Tot in aceasta zi cuvant al Sf Ioan Gura de Aur, despre milostenie si plata ei.

<< Cela ce miluieste pe saraci, imprumut da lui Dumnezeu".

Orice ai da la saraci, acelea in mainile lui Hristos le pui si nimeni nu poate sa le rapeasca din mainile Celui ce le-a luat, ci petrec acolo, multa roada facandu-se noua. Si, de vreme ce nici omul nu trece cu vederea, ci asemenea rasplateste darul primit, apoi, cu cat mai mult inca Hristos, cum, oare, dupa luare, nu va rasplati? Caci, iata ce zice Solomon<< Cela ce miluieste pe saraci, imprumut da lui Dumnezeu". Dar vazut-ai, oare, ce lucru slavit de imprumutare? Ca altul este cela ce ia si Altul se indatoreste si se pune chezes. Ca n-a zis adica:,, Cel ce miluieste pe sarac da lui Dumnezeu, si imprumut da lui Dumnezeu", ca la rasplatire, sa nu ia numai al sau, ci impreuna cu al sau sa ia mai mult dobanda. De aceia si noi dam imprumut la aceia care ne dau mai multa dobanda, si inca pe cei avuti ii alegem si-i cautam, iar pe blandul si binecunoscatorul Dumnezeu, Care insutit rasplateste, Il parasim.
Ca ce ne va da noua pantecele, care mistuieste multe, numai gunoi si stricaciune? Sau ce ne da desarta marire? Invidie si rautate. Sau ce, iubirea de desfatari? Numai necazuri si desertaciuni. Apoi, ce ne da desfranarea? Gheena si viermele cel neadormit. Iar celor bogati si nemilostivi ce li se cuvine? Aici cele ce sant rele, iar dincolo, cele amare. Ca nemincinos este Cel ce a zis: ,, Cautati mai intai Imparartia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adauga voua”. Deci, pentru ce nu ne ingrijim de milostenie, fratilor? Cel ce miluieste pe saraci, zice imprumut da lui Dumnezeu. Apoi, imprumut ei de la mine, Doamne, milostenia data la saraci? Dar cand va fi mie, spune-mi, ma rog, vremea rasplatirii?
Cand va sedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale si va pune pe cei milostivi de-a dreapta Sa, iar pe cei rapitori si nemilostivi de-a stanga, atunci va zice celor de-a dreapta Lui:,, Veniti binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia cea gatita voua, de la intemeierea lumii.” Pentru ce pricina oare? De vreme ce zice:,, Am flamanzit si mi-ati dat sa mananc, am insetat si m-ati adapat, gol am fost si m-ati imbracat.” Si pentru ce Damne, despre altele nu faceti deloc pomenire, fara numai de milostenie?” Nu voi judeca, zice pe cei ce au gresit, ci pe cei ce nu s-au pocait. Nu osandesc pe cei bogati, ci pe cei nemilostivi si neomenia lor o mustru, pentru ca avand un ajutor de mantuire ca acesta, adica milostenia, pentru care tot pacatul se pierde, au trecut cu vederea o atat de mare facere de bine.” Ca nu pentru aceasta ai luat averea, ca, adica in mancari si in betii sa o cheltuiesti pe ea, ci ca sa o trimiti pe ia in cealalta lume, prin mainile saracilor, cheltuid-o in milostenie. Ca, doar a ta este averea ce o ai? Nu este a ta, ci pentru saraci iti este data tie. Dintru ale Lui, iti porunceste tie Dumnezeu, ca sa dai. Chiar daca ar fi din ostenelile tale si pentru aceasta socotesti ca este a ta avutie, au doar, nu putea Dumnezeu sa o ia pe ia de la tine? Dar iata, nu face aceasta, ca doar te- face pe tine iubitor a da la saraci si printr-insii mostenito al Imparatiei sa te faca. Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
( Din Proloage)

Postat in Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian