un loc foarte ascuns, in muntele cel mai des, am aflat un locas zidit si inauntru calugari. Deci, dupa ce am intrat am gasit acolo calugari cu desavarsire tacuti. Si nici mie, ca unui strain, nu mi-au grait vreun cuvant. Inca, era si un izvor in mijiocul locasului. Si am vazut pe unul dintr-insii, aratand cu mana sa si zicandu-mi: „Acestia sunt robii lui Dumnezeu”. Iar altceva, mai mult, nici un cuvant, nici mic, nici mare, n-am auzit acolo.
Deci, am iesit si m-am tulburat. Si, ducandu-ma de la locul acela, la o oarecare departare, am aflat niste pastori, pascand oile si graiam eu cu dansii, ocarand pe calugarii aceia. Iar acei pastori mi-au zis mie: „De multi ani suntem nascuti si crescuti si traim in locul acesta, insa n-am vazut aici manastire, nici calugari, precum graiesti tu”.
Acestea auzindu-le, marele staret, a cunoscut ca locul „acela era ascuns si Dumnezeu, cu judecatile care le stie, l-a aratat pe el numitului staret. Asemenea, cu aceasta se arata, si in patericul monembasilor, despre aceeasi manastire ascunsa, unde, dupa porunca lui Dumnezeu, pasarile aduceau poame, la fiecare vreme a lor, spre hrana calugarilor de acolo. Deci, si din aceasta, cunoastem ca sunt daruri, ce se dau, si acum si pana la sfarsit, la cei ce se nevoiesc si doresc, precum si mai sus am zis. Asa, intre tainuiti si ascunsi, se afla, adica, si cete de mai multi vietuitori impreuna, si, cui voieste Dumnezeu, pe acestia, si acum, ii arata.
A intrebat ava Pamvo pe ava Antonie: „Ce voi face ?” Zis-a lui staretul: „Sa nu deznadajduiesti, pentru dreptatea ta, nici sa te mahnesti, pentru lucrul cel trecator: si sa-ti infranezi limba si pantecele”. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian