Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre rabdare si smerita cugetare.

„Am gresit, da-mi canon”.

Povestit-a un batran ca, in vremea marelui Isidor, preotul Schitului, era un frate diacon, pe care, pentru multele lui fapte bune, voia sa-l faca preot, ca sa ramana in locul lui, dupa moarte. Iar el, pentru evlavie, nu s-a hirotonit preot, ci a ramas diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala vrajmasului, l-a pizmuit un oarecare dintre batrani. Acel batran, pe cand toti erau la biserica pentru slujba, mergand, a pus pe ascuns cartea sa in chilia diaconului si venind, a vestit preotul Isidor, zicand: „Unul dintre frati mi-a furat, cartea”. Si, mirandu-se, ava Isidor a zis: „Niciodata ceva, de acest fel, nu s-a facut in Schit”. Deci, batranul acela care a pus pe ascuns cartea a zis preotului: „Trimite doi, din parinti, cu mine, ca sa cercetam chiliile”.
Deci, mergand, intai au cautat prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia diaconului si, gasind cartea acolo, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au gasit-o, fiind de fata si diaconul. Si, auzind, diaconul indata a facut metanie lui ava Isidor, inaintea a tot norodul, zicand: „Am gresit, da-mi canon”. Si i-a dat canon ca, trei saptamani, sa nu se impartaseasca. Deci, venind fratele la slujba, sta in fata bisericii si inaintea a tot poporul cadea, zicand: „Iertati-ma, ca am gresit”. Iar, dupa trei saptamani, a fost primit la Impartasire. Si indata s-a indracit batranul, care il napastuise, si a inceput a se marturisi, strigand si zicand: „Am napastuit pe robul lui Dumnezeu”. Si, facandu-se rugaciune de toata biserica, pentru dansul, nu se tamaduia. Atunci, marele Isidor a zis diaconului, inaintea tuturor fratilor: „Roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit. Si, daca nu se tamaduieste prin tine, apoi nu se tamaduieste”. Si, rugandu-se diaconul, indata sanatos s-a facut batranul. Dumnezeului nostru, slava!
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian