Nu poţi învia cu 30 de arginţi!
„Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei”. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar (Zaharia 11, 13).
Dumnezeu. Codicii care au păstrat aceste mărturii sunt: Codex Sinaiticus din sec IV, a fost găsit în Sinai la mânăstirea Sf. Ecaterina de către Tischchendorf şi cuprinde cărţile Noului Testament în limba greacă. În 1851 ajunge întreg la Lipsca, iar în 1896 este dăruit Ţarului Alexandru al Rusiei, fiind păstrat în muzeul din Petrograd şi în 1933 ajunge la Muzeul Britanic. Codex Vaticanus datează din sec. IV şi din 1550 este în Biblioteca Vaticanului, pe când Codex Alexandrinus este din sec. V, dăruit Angliei de patriarhul Chiril Lucaris, în 1628. La Biblioteca Naţională din Paris este Codex Parisiensis, sec. V şi la universitatea Cambridge din 1866, Codex Bezae sec. VI-VII. Codex Claromontanus sec. VI este în Paris şi cuprinde o listă a Cărţilor Canonice, Codex Laudianus sec. VI descoperit în Sardica, Codex Coislinianus, Boernerianus, Freerianus,Cordethi. Am înşirat denumirea acestora fiindcă toţi cuprind printre celelalte Cărţi sfinte, numai cele 4 Evanghelii Canonice: Vestea cea Bună a mântuirii noastre. Evanghelistul Luca, chiar din primul verset ne avertizează că încă de pe vremea lui, unii încercau să scrie câte o biografie a vieţii lui Iisus:,, Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele depline adeverite între noi..” Au crezut că au dat lovitura achiziţionând papirusul egiptean găsit la Hag Hamadi, scris în limba coptă, numit Tchacos, şi care cuprinde şi evanghelia lui Iuda. A stat vreo 1600 ani în nisipul deşertului şi încă 16 ani într-un seif, iar experţii spun că ar data din sec. III-IV, dar în ultimii 30 de ani s-au mai găsit cam 1000 de papirurusuri copte. Nu a fost un cutremur teologic, ci doar un eveniment arheologic ce aduce informaţii în plus despre comunitatea gnosticilor. Biserica cunoştea acest papirus, deoarece la 180 sf. Irineu episcop de Lyon în scrierea sa,, Adversus Haereses- Împotriva Ereziilor”, spune că era folosită ,, de alţii” care cinsteau personaje negative ale Scripturii: Cain, Core, Sodomiţii:,, mulţime de gnostici apărând ca ciupercile pe pământ”. Adevăratul autor e un gnostic care vrea să-l scoată bazma curată pe Iuda: un iniţiat, un sfânt care s-a sacrificat ca Supremul Învăţător să-şi ducă planul la capăt şi să se elibereze prin răstignire de trup, care-i ţinea sufletul închis. Se lasă a înţelege că trădarea a fost negociată de Hristos, în schimbul promisiunii făcute că, Iuda va cunoaşte ,, Tainele Împărăţiei”. Reiese clar lupta adepţilor gnostici care se socoteau marginalizaţi de Biserica Apostolică, pentru motivul că nu voiau să renunţe la practicile lor de ,, gnoză creştină”. Iuda este prezentat ca un instrument divin şi ar fi timpul deci să-i mulţumim. Numele îi apare scris în ultimul rând, vrând să ne sugereze că scrierea îi aparţine, dar dovedeşte contrariul, fiindcă după trădare ştim că el nu a mai avut nici chef, nici timp să-şi scrie memoriile: s-a spânzurat. Vom continua să vă vorbim în alt articol despre cuprinsul acestei ,,evanghelii a lui Iuda”, ca lumea să înţeleagă că nu se învie cu 30 de arginţi, ci doar cu Pocăinţă.
Niciodată să nu-L trădezi pe Dumnezeu!
pr. Tisu Iulian
Postat in Articole personale, Sfaturi duhovnicesti de Parintele Zisu Iulian