Rânduiaieli la pomenirea celor răposaţi.

Spicuiri din cărţile bisericeşti.

Parastasele pentru cei morţi
Întâmplându-se a se muta vreunul dintre creştini la Domnul , familia celui răposat este datoare a-i săvârşi din dragoste creştinească , din recunoştinţă şi cu nădejde în înviere şi viaţa veşnică, următoarele rânduieli şi pomeniri:
1. Parastasul de 3 zile – se săvârşeşte în ziua înmormântării imediat după înmormântare ; pentru acesta sunt necesare : o colivă, o sticlă cu vin, un rând de capete , felurile de mâncare respective (după rânduiala calendarului)
2. Sărindarele de 6 sâmbete – după înmormântare , începând cu prima sâmbătă , cei din familie vor veni la sfânta biserică (6 sâmbete la rând – ora 7, 15) cu un pomelnic cu numele decedatului ce se înmânează preotului, o colivă , o sticlă cu vin şi câţiva pomneţi (pacheţele cu împărţeală) pentru a participa la slujba parastasului pentru cei morţi
3. Parastasul de 20 zile – pentru săvârşirea acestei slujbe , ca şi pentru celelalte parastase ce se vor oficia , se va lua din timp legătura cu preotul pentru a se stabili ziua şi ora când preotul va veni la casa creştinului pentru oficierea slujbei de pomenire ; ca şi la pomana de 3 zile sunt necesare aceleaşi lucruri
4. Parastasul de 40 zile – în afară de cele obişnuite (vezi 3 zile şi 20 zile) pentru această slujbă mai sunt necesare următoarele : un colac (din rândul de capete , pentru ridicarea Panaghiei) , un fund de lemn nou , o batistă (prosop) albă , icoana care a stat pe pieptul mortului, un cuţit care taie bine ; tot acum se împart şi haine
5. Parastasele de 3 , 6 ,9 luni – (vezi 3 zile şi 20 zile)
6. Parastasul de l an – (vezi 3zile şi 20 zile , la acest soroc se mai împart
şi haine)
7. Parastasele de 23.4,5,6 ani – (vezi 3 zile şi 20 zile)
8. Parastasul de 7 ani – este asemenea parastasului de l an ; la acest soroc, în unele locuri creştinii au dorinţa ca , pe lângă slujba de acasă, să vină preotul şi la mormântul repausatului; aici sunt necesare : o colivă , o sticlă cu vin , tămâierul cu cărbunele special şi tămâia , câţiva pomneţi ; unii creştini aduc acum şi o pânză mare albă(2m/lm) ce se aşează pe mormânt precum şi o sticluţă cu vin şi ulei (ca la înmormântare) cu care se stropeşte mormântul după slujbă
9. Sfinţirea crucii – se poate săvârşi până la pomana de un an;pentru aceasta sunt necesare la cimitir următoarele: o colivă , o sticlă cu vin , tămâierul cu tămâia şi cărbunele special ,lumânări , un vas cu aghiasmă , un mănunchi de busuioc , un prosop pentru cruce , câţiva pomneţi(pacheţele cu împărţeală)

Alte soroace când se mai pomenesc morţii sunt: sâmbetele morţilor din Postul Mare , sâmbetele morţilor de veste an (numite în popor „moşi” – vezi calendarul bisericesc) , „Pastile mortilor( blajinilor)” în ziua de luni de după Duminica Tomii (vezi calendarul bisericesc), precum şi de ziua numelui (a sfântului) celui decedat.
De asemenea , chiar dacă au trecut cei 7 ani nu înseamnă că au încetat pomenirile pentru cei morţi. Creştinii sunt datori ca , din când în când , după posibilităţi , să săvârşească pomenire pentru cei dragi ai lor care aşteaptă de la cei de pe pământ tocmai aceste rugăciuni ca semn al dragostei şi al comuniunii cu cei din lumea de dincolo.
Veşnica lor pomenire !

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian