Dumninica lasatului sec de carne

Intra-adevar, Evangelia care s-a citit astfel vorbeste despre Dreapta lui Judecata.

Oare, pentru ce, in ziua infricosatei judecati, Dreptul Judecator, n-a zis nici un cuvant despre dreptate, despre curatia inimii si a sufletului, despre smerenie si despre alte fapte bune, ci a aratat ca toata jusecata Sa se face pentru milostenie, binecuvantand si preamarind pe cei milostivi, si blestemand si pedepsind pe cei nemilostivi? Caci de aici ar putea banui cineva ca numai milostenia mantuieste pe om, chiar daca omul ar fi lipsit de celelalte fapte bune.
Cel ce a auzit Sfanta Evanghelie de astazi, ar ajunge la o astfel de incheiere, ar gresi amarnic. Daca va intra cineva intr-o livada plina cu multe feluri de pomi roditori si nu va lua seama in toate partile ei, ci va privi numai o parte, vazand acolo meri, va banui, desigur, ca numai meri se gasesc in acea livada. Oare este dreapta presupunerea lui? Si ar spune el adevarul, sustinand ca numai meri se afla in acea livada? Nu! Caci numai daca si-ar intoarce ochii sai pretutindeni si ar lua seama la toate partile livezii, si ar vedea toti pomii care se afla intran-sa, numai atunci ar putea sa spuna ce se afla cu adevarat in acea livada.
Acelasi lucru se intampla si cu cel care ia in maini Sfanta Scriptura, si citind numai o particica, isi inchipuie ca asa invata toata dumnezeiasca Scriptura. Unul ca acesta, fara indoiala ca greseste si poate sa cada chiar si in ierezie, cum au cazut asa zisii sectanti. Toata Sfanta Scriptura alcatuieste un trup; dar o parte a trupului nu este tot trupul. De aceia cel care imparte dumneze-iasca Scriptura in mai multe parti si apoi dintr-o particica presupune intreaga invatatura din Scriptura,niciodata nu socoteste drept. Omule daca voiesti sa cunosti dogmele dreptei credinte si sfatul cel adevarat al lui Dumnezeu, citeste intai toata dumnezeiasca Scriptura; apoi atinteste mintea ta la fiecare parte a ei, aduna toate partile ei, care cuprind aceiasi invatatura, atunci vei vedea ca o parte lamureste pe alta; atunci vei afla margaritarul cel de mult pret al adevarului, vei intelege drept si vei propovadui adevarurile cele mantuitoare.
Intra-adevar, Evangelia care sa citit astfel vorbeste despre Dreapta lui Judecata si despre hotararea celor drepti si a celor pacatosi. Dar acesta este numai o parte a dumnezeiestii Scripturi, caci sunt si alte multe parti ale ei care vorbesc despre aceiasi pricina. Caci se cuvine sa auzim ce graiesc si acele parti, asa sa cunoastem toti sfatul lui Dumnezeu si tot adevarul.
Mai inainte de a arata Domnuli cele care s-au citit astazi in Sf. Evanghelie, a zis, pe langa altele si acestea: si intrand imparatul sa vada pe cei ce sedeau, a vazut acolo pe un om care nu era imbracat in haine de nunta. Cei care purtau haine de nunta s-au desfatat toti la masa Imparatului, iar pe cel fara haine de nunta, mai intai imparatul l-a mustrat, apoi slugile lui i-au legat mainile si picioarele si l-au aruncat in intunericul cel mai dinafara, unde este plangerea si scrasnirea dintilor. Pune alaturi aceste doua invataturi. In cea dintai, imparatul intra ca sa vada; in ce-a de-a doua Fiul Omului, vine cu slava sa judece, in cea dintai sunt chemati toti oamenii, in a doua stau de fata toate neamurile. In ce dintai cei imbracati in haine de nunta sunt drepti, iar cei lipsiti de aceasta haina sunt pacatosi. In cea din urma, oile inseamna pe cei drepti, iar caprele pe cei pacatosi. Acolo, masa imparateasca pentru cei drepti, iar pentru pacatosi, lantul si intunericul cel mai dinafara. Aici, pentru cei drepti viata vesnica, iar pentru cei pacatosi, pedeapsa vesnica. In invatatura cea dintai, Imparatul proslaveste pe cei imbracati in haine e nunta si pedepseste pe cei lipsiti de aceasta haina.
In cea de-a doua Dreptul Judecator, arata proslavitii pe cei milostivi, osanditii pe cei nemilostivi. Haina de nunta si milostenia sunt doua semne ale celor drepti; insa unul, haina cea de nunta, este semn intreg si deplin,pentru ca cuprinde faptele cele bune; iar milostenia este semnul numai al unei parti, pentru ca , cuprinde numai fapta buna a milosteniei. Deci Domnul, prin invatatura dintai a aratat ca semnul cel deplin, celor care se mantuiesc este haina de nunta, iar al celor care osandesc este goliciunea de aceasta haina.
Prin invatatura de-a doua aratand mai cu deamanuntul numai o parte a semnului celui deplin este mai folositoare, adica milostenia, a preamarit pe cei milostivi, iar pe cei nemilostivi i-a osandit. Ca haina ce-a dintai inchipuieste toate faptele bune si ca haina celor care se mantuiesc este Hristos, o spune Sf. Apostol Pavel, zicand: ,, Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati imbracat. Si cum putem sa ne imbracam in Iisus Hristos altfel decat vietuind si traind ca Hristos, adica facand faptele bune? Iata, dar, in ce fel asemanandu-se si alaturandu-se cele doua invataturi despre aceiasi pricina, se arata tot scopul si sfatul lui Dumnezeu, voiti si alta talcuire a cuvintelor Evangheliei care s-a citit astazi? O vom gasi la Sf. Ap. Pavel , care ne-a invatat despre felurile pacatelor, care incuie Imparatia lui Dumnezeu, zicand: ,, Nu stiti oare, ca nedreptii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ? Nu va amagiti; nici cei necinstiti in casatorie, nici inchinatorii la idoli, nici desfranatii, nici sodomitii, nici lacomii de avere, nici furii, nici betivii, nici barfitorii, nici rapitorii dreptului altora nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu”. Domnul a grait numai despre milostenie si nu a amintit despre toate celelalte fapte bune, pentru ca altadata vorbind despre alta Judecata, a aratat ca cerceteaza si judeca nu numai faptele ci si adancurile inmii. A vorbit numai despre milostenie, fiindca cei milostivi au in inima lor izvorul mantuirii.
Cel care miluieste saracul, crezand ca face bine lui Iisus Hristos, arata ca iubeste nu numai pe aproapele sau, ci si pe Iisus Hristos; are deci in inima lui, dragostea catre Dumnezeu. Apoi noi fiind invatati de Domnul, credem si marturisim ca in aceste doua porunci, adica in dragostea catre Dumnezeu si cea in aproapele, se cuprinde toata Legea si proorocii. Cel acre iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul, din toata inima si din tot cugetul sau, acela ii slujeste ziua si noaptea; nu slujeste altor fpturi, se fereste de juramant stramb si mai vartos proslaveste pe Dumnezeu in zilele cele de praznic. Cel care iubeste pe aproapele sau ca insusi pe sine, acela intradevar aduce cinstire parintilor sai, acela fuge de desfranare, de furtisag, de ucidere; de marturie mincinoasa; acela niciodata nu doreste lucru strain. Iata cum din dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele, in care se cuprinde toata Legea si proorocii, izvorasc toate faptele cele bune. Tot asa de aratat, este ca cel care este lipsit de dragostea fata de Dumnezeu, si fata de aproapele sau, acela calca toata Legea si proorocii si face tot felul de pacate.
Iubitii mei frati, sa nu ne amagim! Ziua judecatii este zi infricosata, pentru ca vine cu manie si cu urgie. Atunci se va cetrceta cu diamanuntul, nu numai fapta milosteniei, ci toate faptele noastre, cuvintele si gandurile. Cata spaima ne va tulbura atunci, cand se vor deschide cartile si se vor arata inaintea tuturor vrasmasilor nostri, inaintea tuturor oamenilor, faptele noastre cele rele! Cata frica va fi atunci cand Judecatorul va deschide gura Sa si va da hotararea cea infricosata a dreptei Sale judecati zicand:,, Duceti-va” Va trebui sa rostim: Doamne al milei, intr-adevar, atunci nu este vreme de mila, ci de judecata. Arata insa astazi, mila Ta spre noi. Trimite in inma noastra lumina pocaintei, sa ne pocaim din tot sufletul si sa ne intoarcem la Tine, mai inainte de a sosi vremea cea fara de mila; apoi trimite-ne noua puterea cea tare a harului Tau, sa ne intareasca, pentru ca sa pazim totdeauna poruncile Tale cele dumnezeiesti si sa umblam, fara sa ne lenevim, in toate zilele vietii noastre, pe calea faptelor celor bune. Pentru ca atunci in ziua Judecatii sa ne invredniceti si pe noi a auzi glasul Tau si hotararea Ta cea fericita si plina de iubire de oameni, chemandu-ne:,, Veniti binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea graita voua de la intemeierea lumii”. Amin!
(CAZANIA)

Postat in Predica zilei de Parintele Zisu Iulian