Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre judecata.

Pana ce suntem vii, sa ne gandim, deci, fratilor, cata frica va veni peste noi, in ziua Judecatii.

Pana ce suntem vii, sa ne gandim, deci, fratilor, cata frica va veni peste noi, in ziua Judecatii, cand vom sta tristi, pentru faptele cele rele, pe care le-am facut in viata aceasta: desertaciuni si prostii, cantece si jocuri si alte multe rautati, care nu se cuvin crestinilor a le face. Sa nu zicem aceasta o, fratilor, nici sa nu ne ingamfam: „De ar fi poruncit Dumnezeu sa nu mancam si nici sa bem, nici sa nu ne veselim, apoi, pentru ce a facut El toate acestea pe pamant ?” Ascultati si eu va voi spune voua. Ilie Proorocul, oare, n-a avut el paine si vin si indestulare omeneasca ? Dar, toate lasandu-le, s-a dus in munte si, dupa nevointa cea de patruzeci de zile, s-a putut sui cu trupul la cer. Si alt Prooroc, Daniil, oare, nu avea el, la casa lui, langa imparatul fiind, cu dregatoria cea mare, mult aur, si toata podoaba imparateasca si margaritare si pietre scumpe nepretuite ? Si, pe toate acestea lasandu-le, a marturisit pe Dumnezeu si si-a castigat lui viata vesnica. Iar, cand l-au aruncat in groapa, leii ii lingeau picioarele lui si l-a scos pe el Duhul Sfant de acolo.
Iar voi, oameni nepriceputi, spre cine nadajduiti, de nu va temeti de Dumnezeu, ci, in ingamfare si mandrie umbland, sufletul vostru rau il pierdeti cu zgarcenia. Pentru ce nu va miluiti pe voi singuri, o, nepriceputilor oameni ? Sa nu va inselati, zicand: „Acum sa traim bine, ca maine vom putrezi si pamantul, in pamant se va duce”. Iar eu aceasta iti zic tie: „Daca ai prietesug cu pamantul, atunci, iti pierzi si averea si sufletul tau”. Sa intelegem, fratilor, ca, daca cineva aici este intristat, pentru sufletul sau, acela, acolo, cu cereasca slava, va fi proslavit. O, fratilor, infranati-va de prea mult satiu si de betie si astupati-va urechile la auzul cuvintelor de rusine si opriti-va mainile de la jefuire. Si picioarele noastre sa le facem sa alerge spre biserica si sa fim milostivi si darnici la saraci si, cu pocainta, sa strigam, cazand catre Domnul Dumnezeu, caci ati auzit de ocara Rastignirii, pe care a rabdat-o Facatorul, de la robii Sai. Iar noi, oamenii, spre lucruri bune suntem facuti si pentru ce sa nu rabdam infruntari ?
Parintilor si fratilor, maicilor si surorilor, sa nu graim acest cuvant. Iata, noi ne-am trecut anii si nu putem sa plecam genunchii nostri la metanii. O, batranilor, voua va sunt gata raspunsurile, deci, sa nu va leneviti de mantuirea voastra. O, fratilor tineri, o, surorilor, sa nu va slabiti, zicand: „Tineri suntem acum, sa mancam si sa bem si sa ne veselim, iar maine dimineata ne vom pocai”. O, fratilor, nu stiti, oare, ca, precum soarele usuca roua, asa si tineretea voastra se slabeste, prin faptele cele rele ? O, omule, cand dormi, oare simti pe talharul ce vine la casa ta ? Asa, nici aceasta nu o stii: cand, adica, va veni ingerul si-ti va rapi sufletul si nepregatit fiind, vei incepe, atunci, fara de nici un folos, a te cai. Deci, pana ce avem vreme, fratilor, sa vietium cu fapte bune, facand poruncile lui Dumnezeu, ca Imparatia Cereasca sa o primim.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian