Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre intoarcerea la credinta a unui pustnic eretic de catre patriarhul Efrem.

Intru acest fel este biruinta Bisericii noastre;

Antiohia, fiind daramata cu totul, Justin imparatul a trimis pe dregatorul Efrem ca sa o faca la loc. Si, acest Efrem a fost un om cu viata sfanta si, mai tarziu, a fost hirotonit patriarh al Antiohiei, dupa proorocirea episcopului Pavel zidarul. Si, era atunci, in acele parti, un eretic din ceata lui Sever, care, in chipul Sfantului Simeon Stalpnicul, petrecea pe un stalp si, de acolo, prin inselatoarea sa sfintenie, amagea norodul, si pe multi I-a tras la eresul sau. Ca multimea mai mult cauta la viata decat la Scriptura. Si, patriarhul, vazand ca turma lui piere, mancata de acel eretic, a mers la dansul si l-a sfatuit sa se uneasca cu Biserica, si sa asculte de Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a raspuns: “Eu de Sinod nu vreau sa stiu.” A raspuns Sfantul: „Deci, atunci, pe unul ca tine cum sa te sfatuiesc, ca sa nu pieri impreuna cu poporul?” Iar stalpnicul, vrand a infricosa pe patriarh, a zis: „Preasfintite patriarh, sa aprindem un foc si cine, dintre noi, nu va arde, acela are credinta cea buna”. Si s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte si i-a zis lui: „Fiule, tie ti se cuvine ca sfatuirea parintelui tau sa o primesti. Dar ceea ce voiesti tu intrece a mea smerenie. Insa, pentru a ta mantuire si a poporului, nadajduind la mila lui Dumnezeu, voi face si aceasta.” Si a poruncit sa atate focul si cand s-au aprins lemnele si se inalta para focului, a zis catre stalpnicul: „Vino si sa intram in foc, precum insuti ai judecat.” Iar el, inspaimantandu-se de foc, nu voia sa se pogoare. Dar patriarhul, dezbracand omoforul sau, l-a aruncat pe el in foc, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu Te-ai intrupat, arata-ne noua adevarul”. Si trei ceasuri a fost omoforul in foc si nu s-a vatamat nicicum, ci intreg a ramas. Si, vazand aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever si eresul lui si, venindu-si intru cunostinta, s-a unit cu soborniceasca Biserica. Si din mainile dumnezeiescului Efrem a primit preacuratele Taine si a proslavit pe Dumnezeu. Intru acest fel este biruinta Bisericii noastre; ca intareste cuvantul prin minuni si nu invata numai cu cuvinte desarte, incurcate si goale. Dumnezeului nostru, slava! Amin.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian