,, Nebune”

Era un bogat ateist, fără suflet, fără cer.

Într-o lume materialistă, bogăţia nu poate ajunge la cer decât dematerializată prin rugăciune, ca să devină faptă bună. În această lume nu poţi niciodată fără a face compromis, să slujeşti la doi stăpâni. În creştinism bogăţia este socotită tot ceea ce îţi prisoseşte. Avarul sau cel lacom, care devine posedat de acest drăcuşor uită ca şi bogatul care i-a rodit ţarina din belşug, de cumpătare şi nu se poate opri decât în păcat.Puţini sunt cei care ştiu să-şi valorifice totul într-o comoară în cer, unde hoţul nu-şi poate permite să ajungă şi rugina s-o atingă. Aceasta-i adevărata afacere şi câştigul, să trăieşti decent, normalitaea, împlinind poruncile şi investind în contul veşniciei. Bogatului dat exemplu azi i s-a mai dat o şansă, încă un dar, rodindu-i ţarina fără să facă prea mult efort. Putea să fie bogat aici, dar şi Dincolo. A refuzat Cerul, pentru că nu credea în Viaţa de apoi şi răsplata ei. Socotelile lui şi ale familiei, erau doar lumeşti, şi preferă ,,lumea” în locul aproapelui năpăstuit; ,, ce voi face?” Putea să fie liniştit la miez de noapte, decât să-L audă pe Dumnezeu zicându-i ,, Nebune!”Planurile lui erau nesăbuite, hambare doar pentru el. Credea că sufletul îl poate hrăni cu cele materiale. Ce amăgire! Iată, dialogul unui bogat neisprăvit ,, Suflete, de azi înainte ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. Mănâncă, bea, veseleşte-te, odihneşte-te!” Parcă am mai auzit printre pământeni aceste cuvinte. Era un bogat ateist, fără suflet, fără cer. Îl judecăm pe el, dar ne gândim şi la noi, care pe deasupra suntem şi creştini, chiar dacă nu facem parte din topul miliardarilor şi nu ne permitem să întoarcem banii cu lopata. Dacă suntem sinceri, oricând ne putem reproşa la acest capitol câte ceva. Chiverniseşte talantul şi respectă Evanghelia ca să nu fii nebun de legat. Putea să rămână bogat şi să câştige şi mântuirea. Dacă e cineva credincios şi încă nu s-a oprit din lăcomie, are acum timpul să se îndrepte. Dacă luăm seamă la nuanţă, la sens acesta era bogat pe cinstite ,,îi rodise doar ţarina” Oare ce îi aşteaptă pe cei necinstiţi, dacă nu se îndreaptă? Ceea ce e făcut pe furtişag se va duce pe apa sâmbetei, că-i de haram. Este verificat. După ce este trezit la realitate i se vorbeşte de moarte. Era deja târziz, totul aparţinea trecutului. Acum era prea sărac. Sentinţa morală e firească şi Domnul o rosteşte în finalul pildei, ca să pricem rostul . ,,Aşa se întâmplă cu tot omul ce-şi adună comoară pentru sieşi şi în Dumnezeu nu se îmbogăţeşte!” . Cuvântul nu afecteză demnitatea şi nici progresul umanităţii. Dimpotrivă, alta ar fi faţa lumii dacă am şti să dăm ,,valoare” averii. Cine urmează lui Hristos, înţelege că mai ferice este de a da, decât a lua. Bogăţia te fascinează, ai totul la picioare, dar şi pe dracul rânjind de tine. Nu trebuie să-ţi declari averea, ci conştiinţa. Dacă ai înmulţit talantul nu lăsa sufletul în noapte. Eşti prea isteţ ca să pierzi veşnicia. Judecata ta va fi proporţională cu câte fapte de milostenie ai făcut. Împrumută-L pe Dumnezeu. Evanghelia nu-i populism, filozofie utopică sau egalitarism, ci principiul Vieţii. Calea aceasta a fost probată de oameni care au ajuns şi sfinţi. Să nu uiţi! Deja eşti dator Lui Dumnezeu.

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei de Parintele Zisu Iulian