În Casa Domnului

“Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!”

Aşa începe rugăciunea zilei ;,,astăzi înainte însemnătatea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i cântăm; Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului”.
Părinţii Feciarei şi-au ţinut promisiunea făgădită lui Dumnezeu, şi când Maica Domnului împlinise 3 ani cu mare alai împreună cu rudele lor pleacă din Nazaret la Templul din Ierusalim care era la o cale de peste 150 Km.
Cu multe sute de ani înainte psalmistul anticipa momentul rostind: ,, Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău”.
Procesiunea era asemenea cu vremurile când poporul dănţuia în jurul Chivotului Legii, cu care era acum asemuită Maica Domnului. Trei zile au făcut pe drum până au ajuns la Templul lui Solomon, rezidit din nou de Zorobabel. atunci când evreii s-au întors din robia babilonică.
Fecioara deşi era micuţă a urcat singură cele 15 trepte sfinte, iar arhiereul prooroc Zaharia o ia în braţe şi o duce în Sfânta Sfintelor unde era adăpostit Chivotul, pe care numai arhiereul îl tămâia doar o dată pe an şi aducea jertfe pentru sfinţirea poporului.
Axionul ce se cântă la Sf. Liturghie arată chiar uimirea îngerilor care încă nu ştiau de Taina ce se pregătea omenirii.
Ca la o mânăstire sfântă în curăţie şi rugăciune, hrănită chiar de înger, Feciara Maria a petrecut aici timp de 12 ani. Acum înţelegem de ce evanghelia Sf. Liturghii o fericeşte pe sora Martei care şi-a ales ,, partea cea bună, care nu se va lua de la ea”, adică rugăciunea. Toate acestea le ştim din Tradiţia Sfântă, dar şi din Antichităţile iudaice ale istoricului Iosif Flaviu din sec. I.
Maria,, cea aleasă”, după moartea dumnezeieştilor ei părinţi, este încredinţată de mai marii templului bătrânului Iosif, care va fi protectorul ei.
Evanghelistul Luca în cap, I şi II, vorbeşte în cuvinte omeneşti despre Buna Veste adusă pământenilor în Nazaret;,, Bucură-te cea plină de dar Marie, Domnul este cu tine”.
Sărbătoarea Intrării în Biserică este aşezată în toiul postului de Crăciun, în anul 787 la Sinodul VII ecumenic, ca noi cei de azi să ne rugăm aşa ;,, Uşa milostivirii, deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ieşti izbăvirea neamului omenesc”.
Vreau să vă dovedesc acum că sărbătoarea are temei istoric şi arheologic. Pe muntele Moria unde cândva Avraam a vrut să-l aducă jertfă pe unicul său fiu, Solomon ridică Templul în oraşul lui David pe aria lui Oman Iebuseul. Între anii 969-962 î.Hr. este zidit după modelul Chivotului, iar în 586 î. Hr. Nabucodonosor îl distruge, iar al doilea templu pe acelaşi loc, este rezidit de Zorobabel la 515 î. Hr.
În anul 168 î. Hr. regele Siriei Antioh al IV-lea Epifanul interzice cultul evreilor, iar reabilitarea o face în 165 î. Hr. cînd îl sfinţeşte.
Pentru a face pe plac evreilor ca să-l iubească, Irod cel Mare în anul 20 î.Hr. timp de opt ani îl reconstruieşte, iar grajdurile lui Solomon au fost escavate şi ordinul templierilor s-a folosit de ele.
Templul irodian a fos distrus din temelii la 10 august 70 d. Hr. de generalul roman Titus, iar pe ruinele lui Aurelian împăratul construieşte Aelia Capitolina 135 d.Hr, interzicând intrarea în oraşul sfânt, evreilor.
Iulian Apostatul pentru a fi în graţia iudeilor încearcă ridicarea unui nou Templu, dar un cutremur dărâmă temeliile şi foc se ridică la cer.
Acest loc creştinii l-au socotit blestemat, dar musulmanii au zidit cele mai frumose moschei din lumea islamică, căci Mahomed ar fi fost pe acest munte sfânt – Moria. Kubbet Es – Sakhra este zidită în 637 de califul Omar, fiind renumită în Orient. Mai este numită şi Domnul Stâncii, iar în mijloc se află Piatra Sfântă unde cândva Araam voia să-l jertfească pe Isaac. Chiar profetul lui Alah ar fi îngenunchiat aici, iar legenda vorbeşte că din acest loc va suna trâmbiţa judecăţii.
Cruciaţii au transformat-o în Biserică creştină prin sec. XII, dar în timp a devenit loc de rugăciune pentru musulmani. Califul Al-Walid pe locul unde odinioară era palatul lui Solomon, pe marginea estică a zidului Templului, exista cândva o Biserică zidită de împăratul Justinian, între anii 709-715 construieşte moscheea El-Aqsa. Chiar pe peretele de apus sunt două intrânduri unde se adresează rugăciunii lui Moise şi lui Iisus, iar în curtea interioară între cele două moscheii este o făntână unde mahomedanii îşi fac ritualul spălării, înainte de a intra la slujbă. Doar pe timpul romanilor evreii au mai pus piciorul pe acest loc, acum străjuit pe partea de vest de Zidul Plângerii, lung de 30 m, înalt de 12 m, construit din blocuri cioplite din piatră. Aici fii lui Isaac îşi varsă lacrimile că nu mai au Templul. Au încercat în zadar în anul 1929 să ridice o sinagogă, dar datorită confruntărilor cu musulmanii nu au reuşit decât să-şi lărgească în faţa Zidului o piaţă spaţioasă ca loc de rugăcine publică, unde cei zeloşi îşi lovesc capetele ca o jertfă de ispăşire. Cu gând sfânt la acea zi când Maica Domnului, Fecioara Maria trece pragul Bisericii, noi să zicem; ,, Intra-voi în casa Ta Doamne, mă voi închina în Biserica Ta cea sfântă”. Amin!

pr. Zisu Iulian

Postat in Articole personale, Predica zilei, Sfintii zilei de Parintele Zisu Iulian