Muceniţa Filoteia

,, Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni şi vă vor ucide pe voi”.

Şi astăzi se împlinesc cuvintele Evangheliei;,, Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni şi vă vor ucide pe voi”.
O copilă doar la 12 ani crescută în credinţa ortodoxă de mama ei, face milostenie în ascuns, hrănind pe cei flămânzi şi săraci, îmbrăcâd pe cei goi şi nevoiaşi.
După moartea măicuţei sale tatăl s-a recăsătorit, iar mama vitregă deja o ura, o bătea, o pâra tatălui ei şi n-o mai lăsa nici la Biserică. Această copilă iubitoare de Dumnezeu, căci aşa i se tâlcuieşte numele, a fost trimisă cu bucate la câmp unde tatăl ei ara cu plugul. Zi de zi fericita Filoteia împărţea milostenie la săraci, aşa că mâncarea era mereu neîdestulătoare.
Aflând cauza, dracul se încuibează în inima tatălui necredincios pentru a o pedepsi pentru faptele milei creştine, care scoate barda de la brâu şi arucând-o în direcţia fetiţei, o loveşte aşa de tare în picior încât îşi dă în acel loc sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Ticălosul văzând crima a încercat să se apropie ca să ridice de jos trupul sfânt, dar a fost în zadar, căci o putere nevăzutâ îl împingea deoparte pe nelegiuit.
Alergând la Tărnovo a spus arhiereului cele făptuite şi că nu reuşeşte să-i ducă trupul acasă. Slujitori au priceput repede că se petrece ceva miraculos, aşa că în sobor şi cu prohodire au făcut litanie cu gând ca să ducă moaştele la mitropolia ţaratului bulgar.
O, minune! Fericita nu voia să plece de aiurea, fără făgăduinţă. Aşa că au început să facă rugăciuni şi să pomenească numele mănăstirilor din jur, dar nu era chip s-o ridice. Zvonindu-se că e de neam românesc au venit ierarhi de la Slistra, Balcic, Vicina, Ohrida.
Au ajuns să rostească şi numele mânăstirii Curtea de Argeş. Mare eşti Doamne! Moaştele s-au uşurat şi de bucurie l-au înştiinţat pe voievodul Ţării Româneşti, Radu-Negru care cu cler şi mulţime, cu evlavie au mulţumit lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
Tatăl voievodului a pregătit o raclă şi a dat daruri ca să se constriuască o biserică pe locul unde a murit Sfânta.
Era prin în jurul anului 1218, iar vestea că se făceau minuni s-a răspâdit cu iuţeală până la Târnovo unde au fost depuse sfintele sale moaşte, în catedrala oraşului alături de moaştele Cuvioasei Paraschiva, aduse de la Constantinopol de prinţii valahi Petru şi Ioan Asan.
Când turcii ocupă ţinutul şi desfinţează patriarhia de aici, după lupta de la Nicopole 1393, domnitorul Ţării Rpmâneşti Mircea cel Bătrân, pentru a nu fi profanate le adăposteşte în Biserica Domnească de la Argeş. Din cauza duşmanilor care râvneau aceste meleaguri a fost nevoie ca moaştele mucenicei Filoteia să ajungă să fie adăpostite şi ascunse de furia , pustiirea şi necredinţa cotropitorilor la mânăstirea Antim în 1917, la Catedrala din Rm. Vîlcea în 1949.
Primul baldachin este făcut de Basarab I, iar domnitorul Neagoe Basarab îi face o raclă nouă. Patriarhului Justinian în 1953 i se descoperă în vis de către Sfăntă dorinţa ei, aşa că moaştele se întorc la locul hărăzit, Paraclisul Mânăstirii Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab:,, Părinte Ioane, de ce m-ai izgonit din casa mea…” Minunile pe care le-ai făcut timp de 7 secole Prealăudată Fecioară Filoteia asupra strămoşilor noştri, să ne ocrotescă şi pe noi de toată silnicia şi necazul. Dă-ne tămăduire nouă, celor ce alergăm la tine cu credinţă şi roagă pe Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
În anul 1955 Sf. Sinod generalizează cinstirea ei la 7 decembrie cu slujbă, acatist şi pomenire în calendar.
,, Bucură-te că prin tine Domnul milă ne trimite,
Bucură-te că îţi ascultă rugile pentru tot omul”. Amin.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian