Întru aceastã zi, cuvant al Sfantului Evagrie monahul, despre mantuirea sufletului.

Prin pocainta sa-ti indreptezi sufletul tau.

In inima celui bland se odihneste intelepciunea, iar sufletul cel ostenitor este scaunul nepatimirii. Lucratorii cei rai isi vor lua plata rea, iar, lucratorilor celor buni, li se va rasplati cu buna plata. Cel ce intinde latul altuia, in lat va cadea si el. Mai bun este un taran bland, decat un orasean iute si manios. Iutimea pierde cunostinta, iar indelunga rabdarea o aduna pe ea. Cum este un vant tare in largul marii, asa este mania in inima omului. Cel ce se roaga lui Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnica tulbura cugetul. Sa nu te inveseleasca prea mult pe tine bautura, nici sa te saturi de bucate, ca sa nu se ingrase carnea trupului tau, ca, apoi, te vor impresura pe tine gandurile cele spurcate. Sa nu zici: „Astazi este praznic, sa bem; iar maine este Duminica mare, sa facem praznic.” Ca praznicul calugaresc nu este asa, ca, adica, sa-ti saturi pantecele. Pastile Domnului sunt iesirea din rautati, iar Cincizecimea este invierea sufletului.
Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de rautati, ca pe pomenitorul de rau il va apuca plansul, iar Cincizecimea Domnului este invierea dragostei. Cel ce uraste pe fratele sau, in cumplita cadere cade. Praznicul lui Dumnezeu este intelegerea cea adevarata, iar cine cauta intelegere mincinoasa, va muri urat. Mai bine este a flamanzi cu inima curata, decat a praznui cu suflet necurat. Cel ce-si curata gandurile cele rele din inima sa, acela este cel ce si-a ucis pruncii sai cu piatra.
Calugarul somnoros va cadea in rele, iar cel priveghetor, ca o pasare usoara este. Sa nu te dedai pe tine la priveghere desarta si seaca si sa nu lasi cuvintele cele duhovnicesti, pentru ca Domnul priveste in suflet si te va scoate pe tine din tot raul. Somnul cel mult inmulteste gandurile, iar privegherea cea buna le imputineaza pe ele. Somnul cel mult aduce griji si necazuri, iar cel ce privegheaza scapa de acestea. Adu-ti aminte totdeauna de iesirea ta din aceasta lume si sa nu uiti judecata cea vesnica si nu va fi pacatuire in sufletul tau.
Prin pocainta sa-ti indreptezi sufletul tau, iar prin milostenie si blandete sa-l intaresti pe el, chiar de va navali asupra ta duhul cel grabnic. Dar, atunci, sa nu-ti lasi chilia ta si, iarasi, sa nu pierzi vremea prielnica. Ca, precum cineva curateste argintul, asa se va curati si inima ta. Si, prccum aurul si argintul se curata prin foc, asa si inima calugarului se curateste prin ispite. Duhul tulburarii goneste lacrimile, iar duhul necazului sfarama rugaciunile. Leapada de la tine mandria si desarta slava, departe, sa o gonesti; ca acela ce acum nu voieste slava, se va mari in veacul ce va sa fie, intru Iisus Hristos Domnul nostru.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian