Intru aceasta zi, cuvant din Everghitinos, despre faptul ca se cuvine pururea a ne aduce aminte de moarte si de judecata

Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le castiga omul…….

Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le castiga omul si acestea pazesc toate faptele bune: plangerea, a plange pentru pacatele sale si a avea inaintea ochilor moartea sa. Ca cel ce gandeste in toate zilele si zice intru sine: ,, Numai astazi mai am a fi in lume,” niciodata nu va gresi inaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce asteapta a trai multa vreme, cu multe pacate se va acoperi. Celui ce se gateste a da seama inaintea lui Dumnezeu pentru lucrurile sale, Dumnezeu se ingrijeste a-i curati toata calea lui de pacat. Iar cel ce defaima si zice: Cine stie cand voi ajunge acolo,” acela locuieste inrautati. Mai inainte de a face ori ce lucru, in fiecare zi, adu-ti aminte unde esti, si unde ai a merge, cand vei iesi din trup. Si, sa nu te lenevesti de sufletul tau nici o zi; i-a aminte la tine, ca de-a pururea sa pomenesti si sa ai inaintea ochilor moartea si vesnicile munci si pe cei ce acolo se muncesc si se chinuiesc, si ca pe unul din aceia , pe tine sa te socotesti, mai vartos decat ca pe unul din cei vii. Vai noua ca, vrand a ne muta de pe pamantul in care pacatuim, ne facem griji indelungate pentru lucruri pamantesti si stricacioase. Si in vremea neiertatei noastre dureri de aicea, nu ne invrednicim a aduna nici un lucru. Vai noua, ca vom suferi intrebare,la infricosatul Judecator, pentru fapta cea din viata pamanteasca si pentru tot cuvantul desert si pentru toate relele amintiri si necurate si pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Si, iata ca niste nevinovati, in toata vremea vietii noastre santem, fara de grija de sufletele noastre. Pentru aceasta ne astepta pe noi, acolo focul cel nestins al gheenei si intunericul cel mai dinafara si viermele cel neadormit si plangerea si scrasnirea dintilor si vesnica rusine, inaintea a toata zidirea, cea de sus si cea de jos. Vai noua, ca cele si intepaturile mustilor, ale tantarilor si ale albinilor nu le rabdam, iar de balaurul care ne musca in fiecare zi, care, ca intr-o sorbitura, ne inghite pe noi, si care ne strapunge peste tot cu boldurile veninoase ale mortii, de loc nu ne ingrijim si nici sa fugim de dansul, nu voim. Si, atunci, cum, oare, vom putea suferi infricosatele munci? Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin ( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian