Statutul B.O.R

SECTIUNEA I

A. Parohia

Art.43 – Parohia este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni, situata pe un anume teritoriu si subordonata Centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ si patrimonial, condusa de un preot paroh numit de Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.

Art.44 – Infiintarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale si desfiintarea de parohii se aproba de catre Consiliul Eparhial, tinand seama de cerintele misionare si pastorale din teritoriu.

Art.45 – Credinciosii parohiei au drepturi ca: de a beneficia de asistenta religioasa, de a alege si a fi alesi in organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, dupa posibilitati; si indatoriri ca: de a sustine, intari si marturisi credinta Bisericii Ortodoxe; de a vietui potrivit invataturii de credinta ortodoxa; de a participa la sfintele slujbe; de a se impartasi cu Sfintele Taine; de a implini faptele milei crestine; de a intretine si a ajuta biserica si pe slujitorii ei.

Art.46 – (1) Comunitatea credinciosilor care nu poate sustine cu mijloace proprii o parohie, prin hotararea Permanentei Consiliului Eparhial, se poate alatura la o comunitate vecina, impreuna cu care formeaza parohia. In acest caz, comunitatea care se alatura poarta denumirea de filie, iar membrii sai au aceleasi drepturi si indatoriri fata de parohie, ca si cei din comunitatea la care se alatura.

(2) Prin hotarare a Permanentei Consiliului Eparhial, parohiile cu posibilitati economice ajuta parohiile sarace si cu numar mic de credinciosi.

Art.47 – (1) In eparhiile Bisericii Ortodoxe Romane, tinand cont de conditiile misionarpastoralesi de numarul de credinciosi, de posibilitatile materiale, ca si de situarea lor in mediul urban si rural, parohiile sunt de trei categorii, pe baza unor criterii stabilite de consiliile eparhiale.

(2) Clasificarea pe categorii a parohiilor se aproba de Permanenta Consiliul Eparhial, in baza raportului cuprinzand datele statistice oficiale (numar de credinciosi, conditii materiale, zona geografica, medie de varsta etc.).

Art.48 – (1) Pe durata activitatii lor in parohie, preotii si diaconii sunt datori a locui in parohie, in case parohiale, acolo unde acestea exista, sau in case inchiriate, si au dreptul de folosinta gratuita a unei anumite suprafete de teren, proprietatea parohiei, aprobata de Centrul eparhial.

(2) Pentru asigurarea unei prezente stabile a preotului (preotilor) in parohie, acolo unde nu se afla casa parohiala, aceasta va fi construita, iar daca nu sunt conditii pentru construire, Consiliul Parohial va lua masuri pentru achizitionarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuintei preotului, pana cand se va construi casa parohiala noua.

(3) La parohiile si bisericile noi, Consiliile Parohiale, sub indrumarea Centrului eparhial, vor prevedea in buget, vor initia si sustine construirea de case parohiale destinate ca locuinta slujitorilor Sfantului Altar.

B. Parohul

Art.49 – (1) Preotul paroh, ca delegat al Chiriarhului, este pastorul sufletesc al credinciosilor dintr-o parohie, iar in activitatea administrativa este conducatorul administratiei parohiale si presedinte al Adunarii Parohiale, al Consiliului Parohial si al Comitetului Parohial.

(2) Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de Chiriarh intr-o sedinta a Permanentei Consiliului Eparhial, avand in vedere calitatea activitatii desfasurate.

(3) Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate incredinta de catre Chiriarh si celorlalti preoti slujitori, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului Eparhial.

Art.50 – In cadrul intreitei slujiri preotesti: invatatoreasca, sfintitoare si pastoralmisionara, parohul exercita urmatoarele atributii:

a. Savarseste Sfanta Liturghie si Laudele bisericesti in duminici, sarbatori si in alte zile ale saptamanii, cu rostirea cuvantului de invatatura; savarseste Sfinte Taine si ierurgii; catehizeaza copii, tineri si adulti conform indrumarilor Centrului eparhial si asigura accesul zilnic in locasul de cult, conform programului afisat la intrarea in biserica;

b. Aduce la indeplinire toate dispozitiile prezentului Statut, ale regulamentelor bisericesti si ale organismelor bisericesti centrale, in ceea ce priveste parohia;

c. Aduce la indeplinire hotararile organismelor eparhiale si dispozitiile autoritatii superioare bisericesti (Protopop, Episcop sau Arhiepiscop) referitoare la viata parohiala;

d. Intocmeste si aduce la indeplinire prevederile programului anual al activitatilor pastoral-misionare, social-filantropice si administrativ-gospodaresti ale parohiei, incunostiintand Centrul eparhial si pe credinciosi de rezultatele actiunilor intreprinse in acest sens.

e. Cu aprobarea prealabila scrisa a Chiriarhului, reprezinta parohia in justitie, in fata  autoritatilor locale si fata de terti, personal sau prin delegati. In aceeasi masura, clericii din  parohii, in virtutea juramantului de ascultare (subordonare) fata de Chiriarh depus la hirotonie si, respectiv, monahii, in virtutea votului monahal al ascultarii, pot sa compara in fata instantelor judecatoresti numai cu aprobarea prealabila scrisa a Chiriarhului, inclusiv in cauze de interes personal;

f. Convoaca si prezideaza Adunarea Parohiala, Consiliul Parohial si Comitetul Parohial;

g. Aduce la indeplinire hotararile Adunarii Parohiale si ale Consiliului Parohial;

h. Tine registrul cu evidenta tuturor parohienilor;

i. Tine la zi evidenta botezatilor, cununatilor si decedatilor din parohie in registrele speciale (mitricale) si emite certificate de botez si de cununie;

j. Administreaza patrimoniul parohiei in conformitate cu hotararile Adunarii Parohiale si ale Consiliului Parohial si controleaza modul de administrare a bunurilor institutiilor culturale, social-filantropice si fundationale bisericesti din parohie;

k. Intocmeste si tine la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natura, biblioteca, precum si arhiva parohiei. Detine sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh.

Art.51 – (1) Pe langa preotul paroh, intr-o parohie pot fi unul sau mai multi preoti si diaconi slujitori numiti de Chiriarh intr-o sedinta a Permanentei Consiliului Eparhial. Numarul slujitorilor la parohie se stabileste in functie de cerintele misionar-pastorale locale constatate de conducerea eparhiei.

(2) Parohul, preotii si diaconii slujitori, precum si personalul bisericesc neclerical, sunt datori sa locuiasca in parohie.

Art.52 – (1) La parohiile cu mai multi preoti slujitori, acestia sunt egali in drepturile si indatoririle sacramentale, invatatoresti si pastoral-misionare. Dintre acestia, celor mai harnici si constiinciosi li se poate incredinta, de catre Chiriarh, oficiul de paroh, pentru intensificarea activitatii parohiale.

(2) Fiecare preot slujitor are in cuprinsul parohiei un sector bine delimitat si aprobat de Chiriarh, pe baza raportului intocmit de catre delegatii Centrului eparhial.

(3) Preotii si diaconii, personalul didactic din invatamantul teologic si cel care preda religia, studentii in teologie, precum si dascalii (catehetii) care au absolvit Scoala de cantareti bisericesti au indatorirea pastorala si misionara de a face catehizare in parohiile la care slujesc sau in care locuiesc, in acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de catre Sfantul Sinod si Centrele eparhiale.

(4) Preotii, diaconii si cantaretii bisericesti au drepturile si indatoririle prevazute de Sfintele Canoane, prezentul Statut, regulamentele bisericesti si hotararile Centrului eparhial.

Art.53 – (1) Mai multe parohii (10 – 15) din cadrul unui Protopopiat se constituie intr-un Cerc Misionar pentru desfasurarea de activitati bisericesti, misionar-pastorale, culturale si sociale.

(2) Chiriarhul deleaga pe unul din preoti drept coordonator al Cercului Misionar.

C. Adunarea Parohiala

Art.54 – (1) Parohia are ca organism deliberativ Adunarea Parohiala.

(2) Adunarea Parohiala este compusa din credinciosii majori ai parohiei, barbati si femei, care marturisesc prin credinta, faptele si tinuta lor morala, atasamentul fata de Biserica Ortodoxa, de invatatura ei de credinta si de institutiile ei.

(3) Presedintele Adunarii Parohiale este preotul paroh, iar in lipsa acestuia, preotul delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o alta parohie invecinata. In cazul in care la Adunare ia parte si protopopul sau un preot delegat de catre Centrul eparhial, acesta prezideaza sedinta.

(4) Preotii si diaconii slujitori activi ai unei parohii, precum si preotii pensionari care au domiciliul stabil pe teritoriul parohiei respective sunt membri de drept ai Adunarii Parohiale.

Art.55 – (1) Adunarea Parohiala exercita urmatoarele atributii:

a. Alege membrii Consiliului Parohial si pe cei ai Comitetului Parohial;

b. Aproba raportul de activitate al Consiliului Parohial;

c. Aproba raportul de activitate al Comitetului Parohial;

d. Aproba bugetul anual al parohiei;

e. Ia hotarari cu privire la zidirea, repararea, restaurarea si intretinerea bisericii, a casei parohiale si a altor cladiri ale parohiei;

f. Hotaraste infiintarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural sau social-filantropic si stabileste normele pentru completarea resurselor financiare necesare parohiei;

g. La propunerea Consiliului Parohial fixeaza cuantumul contributiilor benevole de cult, potrivit nevoilor parohiei;

h. Examineaza si completeaza raportul anual despre mersul tuturor activitatilor parohiei;

i. Aproba anual contul de executie si bilantul financiar-contabil al parohiei;

j. Face propuneri spre aprobare Consiliului Eparhial, cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosintei sau proprietatii asupra bunurilor imobile parohiale (vanzare, cumparare, inchiriere, schimb etc.), precum si asupra grevarii cu sarcini sau afectarii de servituti a bunurilor parohiale, cu exceptia bunurilor sacre, care nu pot fi instrainate;

k. Aproba masuri pentru administrarea proprietatilor mobile si imobile ale parohiei, supraveghind buna intretinere a edificiilor bisericesti, culturale, social-filantropice si fundationale;

(2) Hotararile Adunarii Parohiale cu privire la atributiile aratate sub lit. d, e, i si j devin valabile numai dupa verificarea si aprobarea lor de catre Consiliul Eparhial.

Art.56 – (1) Adunarea Parohiala se intruneste in sedinta ordinara o data pe an si anume in primul trimestru al anului, iar in sedinte extraordinare, ori de cate ori este nevoie.

(2) Adunarea Parohiala este convocata de presedinte, cu cel putin o saptamana inainte de data fixata pentru intrunire, instiintand despre aceasta pe Protopop. In caz de neputinta sau rea vointa a parohului, Adunarea Parohiala este convocata si prezidata de Protopop, din incredintarea Chiriarhului.

(3) Convocarea va cuprinde locul, data si ora Adunarii, precum si problemele ce se vor discuta, va fi citita de preotul paroh in biserica, indata dupa terminarea Sfintei Liturghii si va fi afisata la usa bisericii.

Art.57 – (1) Adunarea Parohiala este valabil constituita in prezenta preotului paroh sau a preotului delegat de catre Centrul eparhial si a cel putin o zecime din totalul membrilor inscrisi in lista membrilor Adunarii.

(2) Daca la data fixata pentru Adunare nu se intruneste numarul necesar de membri, Adunarea are loc, fara vreo alta convocare, in duminica urmatoare, in acelasi loc si la aceeasi ora, cand Adunarea este valabil constituita cu numarul de membri prezenti, dintre care nu pot lipsi doua treimi dintre membrii Consiliului Parohial.

Art.58 – (1) Adunarea Parohiala ia hotarari valabile cu votul a jumatate plus unu dintre membrii prezenti.

(2) Lucrarile si hotararile Adunarii Parohiale se consemneaza intr-un registru de procese-verbale ale sedintelor Adunarii.

(3) Impotriva hotararilor Adunarii Parohiale se pot face contestatii la Permanenta Consiliului Eparhial numai de catre membrii Adunarii Parohiale inscrisi in lista si prezenti la sedinta Adunarii Parohiale care a adoptat hotararea contestata.

(4) Contestatiile se depun in termen de 14 zile lucratoare de la data sedintei, la Protopopiat, care le va inregistra si inainta, odata cu avizul acestuia, Permanentei Consiliului Eparhial.

D. Consiliul Parohial

Art.59 – (1) Consiliul Parohial este organismul executiv al Adunarii Parohiale. Adunarea Parohiala este cea care alege din sanul ei pe membrii Consiliului Parohial – in numar de 7, 9 sau 12 membri – in functie de categoria parohiei, precum si 2-4 membri supleanti.

(2) Membrii Consiliului Parohial si supleantii, persoane majore, se aleg pe termen de patru ani, activeaza benevol si pot fi realesi.

(3) Membrii aceleiasi familii, precum si rudeniile spirituale (nasii si finii) nu pot fi in acelasi timp membri ai Consiliului Parohial.

(4) Sunt membri de drept in Consiliul Parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh ca presedinte, ceilalti preoti si diaconi slujitori activi ai parohiei, precum si primul cantaret (cantor, dascal) al bisericii parohiale.

Art.60 – Pentru activitate potrivnica Bisericii, membrii Consiliului Parohial pot fi revocati de Permanenta Consiliului Eparhial, la cererea motivata a parohului, avizata de Protopop, sau in urma constatarii de catre autoritatea superioara bisericeasca. Membrii revocati nu pot fi realesi timp de cinci ani in Consiliul parohial.

Art.61 – (1) In afara atributiilor prevazute la art.55, lit. a, b, c, d, e, i si j, Consiliul Parohial exercita toate atributiile Adunarii Parohiale, cand aceasta nu este intrunita, precum si urmatoarele atributii:

a. Desemneaza dintre membri Adunarii Parohiale un delegat pentru alegerea membrilor mireni ai Adunarii Eparhiale, din circumscriptia respectiva;

b. Intocmeste bugetul parohial si urmareste modul de chivernisire al acestuia;

c. Intocmeste raportul privind contul de executie si bilantul financiar-contabil al parohiei;

d. Elaboreaza raportul anual privind activitatea Consiliului Parohial, pe care il prezinta spre aprobare Adunarii Parohiale;

e. Desemneaza doi cenzori pentru controlul financiar al Comitetului Parohial;

f. Primeste si verifica justificarea financiara anuala a gestiunii Comitetului Parohial;

g. Aproba propunerile preotului paroh privind inzestrarea bisericii cu vesminte, icoane, obiecte si carti de cult, cele necesare pentru serviciul religios si a institutiilor parohiale (culturale, sociale, fundationale), precum si alocarea fondurilor corespunzatoare;

h. Vegheaza ca aprovizionarea pangarului parohiei cu lumanari, calendare, obiecte si carti de cult, precum si tiparituri de zidire duhovniceasca, sa se faca numai de la Centrul eparhial, pentru sustinerea activitatilor misionare ale eparhiei respective;

i. Unde sunt mai multi slujitori ai altarului, incredinteaza, cu proces-verbal, pangarul unui alt slujitor decat parohul, cu asumarea intregii raspunderi materiale si gestionare de catre acesta.

(2) Hotararile in legatura cu prevederile de la alin.1, lit. a, e si i ale prezentului articol se comunica Protopopului, pentru aprobare.

Art.62 – (1) Consiliul Parohial se intruneste lunar sau cel putin o data pe trimestru.

(2) Convocarea o face preotul paroh cu minimum o saptamana inainte de data intrunirii, cu prezentarea problemelor ce se afla pe ordinea de zi.

(3) Consiliul Parohial este legal constituit cu prezenta a trei patrimi dintre membrii sai si ia hotarari valabile cu votul a doua treimi dintre membrii prezenti.

(4) Lucrarile si hotararile Consiliului Parohial se consemneaza intr-un registru de procese-verbale ale sedintelor Consiliului.

(5) Hotararile Consiliului Parohial sunt valabile pentru toti credinciosii parohiei.

(6) Eventualele contestatii impotriva hotararilor Consiliului se pot face in cel mult 14 zile la Protopop, care este dator sa le inainteze, cu avizul sau, Permanentei Consiliului Eparhial, in termen de cel mult 5 zile.

Art.63 – Consiliul Parohial deleaga unul sau doi membri care, in calitate de epitropi, sprijina parohul in administrarea corecta si eficienta a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se comunica Protopopiatului pentru aprobare intr-o sedinta de lucru a acestuia.

E. Administrarea bunurilor parohiale

Art.64 – (1) Parohul este administratorul intregii averi parohiale mobile si imobile impreuna cu Consiliul Parohial, sub controlul Centrului eparhial, si raspunde canonic-disciplinar,  administrativ-bisericesc in fata acestuia, iar pentru administrarea si gestionarea defectuoasa a averii bisericesti, raspunde in fata instantelor civile, in baza legislatiei civile si penale.

(2) Cand unele atributii gestionare au fost delegate altui preot sau unui diacon slujitor de la parohie, potrivit prevederilor art.61, lit. i din prezentul Statut, acesta raspunde canonicdisciplinar, administrativ-bisericesc, civil si penal pentru gestionarea bunurilor incredintate.

(3) Aprobarea anuala a gestiunii nu-l exonereaza de raspundere pe paroh, pe preotul sau diaconul gestionar, pentru neregulile descoperite ulterior.

Art.65 – Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are urmatoarele indatoriri:

a. Sa administreze corect bunurile mobile si imobile ale parohiei, institutiilor culturale, sociale si fundationale, precum si fondurile parohiale pe baza registrelor de evidenta financiarcontabila, de gestiune si inventar;

b. Sa ia masuri pentru pastrarea in siguranta a bunurilor si a documentelor de valoare ale parohiei;

c. Sa tina registrul de venituri si cheltuieli;

d. Sa prezinte Consiliului Parohial, la sfarsitul anului, un raport asupra veniturilor si cheltuielilor bisericesti, culturale, sociale si fundationale;

e. Sa se ingrijeasca, impreuna cu ceilalti preoti slujitori si cu epitropii, de luarea masurilor pentru intretinerea, repararea si restaurarea edificiilor bisericesti parohiale, ale institutiilor culturale, social-filantropice si fundationale, a casei parohiale, a curtii si cimitirului parohial, precum si a altor bunuri bisericesti parohiale; sa construiasca sau sa cumpere o casa parohiala acolo unde nu exista;

f. Sa se ingrijeasca, impreuna cu ceilalti preoti slujitori si cu epitropii, de inscrierea in evidentele parohiale si ale autoritatilor centrale si locale competente a bunurilor mobile si imobile ale parohiei, de buna administrare a acestora, precum si de intocmirea si buna pastrare a actelor de proprietate potrivit prevederilor statutare, regulamentare bisericesti, a hotararilor organelor bisericesti centrale si eparhiale. Cate o copie legalizata a actelor de proprietate a bunurilor parohiei se pastreaza la Protopopiat si la Centrul eparhial;

g. Sa incaseze sumele cuvenite parohiei potrivit hotararilor Adunarii Parohiale si sa faca, la timp, platile curente.

SECTIUNEA I

Numirea personalului bisericesc din parohii

Art.122 – Cantaretii bisericesti (cantorii) si dascalii (catehetii) se recruteaza, de regula, dintre absolventii Scolilor de cantareti bisericesti. Ei se numesc, la propunerea preotului paroh si a Consiliului Parohial, de catre Chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului Eparhial.

Pentru motive de indisciplina, acestia pot fi sanctionati sau revocati.

Art.123 – (1) Preotii si diaconii slujitori se recruteaza dintre doctorii, absolventii de masterat si licentiatii Facultatilor de Teologie, specializarea Teologie Pastorala, care au sustinut examenul de capacitate preoteasca.

(2) Preotii si diaconii sunt numiti la parohie de Chiriarh, intr-o sedinta a Permanentei Consiliului Eparhial, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti.

(3) Numirea si transferarea preotilor si a diaconilor la parohii se face prin concurs, cu exceptiile prevazute la art.39, alin.1, art.105, alin.2, art.124, alin.4 si art.125, alin.3.

(4) Pentru a putea fi numiti, candidatii la posturile de preot si diacon trebuie sa corespunda conditiilor canonice, statutare si regulamentare bisericesti.

(5) Hirotesia intru citet si ipodiacon si hirotonia intru diacon si preot se fac numai pe seama unui altar din cuprinsul eparhiei.

(6) Intr-o parohie, prezenta frecventa a unor clerici de mir sau de manastire din afara parohiei, pentru activitati pastorale si misionare, este ingaduita numai cu aprobarea Chiriarhului locului.

(7) Raportul intre personalul clerical si Centrul eparhial este unul de slujire si misiune liber asumata, conform Marturisirii (Declaratiei) solemne publice rostite si semnate de catre fiecare candidat inaintea hirotoniei intru preot. La inceperea activitatii pastorale in unitatea pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeste din partea Chiriarhului o Decizie prin care se reglementeaza drepturile si indatoririle ce-i vor reveni.

(8) Fara binecuvantarea Chiriarhului locului, preotilor, diaconilor si calugarilor nu le este ingaduit sa infiinteze, sa fie membri sau sa participe in asociatii, fundatii si organizatii de orice tip.

(9) In Biserica Ortodoxa Romana, statutul de preot, diacon si calugar este incompatibil cu exercitarea oricaror activitati personale (private) cu caracter economic, financiar si comercial care contravin moralei crestine si intereselor Bisericii.

Art.124 – (1) La parohiile din mediul urban (municipii si orase), preotii se numesc prin concurs, dintre doctorii, absolventii de masterat si licentiatii in teologie. Acestia sunt datori sa aiba minimum cinci ani vechime in cler si sa promoveze examenul de selectionare pentru parohiile din mediul urban.

(2) La parohiile din mediul rural (comune si sate), preotii si diaconii se numesc prin concurs dintre absolventii de masterat si licentiatii in teologie, care au promovat examenul de capacitate preoteasca. In cazul preotilor care solicita transferul, acestia sunt datori sa aiba cel putin cinci ani de la ultimul transfer.

(3) In cazul in care la unele parohii din mediul rural nu se prezinta candidati care intrunesc conditiile prevazute la aliniatul precedent, pot fi numiti si absolventi de seminar, care au sustinut examenul de capacitate.

(4) In situatii misionare urgente din mediul urban sau rural, Chiriarhul poate numi sau transfera, fara concurs, un preot intr-un post vacant.

Art.125 – (1) Promovarea examenelor pentru obtinerea gradelor profesionale Definitiv, II si I da dreptul preotilor si diaconilor de a concura sau a solicita transferul pentru ocuparea de posturi in parohii de categorii superioare.

(2) Doctorii in teologie, absolventii de masterat, licentiatii in teologie, absolventii de Seminar teologic liceal, citetii si ipodiaconii teologi nu pot fi hirotesiti sau hirotoniti intr-o alta eparhie fara documentele de iesire canonica din eparhia de care apartin.

(3) Personalul clerical si neclerical din manastiri, de la catedralele episcopale, arhiepiscopale, mitropolitane si patriarhale se numeste direct (fara concurs) de catre Chiriarhi.

SECTIUNEA a III-a

Despre conferintele clerului

Art.140 – (1) Preotii si diaconii, inclusiv cei din manastiri, sunt obligati sa participe la Conferintele pastoral-misionare semestriale, de primavara si de toamna, precum si la Conferintele administrative lunare, ca forma continua de perfectionare a pregatirii profesionale, dupa absolvirea unei scoli teologice.

(2) Conferintele pastoral-misionare semestriale si Conferintele administrative lunare au caracter teoretic si practic pentru realizarea urmatoarelor scopuri:

a. Apararea invataturii de credinta si a moralei ortodoxe,

b. Perfectionarea continua in domeniul liturgic si administrativ-bisericesc,

c. Aprofundarea si improspatarea cunostintelor teologice de baza,

d. Perfectionarea ca predicatori si duhovnici,

e. Intarirea cooperarii si solidaritatii dintre parohii,

f. Insusirea de noi metode in activitatea misionar-pastorala,

g. Cunoasterea problemelor actuale ale vietii crestine si cautarea de solutii adecvate.

(3) Pentru una dintre Conferintele pastoral-misionare semestriale, care are caracter unitar in intreaga Biserica Ortodoxa Romana, tema dezbaterii se stabileste anual de Sfantul Sinod, iar pentru a doua, tema se stabileste de fiecare eparhie potrivit cerintelor misionar-pastorale locale.

(4) Referatele sustinute in cadrul Conferintelor pastoral-misionare semestriale, apreciate in mod pozitiv de Centrul eparhial, se pot publica in revistele eparhiale.

Art.141- (1) Perioadele de desfasurare si modalitatile de organizare ale Conferintelor pastoral-misionare semestriale se stabilesc de fiecare Centru Eparhial.

(2) Conferintele administrative se organizeaza lunar, pe protopopiate, de catre fiecare eparhie si au ca tematica subiecte de interes local misionar-pastoral, liturgic-duhovnicesc si administrativ, economic-financiar si altele.

Art.142 – In scopul perfectionarii profesionale si a cunoasterii problemelor actuale ale vietii si activitatii bisericesti generale si locale, Centrele eparhiale organizeaza anual, pe protopopiate, conferinte ale cantaretilor (cantorilor) si dascalilor (catehetilor) bisericesti.

Art.143 – Conferintele pastoral-misionare semestriale, Conferintele administrative lunare si Conferintele cantaretilor (cantorilor) si dascalilor (catehetilor) bisericesti vor fi prezidate de Chiriarh sau de delegatul acestuia.

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL INSTANŢELOR DE JUDECATĂ

R e g u l a m e n t u l

de procedură

al

instanţelor disciplinare şi

de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române

Capitolul I

Competenţa Regulamentului

            Art.1 – Sunt supuşi prevederilor prezentului Regulament toţi membrii clerului de mir şi călugării, indiferent de ocupaţiile şi funcţi-ile ce îndeplinesc ca preoţi şi călugări în Biserica Ortodoxă Română, în

ţară

sau peste hotare, cum şi cântăreţii şi paracliserii în funcţie, care se vor face vinovaţi de vreuna din infracţiunile enumerate la art.2 şi 3.

Capitolul al II-lea

Abateri şi delicte disciplinare

A.Abateri

Art.2 – Sunt considerate abateri disciplinare şi sancţionate ca atare:

1. Neglijenţa sau neascultarea întru îndeplinirea datoriilor bise-riceşti;
2. Căutarea de certuri şi provocare de neînţelegeri în sânul Bisericii sau impunerea cu sila a plăţii serviciilor religioase;
3. Executarea înainte de a fi dobândit aprobarea organelor su-perioare a acelor hotărâri ce trebuie să fie în prealabil aprobate de au-torităţile superioare;
4. Săvârşirea celor sfinte într-o altă parohie sau biserică, fără aprobarea Chiriarhului sau fără consimţământul preotului locului;
5. Părăsirea parohiei, fie ca locuinţă, fie ca serviciu, şederea mai multă vreme afară din parohie, fără voia şi fără ştirea Episcopului respectiv.

De asemenea, se consideră abateri disciplinare şi faptele cons-tatate şi sancţionate de autorităţile judecătoreşti, ele putând fi sancţionate şi pe cale bisericească, cum ar fi:

1. Incorectitudini săvârşite în afaceri oficiale;
2. Faptele mai puţin grave, săvârşite contra ordinii şi bunei cu-viinţe.
3. Delicte

            Art.3 – Sunt considerate ca delicte disciplinare şi sancţionate ca atare:

1. Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte de un preot sau diacon, suspendat sau depus legal;
2. Părăsirea cu de la sine putere a locului său de serviciu şi îndeplinirea serviciilor preoţeşti în altă parohie, fără ştirea şi consimţământul autorităţii bisericeşti competente;
3. Neglijarea ritualului prescis la săvârşirea lucrărilor sfinte;
4. Violarea secretului mărturisirii;
5. Îndeletnicirea cu afaceri potrivinice chemării preoţeşti;
6. Sperjurul;
7. Sacrilegiul sau ierosilia;
8. Blasfemia;
9. Calomnierea şi acuzarea neîntemeiată de fapte necinstite faţă de orice cleric, faţă de căpeteniile şi superiorii Bisericii, precum şi faţă de corporaţiile, instituţiile şi organele bisericeşti;
10. Adulterul;
11.    Curvia;
12. Beţia;
13. Jocul de noroc;
14.   Apostasia;
15. Erezia;
16. Schisma;
17. Simonia;
18. Neglijarea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credinţă a îndatoririlor impuse de Statutul de organizare şi de Regulamentele lui de aplicare, cum şi de toate ordinele şi dispoziţiile autorităţilor bise-riceşti;
19. Administrarea incorectă a bunurilor bisericeşti, însuşirea sau întrebuinţarea lor în alte scopuri.

De asemenea, se consideră delicte disciplinare şi faptele constatate şi pedepsite de către instanţele judecătoreşti, fapte urmărind a fi sancţionate şi pe cale bisericească, luându-se ca temei procedura şi sentinţele aplicate. Asemenea delicte sunt:

ţ.   Furtul;

1. Camăta;
2. Bătaia;
3. Omorul;
4. Condamnarea definitivă de către instanţele judecătoreşti din România pentru orice alte crime şi delicte.

Pentru sancţionarea şi pe cale bisericească a faptelor prevăzute de art.33 din Decretul nr.177/1948, cei în cauză (preoţi, diaconi, cân-tăreţi, călugări etc.), vor fi anchetaţi de o comisie compusă din delegaţi ai Patriarhiei şi ai Eparhiei respective, asistaţi de un delegat al Ministerului Cultelor. Dosarul anchetei va fi înaintat Chiriarhului respectiv pentru sancţionare sau trimiterea în judecată.

Pedepsele şi aplicarea lor

Art.4 – Chiriarhul şi instanţele de judecată bisericească aplică persoanelor supuse judecăţii, după gravitatea cazului, în conformitate cu dispoziţiile canonice şi ale prezentului Regulament, următoarele pedepse:

1. Pedepse vremelnice
2. Avertismentul sau dojana duhovnicească;
3. Pierderea oficiului de paroh pe timp limitat sau definitiv, când are preot coslujitor;
4. Oprirea de la a săvârşi anumite lucrări sfinte;
5. Oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe un anumit timp;
6. Canonisirea la sfintele mânăstiri sau la catedrala episcopală, până la o lună de fiecare dată, cu obligaţia de a lua parte activă la toate actele religioase;
7. Transferarea.
8. Pedepse definitive
9. Degradarea definitivă a vinovatului din rangurile bisericeşti şi onorifice ce posedă;
10. Pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior sau administrativ;
11. Depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a săvârşi vreo lucrare sacră, fără pierderea calităţii de preot, cu putinţa de a fi întrebuinţat în administraţia bisericească;
12. Caterisirea;
13. Destituirea (pentru cântăreţi şi paracliseri);
14. Excluderea din monahism (pentru monahi şi monahii).

Despre abateri, delicte şi pedepsirea lor

Art.5 – Apostasia este lepădarea credinţei depline a Bisericii Ortodoxe şi îmbrăţişarea unei confesiuni religioase neortodoxe, sau altei religii.

Pentru clerici, vina aceasta se pedepseşte cu caterisirea.

Art.6 – Dacă lepădarea de credinţă s-a făcut sub silă fizică, iar clericul a arătat pocăinţă adâncă, se va opri pentru totdeauna de la să-vârşirea lucrărilor sfinte, însă îşi va păstra demnitatea de cleric.

Art.7 – Vina de apostasie se constată fie din mărturisirea pu-blică, fie din mărturisirea privată, făcută de cel lepădat de credinţă, prin viu grai sau în scris.

Art.8 – Ateismul se constată şi se pedepseşte ca apostasia.

Art.9 – Erezia sau respingerea intenţionată şi îndărătnică a unei dogme fixată de Biserică, sau îmbrăţişarea unei dogme eretice reprobată de Biserică.

Art.10 – Vina de erezie se constată în acelaşi mod ca şi cea de apostasie.

Art.11 – Dacă vreun cleric se face vinovat de erezie, pentru prima dată va fi chemat şi sfătuit de către Chiriarh asupra greşelii în care a căzut.

Dacă cel învinuit va recunoaşte greşeala şi se va căi, arătând că a căzut în erezie fără ştiinţă şi fără intenţie, va fi iertat, dându-i-se un canon de pocăinţă, după chibzuinţa Chiriarhului.

Dacă cel învinuit însă, nu va recunoaşte greşeala, ci va persista în erezie, se va pedepsi direct de către Chiriarh, pentru prima dată cu oprirea de la săvârşirea celor sfinte şi trimiterea lui spre pocăinţă la catedrala episcopală sau la o mânăstire, pe timp de una lună, până la trei luni.

Dacă  cel învinovăţit va arăta pocăinţă, după trecerea timpului de mai sus, va fi iertat, însă va fi mutat direct de către Chiriarh într-o altă parohie, departe de locul unde a funcţionat.

Dacă, însă, nu va arăta pocăinţă şi va persista în erezie, va fi deferit Consistoriului Eparhial, spre a fi sancţionat, potrivit dispoziţiilor canonice legale.

Art.12 – Schisma este despărţirea de Biserică, pentru înţelegeri deosebite a unor norme de disciplină, morală şi cult ale învăţăturii Bisericii sau a unor anumite chestiuni uşor de împăcat.

Art.13 – De asemenea, se consideră tot schismă şi nesupunerea şi refuzul de a asculta autoritatea bisericească legală, după ce i s-a atras atenţia şi a fost chemat la ordine, cu formă scrisă, prin aducerea la cunoştinţă sub luare de dovadă.

Art.14 – Dacă unul dintre cei ce se numără în cler, cu de la sine voie, ar introduce schimbări şi inovaţii în cultul şi ritualul bisericesc, şi dacă va recunoaşte că faptul a provenit din neştiinţă sau greşeală, pentru întâia dată se va dojeni aspru.

Dacă, a doua oară, va cădea în aceeaşi greşeală, se va pedepsi direct de Chiriarh, cu oprirea de la săvârşirea celor sfinte şi cu trimiterea lui spre pocăinţă la catedrala episcopală sau la o mânăstire, pe timp de 1 – 3 luni de zile.

Dacă vinovatul, şi după aceasta persistă în rătăcire, va fi deferit Consistoriului Eparhial, spre a fi sancţionat, potrivit dispoziţiilor canonice şi legale.

Art.15 – Neascultarea de autorităţi se consideră, când o persoană din cele amintite la art.1 din acest Regulament, ar refuza executarea ordinelor primite, sau ar refuza supunere şi ascultare autorităţilor superioare bisericeşti, sau prin cuvinte şi scrieri, sau în alt mod ar batjocori pe Chiriarh sau actele de autoritate şi cele îndeplinite de autorităţile bisericeşti.

Art.16 – Neascultarea de autorităţi, după gravitatea faptului şi conduita până la darea hotărârii, a vinovatului, se pedepseşte cu pedeapsa dojanei până la pedeapsa depunerii şi caterisirii.

Art.17 – Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte, de un cleric oprit de către Chiriarhul respectiv, se va pedepsi cu transferare, până la caterisire.

Art.18 – Nici un preot sau diacon nu poate săvârşi cele sfinte, într-o altă parohie, decât în aceea în care este legal aşezat, fără încuviinţarea canonică şi legală a celor în drept.

Dacă un preot sau diacon a săvârşit cele sfinte într-o parohie străină, fără învoirea parohului respectiv se va pedepsi cu minimum pedeapsa dojanei şi maximum pedeapsa transferării.

Art.19 – Nici un Episcop nu poate primi un cleric dintr-o Eparhie străină fără carte canonică, eliberată, de Episcopul Eparhiei din care a plecat.

În cartea canonică se va arăta precis purtarea de până atunci a solicitatorului. Lipsa acestei precizări face fără efect cartea canonică.

Liberarea cărţii canonice produce vacantarea postului avut.

Dacă un preot sau diacon ar săvârşi cele sfinte în altă Eparhie, fără învoirea Chiriarhului, se va considera ca neascultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare.

Art.20 – Nu se va putea elibera carte canonică unui cleric, trimis în judecata instanţelor judecătoreşti, până ce cauza pentru care a fost trimis nu s-a stins printr-o hotărâre rămasă definitivă.

Nerespectarea acestei dispoziţiuni atrage după sine nulitatea cărţii canonice şi a tuturor actelor ce vor decurge din această carte ca-nonică.

Art.21 – Monahilor nu se eliberează carte canonică. Trecerea lor dintr-o mânăstire în alta, în cuprinsul aceleiaşi Eparhii, sau între două Eparhii deosebite, se face pe cale de corespondenţă oficială între Chiriarhii respectivi.

Art.22 – Administrarea Sfintelor Taine (a Mărturisirii, cum şi Sfintei Împărtăşanii), în caz de boală, într-o parohie străină, nu se poa-te imputa clericului ce a săvârşit-o.

Art.23 – Preotul care ar pretinde sau ar impune cu silă plată pentru orice slujbă religioasă, va fi pedepsit cu pedeapsa canonisirii la mânăstire sau la Episcopie, până la o lună.

Art.24 – Săvârşirea serviciului divin într-un paraclis particular, fără ştirea şi consimţământul Episcopului, se va considera ca neascultare de autorităţi şi se va pedepsi ca atare.

Art.25 – Dacă vreun cleric ar primi vreo însărcinare bisericească de orice natură, fără ştirea şi consimţământul autorităţii bisericeşti competente, se va considera şi pedepsi ca neascultare de autoităţi.

Art.26 – Dacă vreunul din cei supuşi jurisdicţiei bisericeşti ar părăsi parohia şi ar şedea mai multă vreme afară din parohie, fără voia şi ştirea Episcopului respectiv, după 30 de zile de lipsă, parohia sau postul va fi declarat vacant şi se va completa, cu forme legale, după ce mai întâi cel în cauză va fi chemat la post, cu formă scrisă, sub luare de dovadă, sau în caz că nu se ştie unde este cel plecat, după ce va fi expirat un termen de 30 de zile de la publicarea postului vacant.

În acest caz, decizia de destituire se dă direct de către Chiriarh, fără a se mai trimite în judecata Consistoriului.

Art.27 – Neglijarea ritualului prescris, în săvârşirea celor sfinte, cum şi neglijarea şi neîmplinirea datoriei de a predica în biserică, precum şi neglijarea tuturor îndatoririlor sale oficiale rânduite de autorităţile competente, se vor considera şi pedepsi cu pedeapsă până la transferare.

Art.28 – Violarea secretului mărturisirii se pedepseşte cu depunerea.

Art.29 – Dacă vreunul dintre cei supuşi judecăţii bisericeşti va fi condamnat definitiv de instanţele penale pentru vreo crimă, sau pentru vreunul din delictele următoare: fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturie mincinoasă, adulter, delapidare de bani publici, luare de mită, spargere de sigiliu, cei în cauză vor fi traduşi, din oficiu, în judecata bisericească, pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare, după gravitatea sancţiunii penale, aplicate cu observarea sfintelor canoane şi a următoarelor norme, întrucât hotărârea de condamnare nu dispune suspendarea sau pierderea drepturilor civile.

Dacă cel în cauză a fost condamnat la amendă sau închisoare corecţională pe un anumit termen, i se va aplica oprirea de la cele sfinte, pe un termen echivalent cu cel al sancţiunii civile sau penale.

Dacă cel în cauză a fost condamnat pentru crimă, la închisoare corecţională, temniţă grea sau muncă silnică, pe un termen mai mare de un an, i se va aplica una din pedepsele prevăzute la art.4, par.B, după gravitatea cazului.

Art.30 – Fără a atinge îndatorirea preoţilor de a conlucra şi la promovarea stării materiale a poporului, prin muncă cinstită şi la organizarea vieţii lui economice, le este oprit preoţilor şi diaconilor de a se îndeletnici cu afaceri incompatibile cu chemarea lor şi care i-ar împiedica de la împlinirea cu succes a îndatoririlor misiunii lor. Astfel, ei nu pot exercita nici un fel de comerţ, nici pe numele lor, nici pe numele soţiei sau prin persoane interpuse; nu pot participa în societăţi comerciale, în locurile care implică responsabilitatea personală, cum ar fi de exemplu: administratori-delegaţi, directori sau casieri.

Când este vorba de funcţii civile, clericul în cauză va anunţa Chiriarhul, pentru aranjarea situaţiei sale canonice în cler.

Contravenienţii la acest articol se pedepsesc cu pedeapsa vinei neascultării de autorităţi, după gravitatea faptului.

Art.31 – Preoţii şi diaconii sunt datori a se îmbrăca în tot timpul, atât în servicu cât şi în afară de serviciu, în costumul preoţesc prevăzut de Sfintele Canoane şi Regulamentul Sfântului Sinod.

În cazuri determinate, cum ar fi de exemplu, călătoria în străinătate sau o însărcinare oarecare, ori în alte împrejurări de forţă majoră, Episcopul poate da dispensă.

Art.32 – Dacă un preot sau diacon leapădă costumul preoţesc, pentru prima dată i se vor aplica pedepsele prevăzute laart.4, par.A, lit.a şi b. În caz de recidivă, va fi oprit de la slujirea celor sfinte pe timp de o lună, şi tot astfel va fi pedepsit până la îndreptare sau se va depune.

Art.33 – Clericul care prin cuvinte necuviincioase sau fapte, a arătat lipsă de respect faţă de casa lui Dumnezeu şi de obiectele sfinte, pentru prima dată se pedepseşte cu dojană severă, care să-i amintească frica lui Dumnezeu şi sfinţenia locului şi importanţa chemării sale, sau oprirea de la săvîrşirea lucrărilor sfinte pe 1 – 15 zile şi canon de po-căinţă, după natura greşelii.

De va cădea pentru a doua oară în aceeaşi greşeală, să fie pe-depsit cu suspendarea pe termen de 1 – 3 luni şi canon de pocăinţă la Episcopie sau mânăstire, pentru instruire sau îndreptare. Dacă se va vădi şi a treia oară, să se depună.

Art.34 – Înalta trădare, conjuraţia contra autorităţilor canonice şi sperjurul, se pedepsesc potrivit Sfintelor Canoane şi în legătură cu pedeapsa dată de instanţele civile.

Art.35 – Furtul, camăta, bătaia şi omorul se vor pedepsi cu pedepsele prevăzute de Sfintele Canoane. Omorul săvârşit de un cleric, chiar din greşeală sau în legitimă apărare, atrage după sine oprirea pentru totdeauna de la slujirea Sfintei Liturghii, rămânând numai cu drepturile şi cinstea demnităţii de cleric şi putând îndeplini celelalte ierurgii, afară de Sfintele Taine.

În afară de cazurile prevăzute de acest articol, omorul săvârşit de un cleric se pedepseşte cu caterisirea.

Art.36 – Clericul care a bătut pe cineva cu mâna, cu băţul sau altceva, se pedepseşte cu pedeapsa de la dojană până la caterisire.

Art.37 – Clericii dovediţi că au călcat castitatea sau sfinţenia căsătoriei, căzând în adulter, nu mai pot rămâne în cler, ci se depun.

Art.38 – Preoţii şi diaconii văduvi, care se recăsătoresc, se pedepsesc, potrivit Sfintelor Canoane.

Iar cei care divorţează de soţiile lor, în afară de motivul de adulter, dovedit la ancheta rânduită de Chiriarh, se opresc de către Chiriarhul respectiv de la săvârşirea tuturor serviciilor religioase, până când îşi refac căminul. În cazul când stăruie în despărţire, sunt deferiţi Consistoriului Eparhial pentru a fi sancţionaţi cu depunerea din treaptă.

Soţia, care s-a dovedit vinovată, la despărţirea de preot sau diacon, de învinuiri prevăzute de Sfintele Canoane, se va pedepsi de Chiriarh, la propunerea Consistoriului Eparhial, cu pedeapsă de la dojană până la afurisenie.

Art.39 – Clericii dovediţi în patima beţiei, se pedepsesc prima dată cu canonul la mânăstire, pe timp de 3 luni, cu oprirea sau fără oprirea de la săvârşirea celor sfinte, pe timp determinat; iar a doua oară se suspendă din post până la pocăinţă şi îndreptare.

În cazul prevăzut de acest articol, pedeapsa se aplică direct de către Episcopul respectiv, în urma constatării faptului pe bază de anchetă. În caz de neîndreptare, se va depune.

Art.40 – Clericul care în biserică sau în afară de biserică a îndrăznit să săvârşească, beat, vreo slujbă religioasă, pentru prima oară se suspendă din post, cu oprirea de a săvârşi cele sfinte, până la pocăinţa sinceră şi curăţirea conştiinţei în faţa duhovnicului.

Art.41 – Preotul sau diaconul care, beat, sau după ce a mâncat şi băut ceva, sau a fumat, a îndrăznit să săvârşească Sfânta Liturghie, se pedepseşte cu caterisirea şi se trece în rândul mirenilor.

Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care a îndrăznit să săvârşească Sfânta Liturghie, fără să facă Proscomidia, cum şi celui care, săvârşind Proscomidia şi Sfânta Liturghie, lasă intenţionat sau din neglijenţă Sfintele Taine nepotrivite.

Clericii împreună-liturghisitori, care nu se împărtăşesc la Sfânta Liturghie, se pedepsesc cu oprirea de la lucrarea celor sfinte, pe timp de 1 – 3 luni, şi cu canonisirea la Sfânta Mânăstire.

Art.42 – Sunt cu desăvârşire interzise clericilor jocurile de noroc.

Clericului care s-a dovedit jucând jocuri de noroc, pentru prima dată i se va aplica pedeapsa observaţiei.

Dacă va fi jucat în localuri publice, cluburi, cafenele etc., pentru prima dată, se va pedepsi cu pedeapsa degradării din rang, de va avea un rang, sau cu pierderea oficiului de paroh.

În caz că cel vinovat nar avea nici un rang, nici nu este paroh, se pedepseşte cu sancţiunea prevăzută la art.4, par.A, lit.c.

În caz de recidivă, se va exclude din serviciu, pentru totdeauna, cu depunerea sau caterisirea.

Art.43 – Este oprit clericilor a vizita localurile publice de petrecere cu caracter nepotrivit cu calitatea de preot.

Clericul care va contraveni acestei dispoziţii, se va pedepsi pentru prima dată cu dojană arhierească.

Art.44 – Preotul care chemat fiind de credincioşi pentru îndeplinirea datoriilor sale a lăsat să moară un copil, fără a fi botezat sau un bolnav neîmpărtăşit, se opreşte de la lucrarea celor sfinte pe timp determinat, cu canon de pocăinţă la Episcopie sau în Mânăstire.

Art.45 – Clericul care va săvârşi Taina Cununiei fără a fi observat dacă cei ce o cer au îndeplinit prescripţiile legii civile şi bisericeşti, de se va dovedi că a făcut aceasta din neştiinţă sau neglijenţă, se va pedepsi cu pedeapsa dojanei, iar dacă s-ar dovedi că a făcuto în deplină cunoştinţă de cauză, se va pedepsi cu suspendarea din serviciu pe timp determinat.

Art.46 – Nici un cleric nu va oficia taina căsătoriei a doua oară, persoanelor divorţate numai de instanţele civile, dacă nu va face proba că acele persoane au obţinut desfacerea primei căsătorii religi-oase din partea autorităţilor bisericeşti. Clericul care va fi oficiat o astfel de căsătorie, se pedepseşte cu pedeapsa transferării, iar căsătoria bisericească se va declara nulă. De vor oficia mai mulţi preoţi, de orice treaptă, la o asemenea căsătorie, tuturor li se va aplica aceeaşi pedeapsă.,

Art.47 – Clericii sunt obligaţi să nu oficieze Taina Cununiei decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi. Cei de alt cult sunt obligaţi, înaintea căsătoriei, să îndeplinească formalităţile de trecere la Ortodoxie. Preoţii care se vor abate de la aceste norme, se vor pedepsi cu canonisire la Sfânta Mânăstire, până la transferare, afară de cazul când a avut dezlegarea Chiriarhului.

Art.48 – În toate cazurile de pedepsire cu transferarea, să se aibă în vedere că transferarea fiind dată ca pedeapsă, parohia care i se va da celui pedepsit, va fi de categorie inferioară celei de la care a fost transferat. Dacă cel pedepsit este într-o parohie urbană, va fi transferat într-o parohie rurală de categorie inferioară.

 

 

 

 

Postat in Arhiva de Parintele Zisu Iulian